2ra-2263/17 — repararea prejudiciului

2ra-2263/17 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: V. Muntean dosarul nr. 2ra-2263/17

instanța de apel: N. Vascan, V. Clima, E. Fistican

D E C I Z I E

27 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru,

Ala Cobăneanu, Nicolae Craiu

Examinînd recursurile declarate de reprezentantul Ministerului Justiției,

Gainaru Iulian și de reprezentantul Procuraturii Generale, Eugenia Zubco

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Capșa

Alexandru împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura

Generală și Ministerul Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului moral și

material,

c o n s t a t ă:

La 21 iunie 2016, Capșa Alexandru s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura

Generală și Ministerul Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului material și

moral.

În motivarea acțiunii a invocat că, Capșa Alexandru a fost învinuit de către

organul de urmărire penală de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5)

din Codul penal, iar prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18

ianuarie 2014, a fost achitat pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Susține că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2015 au fost

respinse apelurile declarate de procurorul Railean Dumitru și de avocatul părții

vătămate, Pohopol Natalia, ca fiind nefondate, fiind menținută sentința primei

instanțe fără modificări.

Menționează, că prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 martie 2016 s-

a respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul adjunct al

Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2015 și s-a menținut

1

hotărîrea atacată.

Invocînd dispozițiile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, consideră că prin acțiunile

ilegale ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești i-a fost pricinuit prejudiciu material și moral.

Solicită încasarea din contul statului a prejudiciului moral în mărime de

200000 de lei și a prejudiciului material care se compune din cheltuielile pentru

asistență juridică acordate la urmărirea penală și în instanțele de judecată în

mărime de 17000 de lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 noiembrie 2016 s-

a admis parțial acțiunea. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Finanțelor în beneficiul lui Capșa Alexandru prejudiciul moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii în cuantum

de 15000 de lei, suma de 12000 de lei în calitate de cheltuieli pentru asistență

juridică în cauza penală, precum și 2000 de lei cheltuieli pentru asistență juridică în

prezenta cauză civilă. În rest, pretențiile lui Capșa Alexandru cu privire la

încasarea prejudiciului moral cauzat în mărime de 185000 de lei și a cheltuielilor

pentru asistență juridică în cuantum de 3000 de lei s-au respins ca neîntemeiate.

În susținerea poziției prima instanță a constatat că omisiunile admise de

organul de urmărire penală constatate la pronunțarea sentinței penale denotă

anumite carențe în activitatea acestuia care au dus la efectuarea unor acțiuni de

urmărire penală fără să fi existat probe suficiente care să le justifice.

La fel, prima instanță a reținut că coroborând normele de drept ce țin de

repararea prejudiciului moral în urma acțiunilor ilegale ale organelor de urmărire

penală cu circumstanțele de fapt ale cauzei, se concluzionează că reclamantului i-

au fost lezate drepturile sale, fiindu-i cauzat prejudiciu moral. Totodată, instanța a

considerat că estimarea de către reclamant a prejudiciului moral în sumă de 200000

de lei este exagerată, deoarece prejudiciul moral nu poate fi deturnat de la scopul

său prin majorare, or acest lucru i-ar conferi acestuia un folos material necuvenit,

fără o justificare cauzată de eroarea comisă și consecințele acesteia.

În partea ce ține de încasarea cheltuielilor de asistență juridică, prima instanță

a conchis despre necesitatea intervenirii în compensarea cheltuielilor de asistență

juridică acordată în prezenta cauza civilă, diminuîndu-le, criteriul de bază fiind

evaluarea complexității cauzei, menționînd că pe rolul instanței se află o cauză

civilă cu caracter relativ rectiliniu, omogenă cu alte cauze examinate deja de către

instanțele judecătorești, cu participarea unui și aceluiași reprezentant, dovadă

servind hotărîrile judecătorești anexate de ultimul, astfel încît nefiind efectuat un

volum de lucru substanțial, avocatul care a acordat asistență juridică în cauza

penală fiind același și în cadrul prezentului litigiu, din care cauză instanța a

considerat de a încasa cheltuielile în contul reclamantului în cuantum de 2000 de

lei precum și 12000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate la

examinarea cauzei penale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2017 s-au respins apelurile

declarate de Procuratura Generală, Ministerul Justiției și cererea de alăturare la

2

apel înaintată de Ministerul Finanțelor și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 01 noiembrie 2016.

La 08 septembrie 2017 reprezentantul Ministerului Justiției, Gainaru Iulian a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2017,

solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei

instanțe în partea admiterii pretențiilor cu emiterea în această parte a unei hotărîri

de respingere a acțiunii.

În argumentarea acestuia a invocat că acțiunea intimatului nu cade sub

incidența Legii nr. 1545 din 25.02.1998, întrucît este necesară întrunirea condițiilor

de la art.6 și art. 3 alin. (1) din legea enunțată.

Făcînd referire la practica națională, consideră că în lipsa unui act procedural

prin care să se constate ilegalitatea acțiunilor organului de urmărire penală nu

poate interveni răspunderea statului.

Susține că instanța de apel nu a ținut cont de criteriile de stabilire a mărimii

compensației pentru repararea prejudiciului moral prevăzute la art. 11 din Legea

nr. 1545 din 25.02.1998 și a hotărîrilor Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din

09 octombrie 2006 și nr. 8 din 24 decembrie 2012.

Consideră că prejudiciul material acordat reclamantului sub formă de

cheltuieli pentru asistență juridică este neîntemeiat, reieșind din jurisprudența

CEDO în cauzele Manole și alții contra Moldovei (13.07.2010, §11) și Oprea

contra Moldovei (21.12.2010, §55), iar instanțele inferioare au ignorat principiile

potrivit cărora costurile și cheltuielile urmează a fi în mod corespunzător probate și

că acestea trebuie să fie rezonabile ca cuantum și necesare, întrucît intimatul nu a

prezentat probe în acest sens.

La 09 octombrie 2017 reprezentantul Procuraturii Generale, Eugenia Zubco a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2017,

solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei

instanțe.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele inferioare au interpretat eronat

dispozițiile Legii nr.1545 din 25.02.1998, deoarece prin acțiunile organului de

urmărire penală nu au fost întreprinse acțiunile ilicite manifestate prin încălcarea

intenționată a normelor procedurale și materiale în cadrul procesului penal ce ar

constitui temei de reparare a prejudiciului pretins.

Susține că în lipsa unui act procedural prin care să se constate ilegalitatea

acțiunilor organului de urmărire penală nu poate interveni răspunderea statului.

Consideră că intimatul nu a prezentat probe care să ateste cauzarea

frustrărilor, stresului și neliniștii, ponegririi onoarei, demnității și reputației sale

încît să constituie temei de despăgubire din partea statului în sensul art. 219 alin.

(4) din Codul de procedură penală.

Relevă că la determinarea cuantumului prejudiciului moral, instanțele

inferioare nu au luat în considerare că reclamantul nu a prezentat probe în acest

sens.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile

declarate de reprezentantul Ministerului Justiției, Gainaru Iulian și de

3

reprezentantul Procuraturii Generale, Eugenia Zubco urmează a fi admise, casată

decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe,

pronunțînd o nouă hotărîre.

Conform art. 442 alin.(1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate,

fără a administra noi dovezi.

Materialele cauzei atestă că prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 18 ianuarie 2014, Capșa Alexandru a fost achitat pentru învinuirea

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) din Codul penal pe

motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, pentru pretinsa faptă că la

30 iunie 2011, aflîndu-se pe str. Belinski din mun. Chișinău, avînd scopul de

profit și dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, acționînd cu intenție, prin

înșelăciune și abuz de încredere, a dobîndit ilicit de la Denis Matvienco, bani în

sumă de 6200 de euro, care conform cursului oficial al BNM, constituiau 103602

lei, și anume prin înșelăciune i-a vîndut acestuia în baza contractului de vînzare-

cumpărare încheiat în aceeași zi la sediul biroului notarului public Kiseliova

Olga, amplasat pe str. Alba Iulia nr. 75 din mun. Chișinău, automobilul de

modelXXXXX, care la 27 februarie 2008 a fost gajat de Capșa Alexandru Băncii

Comerciale Române Chișinău SA, contra creditului în sumă de 85000 de lei și

ulterior sechestrat la cererea Băncii menționate pentru nerambursarea creditului,

în așa mod înșelîndu-l pe Denis Matvienco, cauzîndu-i astfel acestuia un

prejudiciu material în proporții deosebit de mari, folosind banii primiți pentru

automobilul menționat în scopuri personale (f.d.6-9).

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2015 s-

au respins apelurile procurorului Raileanu Dumitru și a avocatului Pahopol

Natalia în interesele părții vătămate Matvienco Denis declarate împotriva

sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 ianuarie 2014 în privința

lui Capșa Alexandru, ca fiind nefondate și s-a menținut sentința primei instanțe

(f.d.10-19).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 martie 2016 s-a respins

recursul ordinar declarat de procurorul adjunct al Procuraturii de nivelul Curții de

Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 iunie 2015 în cauza penală în privința lui Capșa Alexandru,

cu menținerea hotărîrii atacate (f.d.20-26).

La 21 iunie 2016 Capșa Alexandru s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura

Generală și Ministerul Finanțelor, solicitînd încasarea din contul statului a

prejudiciului moral în mărime de 200000 de lei și a prejudiciului material care se

compune din cheltuielile pentru asistență juridică acordate la urmărirea penală în

4

sumă de 12000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică

în prezenta cauză în mărime de 5000 de lei.

Verificînd legalitatea hotărîrilor instanțelor inferioare, Colegiul constată că

acestea au constatat și elucidat corect circumstanțele importante ale cauzei însă

nu au determinat în a cui sarcina urmează de pus repararea prejudiciului

respectiv.

Conform art. 3 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25.02.1998, în conformitate cu prevederile

prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice

sau juridice în urma: a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive

sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale

la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii,

supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunității; c) efectuării

ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziției,

ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale

din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care limitează

drepturile persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest

contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii

contravenționale de către instanța de judecată; e) efectuării măsurilor speciale de

investigații cu încălcarea prevederilor legislației; f) ridicării ilegale a

documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ștampilelor, precum și în

urma blocării conturilor bancare.

Reieșind din definiția legală, acțiunile ilicite reprezintă acele acțiuni sau

inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la

contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care

exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea

principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la

răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de

răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată,

manifestate prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în

timpul procedurii penale sau contravenționale (infracțiuni).

Instanța de recurs reține juste concluziile instanțelor inferioare potrivit

cărora durata procesului de învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(5) din Codul penal a constituit aproximativ 4 ani (iunie 2011 pînă la

30.06.2015), fiind nejustificat de îndelungat în circumstanțele în care Capșa

Alexandru a avut calitatea de bănuit și învinuit, or, precum a fost stabilit, prin

sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 ianuarie 2014 (menținută

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2015 și decizia Curții Supreme

de Justiție din 22 martie 2016) s-a dispus achitarea lui Capșa Alexandru în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) din Codul penal din motiv că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În concluzie, Colegiul reține că instanțele inferioare corect au calificat

natura acțiunilor ilicite ale statului sub aspectul că Capșa Alexandru a fost achitat

în baza sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 ianuarie 2014

5

menținută de instanțele ierarhic superioare și just au aplicat temeiul juridic

prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998.

La acest capitol instanța de recurs menționează că restricțiile aplicate în

privința lui Capsa Alexandru nu au fost anulate, ce reiese din înștiințarea ÎS

„CRIS "Registru" nr.02/212159 din 22 octombrie 2016 (f.d.60), potrivit căreia lui

Capșa Alexandru i s-a refuzat în eliberarea pașaportului cetățeanului RM, întrucît

i-a fost suspendat dreptul la libera circulație în legătură cu intentarea dosarului

penal nr.2011032557 conform art.190 alin.(5) din Codul penal. Astfel, în speța se

atestă lezarea directă a drepturilor și intereselor lui Capșa Alexandru.

În acest sens, Colegiul reține justă concluzia instanțelor inferioare conform

căreia omisiunile admise de organul de urmărire penală, constatate la pronunțarea

sentinței de achitare, precum și la emiterea deciziilor de menținere a acesteia a

instanțelor ierarhic superioare, denotă anumite imperfecțiuni în activitatea

organelor competente care au dus la efectuarea unor acțiuni de urmărire penală

fără să fi existat probe suficiente care să justifice aceste acțiuni, or în accepțiunea

art. 2 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 prin acțiuni ilicite se înțelege

acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la

contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care

exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea

principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la

răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de

răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată,

manifestate prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în

timpul procedurii penale sau contravenționale (infracțiuni).

La capitolul stabilirii prejudiciului material cauzat lui Capșa Alexandru,

Colegiul consideră că concluzia instanțelor inferioare este corectă și motivată din

perspectiva normelor de drept relevante în consonanță cu jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, totodată în circumstanțele speței suma

prejudiciului moral încasată de instanțele inferioare fiind una echitabilă,

rezonabilă și susceptibilă să-i compenseze prejudiciul cauzat.

Conform art. 11 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, mărimea

compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de

judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensației se

determină luîndu-se în considerare: a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvîrșire a

fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul și gravitatea încălcărilor

procesuale comise la urmărirea penală și la examinarea cauzei penale în instanța

de judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre

învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării

cauzei penale în instanța de judecată; e) natura dreptului personal lezat și locul lui

în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele fizice, caracterul și gradul

suferințelor psihice; g) măsura în care compensația bănească poate atenua

suferințele fizice și psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în

detenție. Instanța de judecată va determina mărimea compensației și în baza

criteriilor specificate la art.219 alin.(4) din Codul de procedură penală. În toate

6

cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile și

echitabile a prejudiciului moral.

