3ra-1423/17 — anularea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1423/17

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani)

Judecător: L. Holevițcaia

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Bolduratu Vasile,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bolduratu Vasile

împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Uniunea Avocaților din Republica Moldova, reprezentată

de avocatul Spînu Ludmila, casată hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani)

din 27 ianuarie 2017 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La 20 iulie 2016, Bolduratu Vasile a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova cu privire la contestarea

actului administrativ și restituirea taxei achitate.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin Hotărârea Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din RM adoptată la 3 iunie 2016, a fost

respinsă cererea depusă de către reclamant, prin care a solicitat să fie admis în

profesia de avocat, pe motiv ca nu întrunește condițiile art. 10 alin. (2) din Legea

cu privire la avocatură.

Menționează că, prin cererea prealabilă adresată Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din RM din 20 iunie 2016 a solicitat să fie

revocată hotărârea sus enunțată, însă Comisia de licențiere a profesiei de avocat

prin decizia din 8 iulie 2016 a refuzat în satisfacerea cerințelor cererii prealabile,

fără a-l informa în modul prevăzute de lege despre decizia adoptată.

Relevă că, atât hotărârea Comisiei de licențiere a profesiei de avocat a

Uniunii Avocaților din RM din 20 iunie 2016, cât și cea din 8 iulie 2016 nu

corespund condițiilor de formă și conținut ale unui act oficial, deoarece nu este

indicat în baza căror motive și temeiuri a fost respinsă cererea, inclusiv și cererea

prealabilă, nu a fost indicat care condiții prevăzute de art. 10 alin. (2) din Legea cu

1

privire la avocatură, nu sunt întrunite, nu este indicat care a fost modalitatea de

examinare a cererilor, precum și modalitatea de votare, câte voturi au fost expuse

pro și contra (cu atât mai mult nu este indicat dacă au fost și opinii separate la acest

capitol).

Explică că, nu este clară poziția Comisiei de licențiere a profesiei de avocat

a Uniunii Avocaților din RM la interpretarea și aplicarea neuniformă a legislației

în vigoare, precum și la aplicarea selectivă și discriminatorie a prevederilor legale,

deoarece în unele cazuri, în baza acelorași principii, solicitanții sunt admiși în

profesia de avocat.

Consideră că, contrar deciziilor adoptate de către Comisia de licențiere a

profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din RM, dânsul a respectat și întrunește

condițiile prescrise în dispoziția art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură,

conform căreia.

Susține că, legislatorul a instituit 2 etape pentru exercitarea profesiei de

avocat, prima etapă fiind admiterea în profesia de avocat, a două etapă fiind

eliberarea propriu zisă a licenței de avocat, act în baza căruia și este exercitată

profesia de avocat.

Precizează că, nu îi poate fi imputată încălcarea art. 21 alin. (4) din Legea cu

privire la avocatură, deoarece, conform pct. 10 alin. (2) este stabilit că, de aceleași

drepturi și în aceleași condiții beneficiază și persoanele care. după demisia din

funcția de judecător și procuror, au continuat să activeze în domeniul dreptului,

astfel, Comisia de licențiere urma doar să verifice dacă el, după admiterea în

profesia de avocat, dar înainte de a obține licența în corespundere cu art. 22 din

Legea cu privire la avocatură, nu abuzează de acest drept, fiind antrenat în alte

activități profesionale incompatibile cu statutul de avocat.

Specifică că, impunerea achitării acelei taxe de 5 000 lei contravine

legislației în vigoare și este neîntemeiată, iar neachitarea ei nu poate fi invocată în

motivarea neexaminării cererii depuse, sau se constată abuzul comis în această

partea de către Comisia de licențiere a profesiei de avocat.

