2r-19/18 — încasarea datoriei și dobânzii de întârziere

dosarul nr. 2r-19/18

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecător: A. Andronic

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

D E C I Z I E

10 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Visternicean

Judecători Iurie Bejenaru, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Vieru Călin, prin intermediul

reprezentantului, avocatul Caldîba Vitalie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Peterson Nona

împotriva lui Vieru Călin cu privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2017,

c o n s t a t ă :

La 13 iunie 2013, Peterson Nona a depus cererea de chemare în judecată

împotriva lui Vieru Călin, ulterior la 21 ianuarie 2016, prin cererea de concretizare a

cerințelor a solicitat încasarea datoriei în sumă de 10 000 euro, a dobânzii de

întârziere în sumă de 6 758,62 euro și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 08 noiembrie 2016,

acțiunea a fost admisă, fiind încasat de la Vieru Călin în beneficiul Nonei Peterson

suma de 10 000 euro cu titlu de datorie și suma de 6 758,62 euro cu titlu de dobândă

de întârziere, echivalentul în lei MD la data executării. (f.d. 197-200)

La 21 noiembrie 2016, Vieru Călin, prin intermediul reprezentantului,

avocatul Caldîba Vitalie a depus apel împotriva hotărârii primei instanțe, invocând

dezacordul cu hotărârea pronunțată. Concomitent, a solicitat scutirea de la plata

taxei de stat în temeiul art. 85 alin. (4), invocând situația financiară precară. (f.d.

195-196)

1

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2017, a fost respinsă

cererea lui Vieru Călin privind scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs

cererii de apel depusă de Vieru Călin, fiindu-i acordat apelantului termen de 10 zile

din data recepționării încheierii, pentru anexarea dovezii de plată a taxei de stat în

mărime de 7 816, 35 lei și explicând că în cazul în care în termenul stabilit nu v-a

prezenta dovada de plată a taxei de stat, cererea de apel nu va fi considerată depusă

și împreună cu toate documentele anexate va fi restituită. Totodată, instanța de apel

i-a comunicat apelantului că poate lua cunoștință cu hotărârea motivată a primei

instanțe prin intermediul site-ului oficial al Judecătoriei Chișinău sau la sediul Curții

de Apel Chișinău și a numit ședința de judecată pentru 4 iulie 2017 ora 11:00. (f.d.

204-205)

Prin încheierea protocolară a Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017 s-a

dispus citarea în mod repetat a apelantului și reprezentantului acestuia, deoarece la

dosar lipsește citarea legală a acestora, ședința de judecată fiind amânată pentru data

de 24 octombrie 2017 ora 14:00. (f.d. 210)

La fel, prin încheierea protocolară din 24 octombrie 2017 s-a înmânat

reprezentantului apelantului copia încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie

2017, ședința de judecată fiind amânată pentru 31 octombrie 2017 ora 15:00, în

vederea acordării apelantului termen pentru îndeplinirea cerințelor menționate în

încheierea din 24 aprilie 2017. (f.d. 223)

La 31 octombrie 2017, Vieru Călin prin intermediul reprezentantului,

avocatul Caldîba Vitalie a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel din

24 aprilie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și emiterea unei

decizii prin care cererea privind scutirea de la plata taxei de stat în sumă de 7 816,

35 lei pentru depunerea cererii de apel să fie admisă.

A menționat că a luat cunoștință cu încheierea Curții de Apel Chișinău din

data de 24 aprilie 2017 la 24 octombrie 2017.

Recurentul a invocat că la adoptarea încheierii, instanța de apel a interpretat

eronat legea, și anume art. 85 alin. (4) CPC.

La fel, susține că instanța de apel a ignorat faptul că la materialele cauzei sunt

probe care demonstrează situația materială precară a apelantului și imposibilitate

achitării taxei de stat.

În susținerea recursului, avocatul recurentul s-a referit la cauzele CtEDO care

prevăd că dreptul la tribunal este pus grav în discuție dacă taxa de stat este fixată

într-un cuantum excesiv, îndeosebi atunci când cel care intenționează să exercite

calea de atac este lipsit de resurse financiare.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la data comunicării încheierii.

Astfel, având în vedere că copia încheierii din 24 aprilie 2017 i-a fost

înmânată reprezentantului recurentului, avocatul Caldîba Vitalie în cadrul ședinței

2

de judecată din 24 octombrie 2017, recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 31 octombrie 2017, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și

a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

După cum se constată la caz la 21 noiembrie 2016, odată cu depunerea

apelului împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 08 noiembrie

2016, Vieru Călin, reprezentat de avocatul Caldîba Vitalie, a solicitat scutirea de la

plata taxei de stat în temeiul art. 85 alin. (4), invocând starea materială precară. (f.d.

195-196)

Drept urmare, prin încheierea din 24 aprilie 2017, instanța de apel a respins

cererea cu privire la scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel

și nu a dat curs apelului declarat de către Vieru Călin, acordându-i ultimului termen

de 10 zile de la recepționare pentru achitarea taxei de stat în mărime de 7 816,35 lei

și explicându-i că în caz de neîndeplinire a indicațiilor menționate în termenul

stabilit, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu toate

documentele anexate va fi restituită. Ședința de judecată fiind fixată pentru data de

04 iulie 2017 ora 11.00. (f.d. 204-205)

La adoptarea acestei soluții, instanța de apel și-a fundamentat concluziile pe

dispozițiile art. 368 alin. (1) CPC, care statuează expres că dacă cererea de apel nu

întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și art. 365 și dacă cererea este depusă fără

plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs

cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

În conformitate cu art. art. 364 alin. (1), 365 alin. (4) CPC, cererea de apel se

depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de

stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii. La cererea de apel

se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxa.

Conform art. 84 CPC, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în

judecată (inițială și reconvențională), cererea intervenientului principal, cererea

vizând pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanței

judecătorești, cererea de declarare a insolvabilității, cererea de eliberare a titlului

executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de

3

recurs, precum și cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele

judecătorești.

În conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea taxei de stat nr. 1216 din

03 decembrie 1992, pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor

judecătorești se achită 75 % din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de

chemare în judecată sau altei cereri, iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial –

75 % din taxa calculată din suma contestată.

Iar, dispozițiile art. 85 alin (4) CPC acordă dreptul judecătorului (instanței de

judecată), să scutească persoana fizică sau juridică, în funcție de situația materială și

de probele prezentate în acest sens, de plata taxei de stat sau de plata unei părți a ei.

Prin prisma normei enunțate, instanța de recurs, statuează că concluzia

instanței de apel, în sensul expus prin încheierea din 24 aprilie 2017, este întemeiată

și justificată, deoarece apelantul Vieru Călin nu a prezentat probe incontestabile care

ar confirma imposibilitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel, în

mărime de 7 816,35 lei.

De altfel, și argumentele invocate în recurs precum că, situația financiară

precară face imposibilă achitarea taxei de stat la depunerea cererii de apel, nu poate

fi reținut de instanța de recurs, deoarece în confirmarea acestei susțineri apelantul nu

a prezentat probe concludente și pertinente care ar demonstra situația materială

precară și care ar permite aplicarea prevederilor art. 85 alin. (4) CPC.

În acest context Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a menționa și faptul că în situația

din speță, prin concluzia instanței de apel de a nu da curs cererii de apel, nu se

încalcă dreptul recurentului privind liberul acces la justiție, prevăzut atât de

legislația internă cât și de internațională. Or, Curtea Europeană pentru Drepturile

Omului, prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de

acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder v. the United Kingdom

§-36 din 21 februarie 1975,), ci unul care poate implica anumite limitări din partea

statelor contractante, în funcție de nevoile și resursele comunității și ale indivizilor

(Ashimgdane vs United Kingdom 28 mai 1985). Însă limitările sunt în concordanță

cu art. 6 § 1 CEDO, decât dacă acestea urmăresc un scop legitim și există un raport

rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. (cauza

Bellet vs France §-31, Garcia Manibardo vs Spain §-44).

Astfel, la caz Colegiul reține că în situația din speță limitările instituite de

legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel

corespunde cerințelor prevăzute de art. 6 § 1 CEDO privind dreptul de acces la un

tribunal și corespunde cerințelor instituite de CEDO prin jurisprudența sa: cerința

privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, având în vedere că întindere

acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în litigiu și fiind

instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de stat chiar dacă

4

valoarea acțiunii este mai mare, iar CtEDO a confirmat că aceste taxe privesc buna

administrare a justiției și vizează atât descurajarea justițiabililor în formularea unor

cereri, abuzive cât și asigurarea de fonduri pentru funcționarea justiției.( cauza

Weissman și alții împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v. the United

Kingdom §-61 ) și raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și

scopul urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între

impunerea plății taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată și scopul

legitim urmărit privind buna administrare a justiției, descurajarea justițiabililor în

formularea unor cererii, abuzive cât și asigurarea de fonduri pentru funcționarea

justiției urmează să cercetăm următorii factori și anume - cuantumul sumei ce

trebuie plătit de reclamanți raportat la veniturile sale.

În consecința, se va remarca și faptul că cuantumul taxei de stat, stabilit spre

achitare de apelant la depunerea cererii de apel, nu depășește limitele stabilite de

lege.

Față de cele ce preced, se constată că toate criticile formulate în recurs sunt

nejustificate, iar ca urmare Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu

menținerea încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2017.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Vieru Călin, prin intermediul

reprezentantului, avocatul Caldîba Vitalie.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Peterson Nona împotriva lui

Vieru Călin cu privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Visternicean

Judecători Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

5