2ra-2158/17 — demolarea constructiei si repararea prejudiciului moral

2ra-2158/17 — demolarea constructiei si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: M. Țugui dosarul nr. 2ra-2158/17

instanța de apel: D. Manole, Gr. Dașchevici, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Gheorghe Catanoi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Catanoi

împotriva lui Dinu Rusu cu privire la demolarea construcției și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Gheorghe Catanoi și a fost admis apelul declarat de

către Dinu Rusu, casată hotărârea Judecătoriei Căușeni din 26 decembrie 2016 în

partea admiterii pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și emisă în

această parte o nouă hotărâre de respingere a acestei pretenții, iar în rest hotărârea a

fost menținută,

c o n s t a t ă:

La data de 23 mai 2016, Gheorghe Catanoi a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Dinu Rusu cu privire la demolarea construcției și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza certificatului de

moștenitor testamentar din 06 august 2015 a dobândit dreptul de proprietate asupra

terenului cu destinație construcție locativă, cu nr. cadastral XXXXXX și a casei de

locuit cu nr. cadastral XXXXXX.

Menționează că, în anul 2015 pârâtul a construit în apropierea casei sale

situată în XXXXXX un depozit de păstrare a produselor agricole fără a respecta

distanța minimă de la locuința sa, în lipsa certificatului de urbanism, proiectului și

altor formalități legate de construcție, acestea fiindu-i eliberate de către

administrația publică locală Căușeni cu dată anterioară.

Invocă că, pe acest caz, Inspecția de Stat în Construcții a întocmit un proces

verbal, care ulterior a fost anulat de către instanța de judecată din lipsa faptei

contravenționale, motivul fiind prezentarea de către Dinu Rusu a certificatului de

urbanism și autorizației de construcție.

1

Afirmă că, ulterior, s-a adresat la Centrul de Sănătate Publică din r-nul

Căușeni cu o cerere, prin care a solicitat furnizarea informației privind respectarea

normelor în construcții, fiind informat prin răspunsul din 07 august 2015 că,

distanța de la locuința sa și până la depozitul vizat este de 19 metri, iar conform

normelor sanitare de proiectare întreprinderilor industriale, distanța minimă de la

depozitele pentru păstrarea produselor agricole trebuie să fie de cel puțin 50 metri.

Relevă că, la data de 18 mai 2016, Centrul de Sănătate Publică i-a eliberat o

copie a răspunsului întocmit de către Inspecția de Stat în Construcții, prin care s-a

explicat legalitatea documentului normativ CH 245-71, indicându-se că,

documentul normativ menționat este introdus în lista documentelor normative în

construcții în vigoare pe teritoriul Republicii Moldova, fiind publicată în Monitorul

construcțiilor, aprobat prin ordinul nr. 29 din 18 ianuarie 2000 al Ministerului

Mediului și Amenajării Teritoriului.

Susține că, această încălcare nu a fost obiectul procesului-verbal întocmit în

privința lui Dinu Rusu și nici a examinării cauzei contravenționale în instanța de

judecată.

Invocă că, reieșind din conținutul scrisorilor nominalizate, amplasarea

depozitului de păstrare a produselor agricole la o distanță mai mică de 50 metri de

la construcțiile locative atentează la sănătatea populației.

Solicită obligarea lui Dinu Rusu să demoleze depozitul de păstrare a

produselor agricole amplasat în or. Căușeni, str-la 1 Renașterii 2.

Pe parcursul examinării cauzei reclamantul a depus o cerere de completare a

acțiunii, prin care a solicitat obligarea lui Dinu Rusu să demoleze depozitul de

păstrare a produselor agricole amplasat în or. Căușeni, str-la 1 Renașterii 2 și

repararea prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni din 26 decembrie 2016 a fost admisă

parțial acțiunea și au fost încasate de la Dinu Rusu în beneficiul lui Gheorghe

Catanoi suma de 100 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral. În rest acțiunea a fost

respinsă.

Prima instanță, admițând pretenția cu privire la repararea prejudiciului

moral, și-a argumentat concluzia prin faptul că, depozitul de păstrare a produselor

agricole, situat pe str-la 1 Renașterii 2, or. Căușeni este unul de proporții mari și

este construit în imediata vecinătate a imobilului, care aparține cu drept de

proprietate reclamantului. Destinația depozitului de păstrare a produselor agricole

în cantități mari generează o influiență sporită asupra proprietății reclamantului, ca

zgomot, vibrație, miros, apariția rozătoarelor, influiență care este apreciată ca fiind

una considerabilă ce crează discomfort asupra imobilului reclamantului, cauzându-

i un prejudiciu moral iar suma de 100 000 lei reprezintă o satisfacție echitabilă.

