2ra-2260/17 — încasarea restanțelor la plata serviciilor comunale

prima instanță: Gh. Stratulat dosarul nr. 2ra-2260/17

(Judecătoria Centru mun. Chișinău)

instanța de apel: L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Conovalova

Valentina, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația de

Locuințe Privatizate nr. 50/14 împotriva Valentinei Conovalova, intervenient

accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, cu privire la încasarea

restanțelor la plata serviciilor comunale și la cererea reconvențională depusă de

Conovalova Valentina împotriva Asociației de Locuințe Privatizate nr. 50/14 cu

privire la contestarea actelor administrative și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Conovalova Valentina și menținută hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 mai 2016 și hotărîrea suplimentară a

aceleiași instanțe din 23 martie 2017,

c o n s t a t ă:

La 09 septembrie 2014 Asociația de Locuințe Privatizate nr. 50/14 a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Conovalova, intervenient

accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, cu privire la încasarea

restanțelor la plata serviciilor comunale.

În motivarea acțiunii asociația reclamantă a invocat că în baza contului

personal deschis la APLP nr. 50/14 pe numele pîrîtei, SA „Termoelectrica” a livrat

energie termică la locul de consum al acesteia. Din motivul neachitării serviciilor

prestate, către data de 01 mai 2014 pîrîta a acumulat o datorie în sumă de 15 686, 88

lei, fapt confirmat prin informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-

comunale.

Menționează reclamantul, în conformitate cu pct.pct. 10, 17 și 18 din

Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002,

proprietarii, chiriașii locuințelor sînt obligați să achite la timp serviciile locativ-

comunale, inclusiv consumul de energie termică.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul APLP nr. 50/14 de mai multe ori

și-a concretizat pretențiile. În final, APLP nr. 50/14 a solicitat încasarea din contul

pîrîtei a datoriei pentru serviciile comunale în sumă a 23 543,97 lei.

La data de 10 august 2015 Conovalova Valentina a depus cerere

reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii înaintate de APLP nr.

50/14, constatarea ilegalității calculelor efectuate de APLP nr. 50/14 privitor la

plata serviciilor comunale, obligarea APLP nr. 50/14 să efectueze recalcularea plății

pentru serviciile comunale prin micșorarea datoriei cu 46740,85 lei, cît și repararea

prejudiciului moral în mărime de 10000 lei cauzat de APLP nr. 50/14 prin acțiunile

ilegale și antrenarea ei în procese judiciare de lungă durată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 mai 2016 acțiunea

inițială a fost admisă integral, s-a încasat de la Conovalova Valentina în beneficiul

APLP 50/14 datoria în sumă de 23 543,97 lei și taxa de stat în mărime de 706,31 lei.

A fost respinsă cererea reconvențională depusă de Conovalova Valentina împotriva

APLP 50/14 privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei.

Prin hotărîrea suplimentară a Judecătorie Chișinău (sediul Centru) din 23

martie 2017 s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională depusă de

Conovalova Valentina către APLP nr. 50/14 în partea pretențiilor privind

constatarea ilegalității calculelor efectuate de APLP nr. 50/14 privind plata

serviciilor comunale, obligarea ultimului să efectueze recalcularea plății pentru

serviciile comunale prin micșorarea datoriei cu 46 740, 85 lei.

Împotriva hotărîrii instanței de fond, Conovalova Valentina a declarat apel,

solicitînd casarea integrală a hotărîrii și emiterea unei noi hotărîri de respingere a

acțiunii inițiale și admiterea acțiunii reconvenționale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2017 a fost respins

apelul declarat de Conovalova Valentina și menținută hotărîrea primei instanțe și

hotărîrea suplimentară.

La 16 octombrie 2017 Conovalova Valentina a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitînd casarea deciziei recurate și emiterea unei noi

hotărîri prin care a admite acțiunea reconvențională.

În motivarea recursului a indicat că concluziile instanțelor de judecată vin în

contradicție cu circumstanțele pricinii și probele administrate.

Susține că APLP 50/14 a fost formată în lipsa acordului proprietarilor

apartamentelor privatizate. În calitate de agent economic, APLP 50/14, precum și

SA „Termoelectrica”, nu are încheiat cu ea contract bilateral privind prestarea

serviciilor comunale, ce constituie încălcarea drepturilor consumatorului.

Menționează că APLP 50/14 a pierdut dreptul la depunerea acțiunii, în

virtutea expirării termenului de prescripție prevăzut de art. 267 Cod Civil

Examinînd temeiurile recursului declarat de Conovalova Valentina în raport

cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

2

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Conovalova Valentina, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

3

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Conovalova Valentina.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Conovalova Valentina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

4