2ra-2123/17 — întocmirea carnetului de muncă, constatarea faptului, încasarea salariului, penalității, recuperarea prejudiciului

Prima instanță: Judecătoria Strășeni (sediul Central) Dosarul nr. 2ra-2123/17

Judecător: S. Osoianu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Pahopol, V. Negru, N. Nastasiu

Î N C H E I E R E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Iuliana Oprea, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Pușcașu Vasile,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Pușcașu

împotriva întreprinderii cooperatiste frigorifice „Frigocoop” din Strășeni a

Moldcoop, intervenienți accesorii Ministerul Muncii a Republicii Moldova,

Inspectoratul de Stat al Muncii și uniunea centrală a cooperativelor de consum

„Moldcoop”, cu privire la întocmirea carnetelor muncă, constatarea faptului

angajării și a stagiului, încasarea salariului neplătit, penalităților, prejudiciului

moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017, prin care a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Strășeni (sediul Central) din 08 februarie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 11 iulie 2016 Pușcașu Vasile a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎCF „Frigocoop” din Strășeni a Moldcoop cu privire la

întocmirea carnetelor de muncă, constatarea faptului angajării și a stagiului,

încasarea salariului neplătit, penalităților, prejudiciului moral și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul Vasile Pușcașu a invocat că, este angajat în

cadrul cooperativei „Frigocoop”, începând cu data de 11 iulie 1988 în calitate de

lăcătuș. Indică, că la data de 14 noiembrie 2001 s-a întrerupt sursa de energie

electrică. A mai lucrat și în luna decembrie 2001 până la data de 25.

Menționează că la data de 24 februarie 2014 a primit prin intermediul poștei

carnetul de muncă, dar nu a scris cerere de concediere, mai mult ca atât nu i s-a

adus la cunoștință nici un ordin de concediere.

Susține că pe parcurs a aflat că în carnetul de muncă nu este nici o mențiune

referitor la concediere.

În consecință, reclamantul consideră că, drepturile sale au fost grav încălcate

prin neachitarea salariului și concediului pentru anul 2001 și de faptul că a fost

lipsit de stagiul profesional de 13 ani.

Solicită reclamantul obligarea întocmirii carnetului de muncă potrivit

legislației în vigoare, constatarea angajării și stagiului profesional, de la data de

11.07.1988 până la 24.02.2014, încasarea salariului și concediului pe anul 2001,

salariului neplătit pe anii 2002, 2003, 2004, încasarea penalității, a cheltuielilor de

judecată și prejudiciul moral.

Prin încheierea protocolară din 04 august 2016 s-a atras în proces în calitate

de intervenient accesoriu Ministerul Muncii a Republicii Moldova și

Inspectoratul de Stat al Muncii (f.d.25).

Prin încheierea Judecătoriei Strășeni din 14 decembrie 2016 s-a atras în

proces în calitate de intervenient accesoriu UCCC „Moldcoop” (f.d.47-48).

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni (sediul Central) din 08 februarie 2017 s-

a respins ca fiind depusă tardiv, cererea de chemare în judecată depusă de

Pușcașu Vasile împotriva ÎCF „Frigocoop”, intervenienți accesorii Ministerul

Muncii a Republicii Moldova, Inspectoratul de Stat al Muncii și UCCC

„Moldcoop”, cu privire la întocmirea carnetelor muncă, constatarea faptului

angajării și a stagiului profesional, încasarea salariului neplătit, penalităților,

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată (f.d.79,f.d.91-93).

La data de 07 martie 2017 Pușcașu Vasile a declarat apel împotriva hotărârii

menționate, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii Judecătoriei Strășeni

(sediul Central) din 08 februarie 2017 și emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017, s-a respins apelul

declarat de Pușcașu Vasile și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Strășeni (sediul

Central) din 08 februarie 2017 (f.d.120, f.d.121-125).

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 25 septembrie 2017, Pușcașu

Vasile a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 06 iunie 2017 cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atât

decizia instanței de apel cât și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și

neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material și

procedural.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 07 august 2017 (f.d. 126), cât și faptul că la

materialele cauzei lipsesc careva probe ce ar demonstra momentul comunicării

acesteia, recursul lui Pușcașu Vasile se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Pușcașu Vasile nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actului judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Pușcașu Vasile ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Pușcașu Vasile se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță