2r-19/18 — încasarea datoriei și dobânzii de întârziere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2r-19/18 — încasarea datoriei și dobânzii de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
dosarul nr. 2r-19/18
prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău
Judecător: A. Andronic
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol
D E C I Z I E
10 ianuarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Visternicean
Judecători Iurie Bejenaru, Nicolae Craiu
examinând recursul declarat de către Vieru Călin, prin intermediul
reprezentantului, avocatul Caldîba Vitalie,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Peterson Nona
împotriva lui Vieru Călin cu privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere,
împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2017,
c o n s t a t ă :
La 13 iunie 2013, Peterson Nona a depus cererea de chemare în judecată
împotriva lui Vieru Călin, ulterior la 21 ianuarie 2016, prin cererea de concretizare a
cerințelor a solicitat încasarea datoriei în sumă de 10 000 euro, a dobânzii de
întârziere în sumă de 6 758,62 euro și compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 08 noiembrie 2016,
acțiunea a fost admisă, fiind încasat de la Vieru Călin în beneficiul Nonei Peterson
suma de 10 000 euro cu titlu de datorie și suma de 6 758,62 euro cu titlu de dobândă
de întârziere, echivalentul în lei MD la data executării. (f.d. 197-200)
La 21 noiembrie 2016, Vieru Călin, prin intermediul reprezentantului,
avocatul Caldîba Vitalie a depus apel împotriva hotărârii primei instanțe, invocând
dezacordul cu hotărârea pronunțată. Concomitent, a solicitat scutirea de la plata
taxei de stat în temeiul art. 85 alin. (4), invocând situația financiară precară. (f.d.
195-196)
1
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2017, a fost respinsă
cererea lui Vieru Călin privind scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs
cererii de apel depusă de Vieru Călin, fiindu-i acordat apelantului termen de 10 zile
din data recepționării încheierii, pentru anexarea dovezii de plată a taxei de stat în
mărime de 7 816, 35 lei și explicând că în cazul în care în termenul stabilit nu v-a
prezenta dovada de plată a taxei de stat, cererea de apel nu va fi considerată depusă
și împreună cu toate documentele anexate va fi restituită. Totodată, instanța de apel
i-a comunicat apelantului că poate lua cunoștință cu hotărârea motivată a primei
instanțe prin intermediul site-ului oficial al Judecătoriei Chișinău sau la sediul Curții
de Apel Chișinău și a numit ședința de judecată pentru 4 iulie 2017 ora 11:00. (f.d.
204-205)
Prin încheierea protocolară a Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017 s-a
dispus citarea în mod repetat a apelantului și reprezentantului acestuia, deoarece la
dosar lipsește citarea legală a acestora, ședința de judecată fiind amânată pentru data
de 24 octombrie 2017 ora 14:00. (f.d. 210)
La fel, prin încheierea protocolară din 24 octombrie 2017 s-a înmânat
reprezentantului apelantului copia încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie
2017, ședința de judecată fiind amânată pentru 31 octombrie 2017 ora 15:00, în
vederea acordării apelantului termen pentru îndeplinirea cerințelor menționate în
încheierea din 24 aprilie 2017. (f.d. 223)
La 31 octombrie 2017, Vieru Călin prin intermediul reprezentantului,
avocatul Caldîba Vitalie a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel din
24 aprilie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și emiterea unei
decizii prin care cererea privind scutirea de la plata taxei de stat în sumă de 7 816,
35 lei pentru depunerea cererii de apel să fie admisă.
A menționat că a luat cunoștință cu încheierea Curții de Apel Chișinău din
data de 24 aprilie 2017 la 24 octombrie 2017.
Recurentul a invocat că la adoptarea încheierii, instanța de apel a interpretat
eronat legea, și anume art. 85 alin. (4) CPC.
La fel, susține că instanța de apel a ignorat faptul că la materialele cauzei sunt
probe care demonstrează situația materială precară a apelantului și imposibilitate
achitării taxei de stat.
În susținerea recursului, avocatul recurentul s-a referit la cauzele CtEDO care
prevăd că dreptul la tribunal este pus grav în discuție dacă taxa de stat este fixată
într-un cuantum excesiv, îndeosebi atunci când cel care intenționează să exercite
calea de atac este lipsit de resurse financiare.
În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva
încheierii este de 15 zile de la data comunicării încheierii.
Astfel, având în vedere că copia încheierii din 24 aprilie 2017 i-a fost
înmânată reprezentantului recurentului, avocatul Caldîba Vitalie în cadrul ședinței
2
de judecată din 24 octombrie 2017, recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul la 31 octombrie 2017, în termen.
În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se
examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și
a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea
părților.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care
urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din considerentele ce
urmează.
În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează
recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină
încheierea.
După cum se constată la caz la 21 noiembrie 2016, odată cu depunerea
apelului împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 08 noiembrie
2016, Vieru Călin, reprezentat de avocatul Caldîba Vitalie, a solicitat scutirea de la
plata taxei de stat în temeiul art. 85 alin. (4), invocând starea materială precară. (f.d.
