2ra-2078/17 — Încasarea dobînzii de întîrzieire și a cheltuielilor de judecată.

Dosarul nr. 2ra-2078/17

Judecătoria Ceadîr-Lunga

Judecător: Pilipenco S.V.

Curtea de Apel Comrat

Judecători: Colev G.P., Curdov A.I. și Galupa M.P.

D E C I Z I E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Iuliana Oprea

judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari,

Ion Druță și Dumitru Visternicean

examinînd recursul declarat de Dudoglo Maria,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Dudoglo

Maria împotriva Mariei Enicevschaia, cu privire la încasarea dobînzii de întîrzieire și

a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 15 iunie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Enicevschaia Maria, casată hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-

Lunga din 21 decembrie 2016, fiind emisă o nouă hotărîre,

A C O N S T A T A T:

La 18 iulie 2016, Dudoglo Maria a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Mariei Enicevschaia, cu privire la încasarea dobînzii de întîrzieire și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretențiilor a indicat că la 18 noiembrie 1998, între ea și

Enicevscaia Maria a fost încheiat un contract de împrumut, în baza căruia, pîrîtei i-a

fost transmisă cu împrumut suma de 2500 dolari SUA, termen limită de rambursare

fiind ianuarie 1999.

Reclamanta a specificat că contractul de împrumut a fost perfectat în formă

scrisă, astfel respectîndu-se condițiile de formă a actului juridic stabilite de legiuitor

în acest sens.

Dudoglo Maria a mai menționat că Enicevscaia Maria nu și-a onorat obligațiile

contractuale și nu a restituit banii împrumutați în modul și termenul stabilit în

contract – 31 ianuarie 1999.

1

Totodată, reclamanta a precizat că pîrîta a restituit mijloacele bănești, care au

făcut obiectul contractului de împrumut, numai la 9 martie 2016 și respectiv la 11

martie 2016, iar în aceste circumstanțe, consideră că este îndreptățită să fie percepută

o dobîndă prevăzută de lege.

Solicită Dudoglo Maria, încasarea din contul Mariei Enicevscaia, în beneficiul

său a dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 21 decembrie 2016, a fost admisă

cererea de chemare în judecată înaintată de Dudoglo Maria împotriva Mariei

Enicevschaia, cu privire la încasarea dobînzii de întîrzieire și a cheltuielilor de

judecată.

S-a dispus încasarea din contul Mariei Enicevscaia în beneficiul Mariei Dudoglo

suma de 1133,7 – cu titlul de dobînda de întîrziere și suma de 744 lei – cu titlul de

taxa de stat (f.d. 75, 80-83).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor

probelor prezente și a constatat că cerințele invocate în acțiune se încadrează în

prevederile legii.

Manifestînd dezacord cu hotărîrea primei instanțe, la 19 ianuarie 2017, avocatul

Maria Enicevscaia, a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 15 iunie 2017, a fost admis apelul

declarat de Enicevschaia Maria, casată hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 21

decembrie 2016, fiind emisă o nouă hotărîre, prin care cererea de chemare în judecată

înaintată de Dudoglo Maria împotriva Mariei Enicevschaia, cu privire la încasarea

dobînzii de întîrzieire și a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată

(f.d. 136, 137-142).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

sunt întemeiate, găsindu-și reflectarea în probele acumulate la materialele dosarului.

Astfel, instanța de apel a indicat că prima instanță nu a dat o apreciare obiectivă

și justă probelor administrate, nu a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea pricinii.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 10 august 2017, Dudoglo

Maria a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel, cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel nu a constatat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea corectă apricinii, fiind aplicate eronat

normele de drept material.

La dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel Comrat, prin care la 10 iulie

2017 a fost expediată copia decizie instanței de apel în adresa părților (f.d. 143), însă

la dosar nu sunt anexate probe care ar certifica data recepționării de către recurent a

copiei deciziei recurate.

2

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că recursul a fost declarat în termen.

La 20 octombrie 2017 în adresa intimatei a fost expediată copia recursului, iar la

20 noiembrie 2017, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care

Enicevschaia Maria a solicitat respingerea recursului.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de

Dudoglo Maria întemeiat și care urmează a fi admis.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța de recurs,

după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de

apel și să mențină hotărîrea primei instanțe.

Actele pricinii certifică faptul că la 18 noiembrie 1998, Dudoglo Maria și

Enicevscaia Maria au încheiat un contract de împrumut, în baza căruia, Enicevscaia

Maria i-au fost transmise cu împrumut suma de 2500 dolari SUA, cu termen de

rambursare ianuarie 1999 (f.d. 3).

