2ra-2272/17 — cu privire la declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare

prima instanță: A. Procopișina dosarul nr. 2ra-2272/17

instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, D. Stănilă

ÎNCHEIERE

27 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Gospodăria Țărănească „Gladun”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Gospodăriei Țărănești

„Gladun” împotriva Marianei Ghieș, Anastasiei Pop și Ion Pop cu privire la

declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 august 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Gospodăria Țărănească „Gladun” și menținută

hotărârea Judecătoriei Edineț sediul Briceni din 12 mai 2017

constată:

La 13 mai 2016, Gospodăria Țărănească „Gladun” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Marianei Ghieș, Anastasiei Pop și Ion Pop cu

privire la declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii a invocat că la 17 decembrie 2011, a încheiat cu

Mariana Ghieș contract de arendă funciară pe un termen de 3 ani, începând cu

1 ianuarie 2012 până la 31 decembrie 2014, pentru lotul de teren cu nr. cadastral

XXXXX.

Menționează că la 14 februarie 2012, contractul respectiv a fost înregistrat la

Primăria s. Șirăuți în registrul contractelor de arendă cu nr. 1567.

Susține că întrucât termenul enunțat a expirat, iar Mariana Ghieș nu a

solicitat retrocedarea acestui lot de teren, conform art. 915 alin. (3) Cod civil și

pct. 4 cap. 2 din contractul de arendă funciară, contractul a fost considerat

prelungit încă cu un an, adică până la 31 decembrie 2015.

1

Afirmă că pe parcursul termenului de arendă, a îndeplinit toate clauzele

contractuale și fiscale în raport cu contractul de arendă.

Relevă că ulterior, a aflat că Mariana Ghieș a încheiat contractul de vânzare-

cumpărare a terenului agricol nr. 10922 din 1 decembrie 2015 cu Ion Pop și

Anastasia Pop, înstrăinând terenul agricol cu nr. cadastral XXXXX.

Invocă că conform art. 15 alin. (4) din Legea nr. 198-XV din 15 mai 2003 cu

privire la arenda în agricultură, arendașul are dreptul prioritar la cumpărarea

terenului arendat, valorificarea acestui drept fiind stipulat în art. 793-797 Cod civil.

Consideră că atât Mariana Ghieș, cât și Ion Pop și Anastasia Pop i-au

încălcat dreptul prioritar la cumpărarea lotului de teren cu nr. cadastral XXXXX,

nefiind înștiințată despre intenția înstrăinării acestui lot de teren.

Solicită declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare a terenului

agricol din 1 decembrie 2015, încheiat între Mariana Ghieș, Ion Pop și Anastasia

Pop.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 12 mai 2017 acțiunea a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 15 august 2017 a fost respins apelul

declarat de către Gospodăria Țărănească „Gladun” și menținută hotărârea primei

instanțe.

La 9 octombrie 2017, Gospodăria Țărănească „Gladun” a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală

a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu hotărârile

judecătorești.

Menționează că Gospodăria Țărănească „Gladun” nu a avut obligația de a

dovedi exploatarea terenului cu nr. cadastral XXXXX pe parcursul anului 2015.

Susține că conform referinței depusă de către Ion Pop și Anastasia Pop în

prima instanță, la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, Gospodăria

Țărănească „Gladun” se bucură în continuare de dreptul său de arendaș și prin

realizarea dreptului său de arendă se bucură de beneficiile și veniturile ce rezultă

din acesta.

Afirmă că prin această declarație, intimații au recunoscut nu numai că

Gospodăria Țărănească „Gladun” a prelungit exploatarea terenului după expirarea

termenului indicat în contractul de arendă, dar și faptul că cunoșteau în momentul

încheierii contractului de vânzare-cumpărare despre relațiile de arendă existente

între fostul proprietar Mariana Ghieș, în calitate de arendator și Gospodăria

Țărănească „Gladun”, în calitate de arendaș.

Relevă că în conformitate cu art. 131 alin. (4) și (7) CPC, dacă o parte

recunoaște în ședință de judecată sau în cadrul îndeplinirii delegației judiciare

faptele pe care cealaltă parte își întemeiază pretențiile sau obiecțiile, aceasta din

urmă este degrevată de obligația dovedirii lor. Recunoașterea acțiunii sau a faptelor

2

efectuată în primă instanță își păstrează veridicitatea și în instanțele ierarhic

superioare.

Mai relevă că în conformitate cu art. 123 alin. (6) CPC, faptele invocate de

una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

Invocă că acțiunile incorecte, eronate și ilegale au dus la emiterea unei

hotărâri greșite.

Declară că neglijând statutul de arendaș al Gospodăriei Țărănești „Gladun”

pe parcursul anului 2015, dovedit prin materialele cauzei, instanța de apel a emis o

hotărâre greșită, prin care recurentei i s-a încălcat un drept prevăzut expres în lege,

adică dreptul prioritar la cumpărarea terenului arendat și nu în ultimul rând dreptul

la o justiție corectă.

La 12 decembrie 2017, Ion Pop, reprezentat de avocatul Andrei Prodan a

depus referință, prin care solicită declararea recursul depus de Gospodăria

Țărănească „Gladun” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că la 22 septembrie 2017, recurenta a

recepționat copia deciziei recurate, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție a

acesteia (f. d. 145), iar la 9 octombrie 2017, prin intermediul oficiului poștal, a

depus cerere de recurs (f. d. 155).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Gospodăria

3

Țărănească „Gladun” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Gospodăria Țărănească „Gladun”, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Gospodăria Țărănească „Gladun” ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Gospodăria Țărănească „Gladun” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

4