195-196)
Drept urmare, prin încheierea din 24 aprilie 2017, instanța de apel a respins
cererea cu privire la scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel
și nu a dat curs apelului declarat de către Vieru Călin, acordându-i ultimului termen
de 10 zile de la recepționare pentru achitarea taxei de stat în mărime de 7 816,35 lei
și explicându-i că în caz de neîndeplinire a indicațiilor menționate în termenul
stabilit, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu toate
documentele anexate va fi restituită. Ședința de judecată fiind fixată pentru data de
04 iulie 2017 ora 11.00. (f.d. 204-205)
La adoptarea acestei soluții, instanța de apel și-a fundamentat concluziile pe
dispozițiile art. 368 alin. (1) CPC, care statuează expres că dacă cererea de apel nu
întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și art. 365 și dacă cererea este depusă fără
plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs
cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.
În conformitate cu art. art. 364 alin. (1), 365 alin. (4) CPC, cererea de apel se
depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de
stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii. La cererea de apel
se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxa.
Conform art. 84 CPC, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în
judecată (inițială și reconvențională), cererea intervenientului principal, cererea
vizând pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanței
judecătorești, cererea de declarare a insolvabilității, cererea de eliberare a titlului
executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de
3
recurs, precum și cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele
judecătorești.
În conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea taxei de stat nr. 1216 din
03 decembrie 1992, pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor
judecătorești se achită 75 % din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de
chemare în judecată sau altei cereri, iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial –
75 % din taxa calculată din suma contestată.
Iar, dispozițiile art. 85 alin (4) CPC acordă dreptul judecătorului (instanței de
judecată), să scutească persoana fizică sau juridică, în funcție de situația materială și
de probele prezentate în acest sens, de plata taxei de stat sau de plata unei părți a ei.
Prin prisma normei enunțate, instanța de recurs, statuează că concluzia
instanței de apel, în sensul expus prin încheierea din 24 aprilie 2017, este întemeiată
și justificată, deoarece apelantul Vieru Călin nu a prezentat probe incontestabile care
ar confirma imposibilitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel, în
mărime de 7 816,35 lei.
De altfel, și argumentele invocate în recurs precum că, situația financiară
precară face imposibilă achitarea taxei de stat la depunerea cererii de apel, nu poate
fi reținut de instanța de recurs, deoarece în confirmarea acestei susțineri apelantul nu
a prezentat probe concludente și pertinente care ar demonstra situația materială
precară și care ar permite aplicarea prevederilor art. 85 alin. (4) CPC.
În acest context Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a menționa și faptul că în situația
din speță, prin concluzia instanței de apel de a nu da curs cererii de apel, nu se
încalcă dreptul recurentului privind liberul acces la justiție, prevăzut atât de
legislația internă cât și de internațională. Or, Curtea Europeană pentru Drepturile
Omului, prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de
acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder v. the United Kingdom
§-36 din 21 februarie 1975,), ci unul care poate implica anumite limitări din partea
statelor contractante, în funcție de nevoile și resursele comunității și ale indivizilor
(Ashimgdane vs United Kingdom 28 mai 1985). Însă limitările sunt în concordanță
cu art. 6 § 1 CEDO, decât dacă acestea urmăresc un scop legitim și există un raport
rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. (cauza
Bellet vs France §-31, Garcia Manibardo vs Spain §-44).
Astfel, la caz Colegiul reține că în situația din speță limitările instituite de
legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel
corespunde cerințelor prevăzute de art. 6 § 1 CEDO privind dreptul de acces la un
tribunal și corespunde cerințelor instituite de CEDO prin jurisprudența sa: cerința
privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, având în vedere că întindere
acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în litigiu și fiind
instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de stat chiar dacă
4
valoarea acțiunii este mai mare, iar CtEDO a confirmat că aceste taxe privesc buna
administrare a justiției și vizează atât descurajarea justițiabililor în formularea unor
cereri, abuzive cât și asigurarea de fonduri pentru funcționarea justiției.( cauza
Weissman și alții împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v. the United
Kingdom §-61 ) și raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și
scopul urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între
impunerea plății taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată și scopul
legitim urmărit privind buna administrare a justiției, descurajarea justițiabililor în
formularea unor cererii, abuzive cât și asigurarea de fonduri pentru funcționarea
justiției urmează să cercetăm următorii factori și anume - cuantumul sumei ce
trebuie plătit de reclamanți raportat la veniturile sale.
În consecința, se va remarca și faptul că cuantumul taxei de stat, stabilit spre
achitare de apelant la depunerea cererii de apel, nu depășește limitele stabilite de
lege.
Față de cele ce preced, se constată că toate criticile formulate în recurs sunt
nejustificate, iar ca urmare Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu
menținerea încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2017.
În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e :
Se respinge recursul declarat de către Vieru Călin, prin intermediul
reprezentantului, avocatul Caldîba Vitalie.
Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2017, în cauza
civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Peterson Nona împotriva lui
Vieru Călin cu privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Visternicean
Judecători Iurie Bejenaru
Nicolae Craiu
5