2ra-2306/17 — evacuarea din bunul imobil si incasarea sumei

dosarul nr. 2ra-2306/17

prima instanță: Judecătoria Cahul (sediul Central)

Judecător: M. Bușuleac

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul

Judecători: G. Vavrin, I. Dănăilă, R. Petrov

Î N C H E I E R E

27 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Scorțanu Svetlana,

reprezentată de avocatul Bobeica Vasile,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sanarova Natalia

împotriva Svetlanei Scorțanu și Scorțanu Alexandr cu privire la evacuare din bunul

imobil, și la cererea de chemare în judecată depusă de Scorțanu Svetlana împotriva

Nataliei Sanarova cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 15 august 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Scorțanu Svetlana și menținută hotărârea Judecătoriei Cahul

din 30 septembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 02 iunie 2015, Scorțanu Svetlana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Nataliei Sanarova cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, din anul 1995 a locuit împreună cu

Scorțanu Valeriu în casa proprietate privată a Nataliei Sanarova, sora lui Scorțanu

Valeriu, iar căsătoria a fost înregistrată în anul 1997.

Indică că, împreună cu soțul a locuit în ½ din casa menționată cu acordul mamei

și surorii lui Scorțanu Valeriu.

Ulterior, din anul 2001 pînă în anul 2013 au efectuat diverse lucrări de

reconstrucție a spațiului, cu acordul surorii soțului.

Menționează de asemenea că în anul 2007 soțul său, Scorțanu Valeriu a decedat,

iar prin somația din 06 aprilie 2015, Sanarova Natalia a solicitat eliberarea imobilului.

Susține reclamanta că, prin Raportul de expertiză din 15 august 2013 efectuat de

Agenția de Expertiză și Evaluare ”Proexpert Sud”, s-a stabilit că devizul local de

cheltuieli al lucrărilor de reparație și construcție a bunului imobil în litigiu a fost estimat

la suma de 345 530 434 lei.

Consideră că astfel este în drept de a solicita restituirea prestației, iar acțiunile

pîrîtei reprezintă o îmbogățire fără justă cauză.

1

Reclamanta Scorțanu Svetlana solicită încasarea de la Sanarova Natalia a sumei

în mărime de 345 530 434 lei.

La data de 05 octombrie 2015, Sanarova Natalia a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Svetlanei Scorțanu și Scorțanu Alexandr cu privire la evacuare din

bunul imobil.

În motivarea cererii, Sanarova Natalia a menționat că conform contractului de

donație din 24 ianuarie 1986, deciziei nr. 5/119 din 19 mai 1993 și procesului-verbal

de recepție nr. 1 din 15 noiembrie 2008, casa de locuit situată pe str. XXXXX îi aparține

cu drept de proprietate.

Indică că, pe o perioadă de timp i-a permis Svetlanei Scorțanu să locuiască

împreună cu fiul ei Scorțanu Alexandr în imobilul în cauză.

Însă, la moment a apărut necesitatea de a se folosi de întreg imobilul, iar în acest

sens le-a expediat pîrîților o cerere, prin care a solicitat eliberarea casei de locuit.

Avînd în vedere că pîrîții refuză benevol să elibereze casa de locuit, solicită

evacuarea Svetlanei Scorțanu și a lui Scorțanu Alexandr din casa de locuit situată pe

str. XXXXX.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 21 ianuarie 2016, s-a conexat pricina

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Scorțanu Svetlana împotriva Nataliei

Sanarova cu privire la încasarea sumei cu pricina civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Sanarova Natalia împotriva Svetlanei Scorțanu și Scorțanu

Alexandr cu privire la evacuare din bunul imobil.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 30 septembrie 2016, a fost admisă acțiunea

depusă de Sanarova Natalia împotriva Svetlanei Scorțanu și Scorțanu Alexandr cu

privire la evacuare din bunul imobil, cu evacuarea Svetlanei Scorțanu și Scorțanu

