2ra-2251/17 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei si incasarea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei si incasarea prejudiciului moral
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-2251/17 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei si incasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra-2251/17
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. D. Dulghieru)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)
Î N C H E I E R E
27 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecător: Iulia Sîrcu
Judecători: Dumitru Mardari, Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de Banciu Igor, prin intermediul
avocatului Marchitan Vadim,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Banciu Igor
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea
încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului
moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, prin care a fost
respinsă cererea de apel declarată de Banciu Igor și menținută hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani din 14 martie 2017,
c o n s t a t ă :
La 14 decembrie 2016, Banciu Igor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
către Ministerul Justiției al Republicii Moldova privind constatarea încălcării
dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva Olesei Padnițcaia, solicitând obligarea acesteia de a respecta
decizia Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Buiucani, mun. Chișinău
nr. 13/1 din 07 aprilie 2015 și anume în partea permisiunii de întrevedere a minorului
xxxxx cu tatăl acestuia, Banciu Igor, în corespundere cu graficul de întrevederi.
Explică că examinarea cauzei date a durat 8 luni și 6 zile, durata judecării fiind
datorat exclusiv comportamentului pârâtei Padnițcaia Olesea și reprezentantului
acesteia, care înaintau cereri de amânare a examinării cauzei sub diferite pretexte,
precum starea sănătății pârâtei și cerere de suspendare a procesului.
1
Relevă că examinarea cauzei a durat și datorită acțiunilor președintelui ședinței
de judecată, care nu a acționat în corespundere cu normele procedurii civile,
dispunând suspendarea cauzei prin încheierea din 25 noiembrie 2015, care a fost
casată prin decizia instanței de recurs.
Relatează că prin hotărârea din 08 februarie 2016 au fost admise pretențiile
reclamantului Banciu Igor, hotărâre care a devenit definitivă și executorie la data de
15 iunie 2016 și irevocabilă la 19 octombrie 2016.
A mai invocat tergiversarea examinării cauzei de către instanța de apel, proces
care a durat 3 luni și 21 de zile, contrar intereselor copilului și ale tatălui acestuia
Banciu Igor.
Ulterior, la data de 24 iunie 2016 a solicitat eliberarea titlului executoriu, însă
acesta a fost eliberat abia la data de 17 august 2016, în rezultatul adresării repetate la
data de 10 august 2016.
Susține că examinarea cauzei a durat o perioadă excesivă de 21 luni, fapt
condiționat inclusiv și de obligativitatea respectării procedurii prealabile și
inacțiunilor Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Buiucani care a
omis soluționarea în termen a cererii prealabile privind stabilirea graficului de
întrevederi, acesta fiind un termen nerezonabil.
Solicită reclamantul constatarea încălcării dreptului la judecare în termen
rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei cauzat
prin această încălcare.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14 martie 2017,
cererea de chemare în judecată înaintată de Banciu Igor a fost respinsă ca fiind
neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017 a fost respinsă cererea de
apel declarată de Banciu Igor și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani din 14 martie 2017.
La 12 octombrie 2017 Banciu Igor, prin intermediul avocatului Marchitan
Vadim a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017,
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei
instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.
În motivarea cererii de recurs a indicat că decizia instanței de apel este
neîntemeiată și ilegală, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material
și procedural.
Totodată, instanța de apel a interpretat în mod eronat și nu a aplicat legea care
trebuia să fie aplicată.
Conform art. 434 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
2
Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în
adresa părților la 16 august 2017 (f.d.171), cât și faptul că la materialele cauzei
lipsesc careva probe ce ar demonstra momentul comunicării acesteia, recursul
declarat la data de 12 octombrie 2017, se consideră depus în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de Banciu Igor, prin intermediul
avocatului Marchitan Vadim, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului
presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu
temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de Procedură Civilă.
La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
Subsidiar se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,
Capitolul XXXVIII Codul de Procedură Civilă, are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de
apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,
3
coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii
sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de Procedură Civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă
că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de
apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la
instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta
este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,
modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic
superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie
ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul
instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva
Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,
pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de Procedură Civilă, în cazul în care
se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat
de Banciu Igor, prin intermediul avocatului Marchitan Vadim nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de Procedură Civilă și,
drept urmare, este inadmisibil.
4
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de Procedură Civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursul declarat de Banciu Igor, prin intermediul avocatului Marchitan Vadim,
se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu
Judecători Dumitru Mardari
Nicolae Craiu
5