3ra-22/18 — contestarea actului administrativ

3ra-22/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 3ra-22/18

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău

(judecător Natalia Mămăliga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

(judecători Manole Domnica, Dașchevici Grigore și Negru Veronica)

Î N C H E I E R E

10 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în următoarea componență:

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de Pretura sectorului Centru, municipiul

Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL ” Roman și Co”

împotriva Preturii sectorului Centru, municipiul Chișinău cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, prin care s-a respins

apelul declarat de Pretura sectorului Centru, municipiul Chișinău și a fost menținută

hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23 septembrie 2016,

C O N S T A T Ă:

La data de 26 august 2015, SRL ” Roman și Co”, prin intermediul reprezentantului său,

avocatul Igor Chiriac, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Preturii sectorului

Centru, municipiul Chișinău, prin care a solicitat anularea dispoziției Pretorului sectorului

Centru, municipiul Chișinău nr. 147-d din 24 iulie 2015 cu privire la demolarea și evacuarea

gheretei amplasată pe adresa mun. Chișinău, șos. Hâncești, 86, care aparține SRL” Roman

și Co” (f.d. 4-7).

În motivarea acțiunii, reprezentantul reclamantului a indicat că, la data de 29 martie

1995 Primăria municipiului Chișinău a eliberat SRL ” Roman și Co” autorizația nr. 4388 de

funcționare a unei gherete cu adresa în mun. Chișinău, șos. Hâncești, nr. 86, care ulterior a

fost prelungită.

Menționează că, la data de 12 ianuarie 2015, reclamantul a depus la Primăria

municipiului Chișinău cerere de prelungire a autorizației nr. 4388 de funcționare a gheretei

cu adresa în mun. Chișinău, șos. Hâncești, nr. 86, care la data de 13 ianuarie 2015 a fost

vizată de către Primarul General al municipiului Chișinău cu mențiunea ”Direcția comerț să

prelungească pe un 1 an autorizația de funcționare a gheretei cu adresa în mun. Chișinău,

șoseaua Hâncești, nr. 86”, însă răspuns la cererea din 12 ianuarie 2015, SRL ” Roman și

Co” nu a primit nici până la depunerea acțiunii în judecată.

1

În acest sens reclamantul a accentuat că, art. 6 alin. 2 din Legea privind reglementarea

prin autorizare a activității de întreprinzător, prevede că, actul permisiv se eliberează în

termen de 10 zile lucrătoare, dacă legea care guvernează domeniul respectiv nu prevede un

alt termen, începând cu ziua eliberării certificatului constatator, dacă legile care guvernează

domeniul respectiv sau tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte nu

prevăd altfel. În cazul în care actul legislativ ce reglementează activitatea respectivă nu

prevede altfel, la expirarea termenului de 10 zile se consideră că există acceptare tacită dacă

autoritatea emitentă nu a răspuns în termen la solicitare.

Reclamantul mai indică că, la 24 iulie 2015 Pretorul sectorului Centru, municipiul

Chișinău a emis dispoziția nr. 147-d, prin care a dispus ca ghereta amplasată în mod

neautorizat pe adresa mun. Chișinău, șoseaua Hâncești, nr. 86 să fie demolată și evacuată

până la 14 iulie 2015 cu forțele proprii ale SRL ” Roman și Co”, iar în cazul neîndeplinirii

acestei cerințe, ghereta să fie demolată și evacuată cu forțele ÎM ”Prestări Servicii Centru”,

care nu poarta răspundere de integritatea bunurilor demolate și evacuate.

Afirmă că, dispoziția menționată a fost adusă la cunoștința reclamantului la 27 iulie

2015 și tot la aceiași dată SRL ” Roman și Co” a depus o cerere la Pretura sectorului Centru

municipiul Chișinău, prin care a solicitat stoparea executării dispoziției nr. 147-d, la care la

fel nu a primit nici un răspuns. Iar, la data de 27 iulie 2015, persoane, care s-au prezentat

drept angajați ai Preturii sectorului Centru, municipiul Chișinău, au început demolarea

gheretei.

Prin urmare, reclamantul consideră că dispoziția nr. 147-d din 24 iulie 2015 este ilegală

și prin care i-a fost lezat dreptul său la proprietate, or, aceasta fiind emisă la data de 24 iulie

2015 prevede demolarea și evacuarea gheretei din mun. Chișinău, șoseaua Hâncești, nr. 86

până la data de 14 iulie 2015, adică până la data emiterea dispoziției.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23 septembrie 2016, a fost

admisă cererea de chemare în judecată înaintată de SRL ” Roman și Co”, fiind dispusă

anularea ca ilegală a dispoziției Preturii sectorului Centru, municipiul Chișinău nr. 147-d

din 24 iulie 2015 (f.d. 86, 105-109).

La data de 21 octombrie 2016, respectând prevederile art. 362 alin. (1) Cod de

procedură civilă, Pretura sectorului Centru, municipiul Chișinău, prin intermediul șefului

serviciului juridic, Angela Cocarcea, a înaintat cerere de apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23 septembrie 2016, prin care a solicitat admiterea

cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii (f.d. 89, 71-73).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, apelul declarat de Pretura

sectorului Centru, municipiul Chișinău a fost respins, cu menținerea hotărârii Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 23 septembrie 2016 (f.d. 154-160).

În motivarea soluțiilor sale, instanțele ierarhic inferioare au statuat că, Pretura

sectorului Centru, municipiul Chișinău nu era în drept să dispună, prin dispoziția din 24 iulie

2015, demolarea și evacuarea construcției neautorizate, ce aparține SRL ” Roman și Co”,

amplasată pe adresa mun. Chișinău, șoseaua Hâncești, nr. 86. Or, controlul privind

nerespectarea cerințelor edictate de legiuitor la realizarea construcțiilor intră în competența

Inspecției de Stat în Construcții, și nu a Preturilor din municipiul Chișinău. Iar prin probele

2

administrate în cadrul examinării cauzei civile, s-a stabilit cu certitudine că construcția de

pe adresa mun. Chișinău, șoseaua Hâncești, nr. 86 nu poate fi atribuită la categoria

construcțiilor cu caracter provizoriu și anume gherete, precum s-a indicat în dispoziția

contestată și care pot fi demolate și evacuate în temeiul deciziei autorității publice locale.

Nefiind de acord cu deciziile instanțelor inferioare, Pretura sectorului Centru,

municipiul Chișinău, reprezentată de vicepretorul, Eugenia Graur, la data de 03 noiembrie

2017 a declarat recurs împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23

septembrie 2016 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii primei instanțe și deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care să fie respinsă acțiunea integral.

În motivarea recursului, a indicat că instanțele de judecată eronat au interpretat

normele de drept, nefiind luată în considerație Decizia Consiliului municipal Chișinău nr.

10/10 din 04.12.2014, care permite demolarea gheretelor. Or, recurentul consideră că,

ghereta amplasată pe adresa mun. Chișinău, șoseaua Hâncești, nr. 86 a fost instalată

provizoriu și la expirarea termenului de prescripție urma să fie ridicată.

Verificând argumentele invocate de reprezentantul recurentului în cererea de recurs, pe

baza materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Pretura

sectorului Centru, municipiul Chișinău este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 27 noiembrie 2017 Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului o copie a

cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de

o lună de la data primirii copiei respective (f.d. 174).

La data de 03 ianuarie 2018, intimatul, prin intermediul reprezentantului său, avocatul

Igor Chiriac a depus referință la cerrea de recurs depusă de Pretura sect. Centru mun.

Chișinău, prin care a solicitat să fie respins recursul ca fiind inadmisibil (f.d. 176-180).

În motivarea poziției sale intimatul indică că, recurentul în cererea sa de recurs nu

invocă careva temeiuri de declarare a recursului prevăzute de art. 432 Cod de procedură

civilă, fără a indica direct asupra normelor de drept material și procedural, care ar fi fost

aplicate eronat de instanțele inferioare la soluționarea litigiului.

Consideră că, argumentele recurentului nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate a

recursului, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt ce este inadmisibil în ordine de recurs.

Iar cererea de recurs este construită din obiecții de fapt și de drept, care deja au fost obiect

de studiere și verificare de către instanțele ierarhic inferioare, primind o apreciere

corespunzătoare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că, la data de 10 octombrie 2017 Curtea de Apel

Chișinău a expediat în adresa participanților la proces decizia Curții de Apel Chișinău din

08 iunie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire nr. 14867 (f.d. 161), prin urmare,

3

recursul declarat de Pretura sectorului Centru, municipiul Chișinău la 03 noiembrie 2017 se

consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare.

În speță, recursul a fost înaintat de vicepretorul sectorului Centru, municipiul

Chișinău, care este reprezentantul unei părți a procesului, astfel temeiul stipulat de art. 433

lit. c) Cod de procedură civilă nu are incidență.

Potrivit art. 433 lit. d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

La caz, completul relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod de procedură

civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, completul conchide că recursul nu poate fi

considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate la art. 433 lit. b), c) sau d) Cod de

procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la încadrarea

celor invocate în recurs în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(4) Cod de procedură

civilă, completul constată existența temeiului de inadmisibilitate stipulat la art. 433 lit. a)

Cod de procedură civilă.

Conform art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Conform art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de

un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă prevede că, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

4

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un caracter

devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și procedural, verificându-

se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au

fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să

corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO, în

special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent de a fi audiat

de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și

Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție

poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității recursului,

or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse pe o cale de atac

extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și

îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art.

6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcție de

natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie 2014), iar în

concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul notează că cererea de recurs depusă de Pretura sectorului Centru, municipiul

Chișinău este întemeiată, în drept, pe temeiurile prevăzute de art. 432 Cod de procedură

civilă.

Totuși, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, reprezentantul

recurentului a reluat criticile formulate în fazele procesuale anterioare, asupra cărora

instanța de apel și instanța de fond s-au pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar

invocarea pretinselor încălcări admise de instanța de apel și prima instanță nu sunt suficient

de fundamentate și nu au vocația de a conduce la modificarea soluției în prezenta cauză

civilă.

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim,

printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se

emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul

recursului.

5

Din considerentele nominalizate și având în vedere faptul că instanța de apel și instanța

de fond au examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor, argumentele principale ale recursului,

care sunt similare argumentelor invocate în instanța inferioare, au fost verificate minuțios la

judecarea cauzei în ordinea de apel și instanța de fond, completul ajunge în mod unanim la

concluzia de a considera recursul declarat de Pretura sectorului Centru, municipiul Chișinău,

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E:

Recursul declarat de Pretura sectorului Centru, municipiul Chișinău se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

6