Alexandr din casa de locuit situată pe str. XXXXX. Acțiunea depusă de Scorțanu

Svetlana împotriva Nataliei Sanarova cu privire la încasarea sumei, a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 15 august 2017, a fost respins apelul

declarat de Scorțanu Svetlana și menținută hotărârea Judecătoriei Cahul din 30

septembrie 2016.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la fondul cauzei a menționat

că, bunul imobil în litigiu este proprietatea Nataliei Sanarova, iar Scorțanu Svetlana

împreună cu soțul Scorțanu Valeriu (decedat în anul 2007) și fiul Scorțanu Alexandru

s-au instalat și au locuit în ½ din casa de locuit situată în XXXXX, cu acordul Nataliei

Sanarova.

De asemenea, instanța de apel a reținut că în susținerea pretențiilor, Scorțanu

Svetlana a prezentat Raportul de expertiză și evaluare a lucrărilor de reparație efectuate

la casa de locuit situată în XXXXX, precum și proba cu martori.

La caz, instanța de apel a constatat că nu a fost demonstrată îmbogățirea fără

justă cauză a Nataliei Sanarova din contul patrimoniului Scorțanu Svetlana, iar

Raportul de expertiză prezentat de Scorțanu Svetlana și declarațiile martorilor nu pot

fi reținute, din considerentul că specialistul la întocmirea Raportului de expertiză a

examinat casa individuală de locuit, constatând lucrările care au fost efectuate, cu

includerea acestor lucrări în devizul local, care este parte integrantă a Raportului de

expertiză. Însă, Scorțanu Svetlana nu a probat că valoarea lucrărilor incluse în Raportul

de expertiză și devizul local, au fost executate din surse financiare proprii.

2

La fel, instanța a concluzionat că prin decizia Consiliului orășenesc Cahul din

06 aprilie 2006, s-a autorizat Nataliei Sanarova proiectarea anexei locative la casa

individuală de locuit și a construcțiilor auxiliare pe terenul privat, în baza căreia la 29

august 2006 a fost eliberat pe numele Nataliei Sanarova certificatul de urbanism, iar la

13 octombrie 2008 a fost eliberată autorizația de construire.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia că toate lucrările de construcție

a anexei locative la casa de locuit în litigiu au fost executate de Sanarova Natalia, iar

careva probe care să demonstreze că la executarea lucrărilor de construcție a anexei la

casa de locuit a contribuit și Scorțanu Svetlana, nu au fost prezentate.

La 10 octombrie 2017, Scorțanu Svetlana, reprezentată de avocatul Bobeica

Vasile, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărâri, prin care acțiunea depusă de Scorțanu Svetlana împotriva Nataliei

Sanarova cu privire la restituirea prestației, să fie admisă.

În motivarea recursului a menționat că Raportul de expertiză denotă cu

certitudine lucrările efectuate și valoarea acestora, iar martorii audiați au confirmat

faptul efectuării lucrărilor de reparație, procurarea materialelor pentru construcție,

precum și nemijlocit lucrul de reparație efectuat de Scorțanu Svetlana.

Deci, consideră că instanțele de judecată au interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 15

august 2017 a fost expediată în adresa părților la 15 septembrie 2017, fapt confirmat

prin scrisoarea de însoțire (f.d. 230 Vol. I).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 10 octombrie 2017 în termen.

La 1 decembrie 2017, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La 20 decembrie 2017, Sanarova Natalia, reprezentată de avocatul Dumitran

Ignat a depus referință prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Scorțanu

Svetlana și menținerea deciziei instanței de apel.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Scorțanu Svetlana,

reprezentată de avocatul Bobeica Vasile, în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

3

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Scorțanu Svetlana,

reprezentată de avocatul Bobeica Vasile, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Alte argumente invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentei

cu soluția pronunțată de către instanța de apel, dar nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Scorțanu Svetlana, reprezentată de

avocatul Bobeica Vasile.

4

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), c), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Scorțanu Svetlana, reprezentată de avocatul Bobeica

Vasile, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

5