Respingând cerința cu privire la demolarea depozitului de păstrare a

produselor agricole, prima instanță și-a argumentat concluzia reiterând că, prin

hotărârea Judecătoriei Căușeni din 19 aprilie 2016 a fost încetat procesul

contravențional în privința lui Dinu Rusu intentat în baza art. 179 din Codul

contravențional, fiind constatată legalitatea construirii depozitului litigios, fapt

confirmat și prin autorizația nr. 54 din 18 septembrie 2015.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017 a fost respins apelul

declarat de către Gheorghe Catanoi și a fost admis apelul declarat de către Dinu

Rusu, casată hotărârea Judecătoriei Căușeni din 26 decembrie 2016 în partea

admiterii pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și emisă în această

parte o nouă hotărâre de respingere a acestei pretenții. În rest hotărârea primei

instanțe a fost menținută.

Instanța de apel și-a argumentat concluzia prin faptul că, Gheorghe Catanoi

nu a prezentat probe prin care să confirme cauzarea unui prejudiciu moral, mai

mult ca atât, această cerință este accesorie în raport cu pretențiile inițiale a căror

netemeinicie a fost constatată iar ca efect, la fel, urmează a fi respinsă.

La data de 03 august 2017, Gheorghe Catanoi a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii și nu au fost apreciate corect probele.

Menționează că, la soluționarea cauzei instanțele de judecată nu au stabilit

perioada în care a fost edificată construcția și nu a luat în considerație faptul că,

certificatul de urbanism și autorizația de construcție au fost eliberate intimatului la

data de 25 mai 2015 și 18 septembrie 2015, însă la data de 25 mai 2015 depozitul

deja era edificat în mod ilegal.

Califică ca eronată concluzia primei instanțe precum că, el ca persoană

interesată nu a contestat hotărârea Judecătoriei Căușeni din 19 aprilie 2016, prin

care a fost încetat procesul contravențional în privința lui Dinu Rusu intentat în

baza art. 179 din Codul contravențional, deoarece el nu a fost parte în proces și nici

nu a fost acceptată cererea sa de a interveni în proces, astfel, nu a fost în drept să

folosească calea de atac împotriva acestei hotărârii.

Notează că, instanțele de judecată nu au luat în considerație faptul că, la data

de 05 mai 2017, de către organul de urmărire penală a IP Căușeni al IGP, a fost

începută urmărirea penală pe elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 327 alin. (1) din Codul penal, adică folosirea intenționată de către o persoană

publică a situației de serviciu.

Relevă că, temei pentru inițierea urmăririi penale a servit faptul că, la data de

26 mai 2015, persoane publice din cadrul Primăriei or. Căușeni, folosind

intenționat situația de serviciu, în virtutea Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 cu

privire la administrația publică locală, contrar prevederilor Legii nr. 163 din 09

iulie 2010 cu privire la autorizarea executării lucrărilor de construcție și ignorând

prevederile Regulamentului privind autorizarea funcționării și schimbării

destinației construcțiilor și amenajărilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.

306 din 30 martie 2000, fără a elabora schema de amplasare a imobilului și a

rețelelor edilitare, în lipsa avizurilor de la organele supravegherii de stat și fără a

consulta cetățenii în vederea schimbării destinației construcției, au emis și semnat

dispoziția nr. 02/1-7-334 din 26 mai 2015 cu privire la eliberarea certificatului de

urbanism pentru proiectarea construcțiilor, și respectiv au eliberat ilegal cet. Dinu

3

Rusu certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 45 din 25 mai 2015, privind

proiectarea unui depozit pentru păstrarea produselor agricole în or. Căușeni, pe str.

Renașterii, 2, astfel, cauzând daune în proporții considerabile intereselor publice,

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice.

Consideră că, instanța de apel eronat a concluzionat că, abateri de la normele

de fezabilitate CH 245-71 la construirea depozitului situat pe str-la 1 Renașterii 2,

or. Căușeni nu au fost admise, fapt care se confirmă prin scrisoarea Centrului de

Sănătate Publică r-nul Căușeni din 07 august 2015.

Invocă că, instanțele de judecată au apreciat ca legal certificatul de urbanism

pentru proiectare și autorizația de construcție eliberate de autoritatea competentă în

mod abuziv, însă nu au luat în considerație faptul intentării urmăririi penale.

Consideră că, prima instanța admițând parțial cerința de încasare a

prejudiciului moral a concluzionat corect că, destinația depozitului de păstrare a

produselor agricole în cantități mari generează și o influență sporită asupra

proprietății sale, ca zgomot, vibrație, miros, apariția rozătoarelor, iar expunerile

instanței de apel referitor la lipsa suportului probatoriu este de natură declarativă.

Susține că, instanța de apel concluzionând că, în cazul în care va fi dispusă

demolarea depozitului de păstrare a produselor agricole, se va leza în mod

inadmisibil dreptul intimatului la protecția proprietății, i-au încălcat dreptul său de

proprietate privată prevăzut în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

dreptul la repararea prejudiciului moral cauzat prin fapte ce atentează la drepturile

sale personale, precum și dreptul la un proces echitabil.

Prin referința depusă la data de 07 decembrie 2017 Dinu Rusu a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei ilegale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

4

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Gheorghe Catanoi nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

5

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Gheorghe Catanoi, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul lui Gheorghe Catanoi ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2),

art. 433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Gheorghe Catanoi se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

6