Solicită anularea hotărârii Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din 3

iunie 2016, în partea respingerii cererii sale privind admiterea în profesia de avocat,

cu obligarea Comisiei de licențiere a profesiei de avocat de a emite actul

administrativ privind admiterea cererii lui Bolduratu Vasile de accedere în profesia

de avocat și restituirea taxei achitate în sumă de 5 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 27 ianuarie 2017

acțiunea a fost admisă parțial. S-a anulat hotărârea Comisiei de licențiere a profesiei

de avocat a Uniunii Avocaților din RM din 3 iunie 2016, în partea respingerii cererii

lui Bolduratu Vasile privind admiterea în profesia de avocat, cu obligarea Comisiei

de licențiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din RM de a emite actul

administrativ privind admiterea cererii lui Bolduratu Vasile de accedere în profesia

de avocat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017 a fost admis apelul

declarat de Uniunea Avocaților din RM, casată hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Rîșcani) din 27 ianuarie 2017 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a

fost respinsă.

2

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că Comisia de licențiere a

profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din RM just a respins cererea

reclamantului Bolduratu Vasile privind admiterea în profesia de avocat, din motiv

că dânsul nu întrunește condițiile art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură,

or, atunci când candidații cu o vechime în muncă în funcția de judecător sau

procuror de cel puțin 10 ani solicită obținerea licenței de avocat, aceștia urmează

să se adreseze cu cerere de accedere în avocatură, doar după demisia din funcțiile

respective.

În accepțiunea instanței de apel demisia din funcțiile de judecător-procuror

este o condiție cheie din textul art. 10 alin. (2) al Legii cu privire la avocatură nr.

1260 din 19 iulie 2002, iar nerespectarea acestei prevederi exclude accederea în

profesia de avocat.

Instanța de apel a constatat că unica condiție impusă de legiuitor persoanelor

care au cel puțin 10 ani vechime în muncă în funcția de judecător sau de procuror

este că acestea să solicite eliberarea licenței pentru exercitarea profesiei de avocat

în termen de 6 luni după demisia din funcțiile respective. Prin urmare, este evident

faptul că, aflarea în funcție de procuror nu oferă dreptul de a solicita eliberarea

licenței de avocat.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că aflarea în funcția de procuror sau

judecător nu oferă dreptul a solicita eliberarea licenței.

La 3 noiembrie 2017 Bolduratu Vasile a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei contestate cu menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului a indicat că la momentul solicitării sale de a fi admis

în profesia de avocat nu există careva temeiuri ce ar fi impus Comisiei de licențiere

a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din RM a respinge cererea sa.

Insistă că pentru a asigura proporția intereselor individuale în raport cu cele

publice, Comisia de licențiere la etapa admiterii în profesia de avocat este în drept

să admită în profesia de avocat solicitanții angajați în câmpul muncii în funcții

retribuite, conform art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatura și nimic nu

îngrădește retragerea licenței respective, în ipoteza în care solicitantul nu va

respecta prevederile art. 11 din Lege la etapa licențierii profesiei de avocat.

Reiterează că prevederile art. 10 alin. (2) coroborat cu art. 21 alin. (4) a Legii

cu privire la avocatură trebuie aplicate într-un mod în care să nu fie încălcat dreptul

la muncă și dreptul la viața privată garantate de legislația națională protejată de

CEDO:

Susține că starea de incompatibilitate nu survine în momentul depunerii

cererii de admitere în profesia de avocat, ci în momentul în care

candidatul/solicitantul capătă dreptul de a desfășura activitatea de avocat în

conformitate cu prevederile art. 12 din Legea cu privire la avocatură.

Consideră că impunerea achitării taxei de 5 000 lei contravine legislației în

vigoare, iar Comisia de Licențiere a profesiei de avocat nu este în drept a impune

solicitanții să achite această sumă sub condiția neadmiterii spre examinare a cererii

depuse.

3

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

La caz, se denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat părților copia deciziei

din 20 iulie 2017 la data de 16 august 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

nr. 13161 (f. d. 88), iar date cu privire la recepționarea acesteia nu se atestă.

Astfel, recursul declarat la data de 3 noiembrie 2017, se consideră a fi depus

în termen.

La data de 22 noiembrie 2017, în adresa intimatei Uniunii Avocaților din

RM a fost expediată copia recursului declarat de către Bolduratu Vasile, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Însă, intimata nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul prevăzut de lege

și nu a depus referință.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Bolduratu Vasile în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Bolduratu Vasile, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

4

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Bolduratu Vasile.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Bolduratu Vasile, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

5