În conformitate cu art. 14 alin. (2) din Codul civil, se consideră prejudiciu

cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să

le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor

sale (prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului

(venitul ratat).

Conform art. 1405 din Codul civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin

condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a

măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației scrise

de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancțiune

administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunității se repară

de către stat integral, indiferent de vinovăția persoanelor de răspundere ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată.

Statul se exonerează de răspundere în cazul cînd persoana vătămată a contribuit

intenționat și benevol la producerea prejudiciului prin autodenunț.

Potrivit art. 1422 din Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile

ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație,

instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația

prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de

existența și întinderea prejudiciului patrimonial. Reparația prejudiciului moral se

face și în lipsa vinovăției autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este

cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare

ilegală a arestului preventiv sau a declarației scrise de a nu părăsi localitatea,

aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii

neremunerate în folosul comunității și în alte cazuri prevăzute de lege.

În corespundere cu art. 1423 din Codul civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate,

de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le

apreciază instanța de judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

În această ordine de idei, Colegiul consideră că instanțele inferioare corect

au calculat cuantumul prejudiciului material prin prisma art. 7 lit.e) din Legea nr.

1545 din 25 februarie 1998 avînd în vedere faptul că Capșa Alexandru în cadrul

procesului penal a beneficiat de serviciile de asistență juridică ale avocatului

Josan Dumitru fapt confirmat prin contractul de asistență juridică din 18

septembrie 2013 (f.d.27), suportînd cheltuieli în sumă de 12000 lei, ce se

confirmă prin bonurile de plată seria EK nr. 774435 din 18 septembrie 2013

(f.d.28) și seria EK nr. 774399 din 14 ianuarie 2016 (f.d.29).

În altă ordine de idei, Colegiul consideră ca fiind justificate concluziile

instanțelor inferioare în partea încasării sumei de 15000 de lei cu titlu de

7

prejudiciu moral cauzat lui Capșa Alexandru, or acțiunile ilicite vizate în speță au

provocat ultimului suferințe psihice care au fost cuantificate echitabil și just luînd

în considerare factorii importanți și anume: incriminarea unei infracțiuni deosebit

de grave - art. 190 alin. (5) din Codul penal, durata procesului penal, starea de

frustrare, neliniște și stres menținută pe perioada menținerii învinuirii ilegale și

ulterior după consumarea procesului penal.

Cu referire la solicitarea lui Capșa Alexandru privind încasarea cheltuielilor

de judecată pentru asistență juridică acordată în prezentul litigiu.

În acest sens, Colegiul subliniază că sumele cheltuite de părți cu ocazia

îndeplinirii actelor de procedură corespunzătoare poziției lor procesuale, pe

parcursul desfășurării procesului civil reprezintă cheltuieli de judecată, iar conform

art. 90 lit. i) din Codul de procedură civilă, cheltuielile de asistență juridică fac

parte din cheltuielile de judecare a pricinii.

Conform art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții

care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a

fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

părții admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului.

Articolul 96 alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă prevede că, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a

avut cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au

fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1) se

compensează părții care a avut cîștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în

judecată de un avocat.

Instanța de recurs reține că instnațele inferioare, pentru a determina

cuantumul compensației acordate au ținut cont de a. complexitatea cauzei; noutatea

și dificultatea întrebărilor juridice ridicate de speță; b. aportul avocatului la

soluționarea cauzei; c. timpul și munca depusă de avocat; d. aptitudinile speciale

necesare pentru a acorda asistența (cunoștințe tehnice speciale, cunoașterea

profundă a unor reglementări de profil, cunoașterea limbilor străine, a altor

procedee de comunicare cu clienți specifici etc.); e. faptul în ce măsură munca

avocatului în cauza respectivă îi limitează capacitatea de a lucra în alte dosare; f.

rezultatul obținut; g. restricțiile de timp impuse de client și de circumstanțele

cauzei; h. natura și durata relației dintre avocat și client; i. experiența, reputația și

abilitatea avocatului; j. justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în

cauză; k. suma despăgubirilor pretinse în cauză; l. alți factori, la discreția instanței.

Colegiul notează că prin contractul de asistență juridică nr. 13 din 17 mai

2016 (f.d.30-31), avocatul Josan Dumitru a prestat servicii juridice lui Capșa

Alexandru în litigiul cu privire la repararea prejudiciului material și moral, iar prin

bonul de plată seria ET nr.926808 din 17 mai 2016 (f.d.32) în care este inserată

destinația plății pentru servicii de asistență juridică în baza contractului nr. 13 din

17 mai 2016, s-a încasat suma de 5000 de lei de la Capșa Alexandru în beneficiul

Biroului de avocați „Just”.

Prin urmare, bonul de plată cu seria ET nr.926808 din 17 mai 2016 reprezintă

8

valoarea muncii prestate de către avocatul Josan Dumitru pentru serviciile de

asistență juridică pe cauza respectivă. Cu toate acestea, respectivele cheltuieli

trebuie acordate numai în măsura în care apar justificate în raport de soluția

pronunțată, de obiectul și complexitatea cauzei.

Astfel, Colegiul reține ca fiind juste concluziile instanțelor inferioare prin care

au diminuat cuantumul cheltuielilor de asistență juridică pînă la 2000 de lei,

întrucît suma respectivă este una certă, reală, necesară și rezonabilă.

În conformitate cu art.5 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998,

cauzele cu privire la repararea prejudiciului material și moral se examinează în

conformitate cu normele de procedură civilă în vigoare. Organul care reprezintă

statul în instanța de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul

Justiției.

Articolul 131 alin. (1) și (2) din aceeași lege stipulează că hotărîrea

judecătorească privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești se

execută după ce devine irevocabilă, în modul stabilit de legislația în vigoare.

Instanța de judecată prezintă din oficiu titlul executoriu, emis în baza hotărîrii

judecătorești irevocabile, spre executare Ministerului Justiției și informează

părțile despre acest fapt. La solicitarea Ministerului Justiției, creditorul prezintă,

în termen de 5 zile, datele bancare necesare pentru executarea titlului executoriu.

Titlul executoriu, eliberat în baza hotărîrii irevocabile, poate fi prezentat spre

executare Ministerului Justiției și de către creditor, cu anexarea datelor bancare

necesare, în vederea efectuării transferului

Distinct de cele abordate Colegiul menționează că instanțele inferioare

eronat au dispus încasarea prejudiciilor cauzate lui Capșa Alexandru în urma

acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii prin

intermediul Ministerului Finanțelor, or ultimul avînd statut procesual de

intervenient accesoriu (f.d.4), nu formulează pretenții proprii asupra obiectului

litigiului, respectiv nu i se poate pune în sarcină obligațiuni care potrivit legii sunt

acordate altor părți. Prin urmare instanțele incorect au dispus încasarea

prejudicilor prin intermediul Ministerului Finanțelor, acestea urmînd a fi încasate

prin intermediul Ministerului Justiției, or art. 5 din Legea nr. 1545 din 25

februarie 1998 expres prevede de către cine urmează a fi pusă în executare titlul

executoriu.

Din considerentele menționate și avînd în vedere că, instanțele inferioare au

constatat și argumentat elocvent prejudiciile suportate de Capșa Alexandru în

urma acțiunilor ilicite ale orgenleor de urmărire penală și ale procuraturii, însă

incorect au dispus încasarea prejudiciilor din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Finanțelor, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiției pe cale de consecință admite

recursurile declarate de reprezentantul Ministerului Justiției, Gainaru Iulian și de

reprezentantul Procuraturii Generale, Eugenia Zubco și casează decizia Curții de

Apel Chișinău din 07 iunie 2017 și hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 01 noiembrie 2016 pronunțînd o nouă hotărîre de admitere parțială a

cerințelor înaintate de Capșa Alexandru cu privire la încasarea prejudiciului

9

material și moral și încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Capșa Alexandru a prejudiciului moral în

cuantum de 15000 de lei, a prejudiciului material ce constă din cheltuieli pentru

asistență juridică în cauza penală în suma de 12000 de lei și a cheltuielilor de

judecată pentru asistență juridică în sumă de 2000 de lei, iar în rest se resping

cerințele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d e c i d e :

Se admit recursurile declarate de reprezentantul Ministerului Justiției,

Gainaru Iulian și de reprezentantul Procuraturii Generale, Eugenia Zubco.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2017 și

hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 noiembrie 2016 în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Capșa Alexandru împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura Generală și Ministerul

Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului moral și material, cu emiterea unei

noi hotărîri prin care:

Se încasează din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției în beneficiul lui Capșa Alexandru prejudiciul moral cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii în cuantum de 15000 de

lei, prejudiciul material suportat în legătură cu acordarea asistenței juridice în

cadrul cauzei penale în sumă de 12000 de lei și cheltuielile de judecată cu titlu de

asistență juridică în prezenta cauză în mărime de 2000 de lei.

În rest, acțiunea se respinge.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

10