Tot din materialele dosarului se distinge cert faptul că Enicevscaia Maria, în

calitate de împrumutat, nu și-a onorat obligațiile contractuale, de a restitui

împrumutul în termenul stabilit, rambursînd suma împrumutată numai la 11 martie

2016 (f.d. 5).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție analizînd situația de fapt din speța dată, în raport cu probele anexate la

dosar, consideră oportun de reitera prevederile art. 867 alin. (1) Cod civil, care

statuiază expres că prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să

dea în proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar

aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate

și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

De menționat că contractul de împrumut este un contract consensual, fiind

valabil încheiat la momentul realizării acordului de voință asupra tuturor condițiilor

esențiale. Împrumutul este un contract sinalagmatic, dînd naștere la obligații

reciproce pentru ambele părț. Părțile contractului de împrumut sunt împrumutătorul și

împrumutatul. Ultimul, trebuie să aibă capacitatea și să îndeplinească condițiile

cerute de lege pentru acte de dispoziție. Această cerință se explică prin faptul că

acesta va fi obligat, să restituie în termenul stabilit suma împrumutată.

Instanța de recurs punctează faptul că Enicevscaia Maria nu a restituit în termen

suma împrumutată de la Dudoglo Maria, tranzacție certificată prin contractul de

împrumut din 18 noiembrie 1998. Totodată, la încheierea contractului de împrumut,

nu au fost stabilite careva dobînzi contractuale, în cazul neexecutării obligațiilor.

3

În acest context, Colegiul specifică faptul că legiuitorul a stabilit în legislația

civilă conceptul de „dobîndă de întîrziere”, care poate fi percepută chiar dacă în

contract nu sunt inserate clauze cu privire la dobînzi.

Astfel, în dispoziția art. 619 Cod civil, este stabilit exhaustiv obligațiilor

pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă

5 % peste rata dobînzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede

altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul actelor juridice la care

nu participă consumatorul, dobînda este de 9 % peste rata dobînzii prevăzută la art.

585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu

mai redus. În cazul în care creditorul poate cere în alt temei juridic dobînzi mai mari,

ele vor trebui plătite. Nu se exclude invocarea dreptului privind repararea unui alt

prejudiciu. Dobînzile de întîrziere nu se aplică la dobînzi.

De menționat că obligațiile sînt pecuniare dacă au ca obiect prestația de a da o

sumă de bani. Întîrzierea în executarea obligațiilor pecuniare are drept consecință

plata dobînzii de întîrziere, indiferent dacă debitorul a folosit acești bani în alte

scopuri sau i-a reținut cu rea-intenție. Prevederile articolului dat se aplică în egală

măsură atît în relațiile comerciale, cît și în relațiile dintre persoanele fizice. Dobînda

de întîrziere nu reprezintă o clauză penală legală (penalități de întîrziere) deoarece

clauza penală se percepe indiferent de natura prestației datorate (pecuniară sau de altă

natură).

În continuare, instanța de recurs va puncta asupra faptului că este neîntemeiată

concluzia instanței de apel prin care a concluzionat că acțiunea înaintată de Dodoglo

Maria este prescrisă.

Or, potrivit art. 268 Cod civil - se prescriu în termen de 6 luni acțiunile privind:

a) încasarea penalității; b) viciile ascunse ale bunului vîndut; c) viciile lucrărilor

executate în baza contractului de deservire curentă a persoanelor; d) litighiile ce

izvorăsc din contrcatul de transport.

Prin urmare, în norma respectivă legiuitorul a stabilit cazuri concrete de

prescriere a acțiunilor civile, pe cînd în speță suntem în prezența unei acțiuni de

încasare a adobînzii de întîrziere, care potrivit legislației civile este imprescriptibilă.

Astfel, este eronată concluzia instanței de apel formulată ca urmare a aplicării

art. 283 Cod civil, or, dobînda de întîrziere nu este o prestație suplimentară a

dreptului principal, ci o prestanție stabilită prin lege, care poate fi percepută chiar și

atunci cînd părțile nu au stabilit-o în actul juridic încheiat.

În aceste, condiții este certă și legală concluzia primei instanțe prin care a

stabilit temeinicia pretențiilor invocate de Dudoglo Maria în cererea de chemare în

judecată înaintată împotriva Mariei Enicevschaia, cu privire la încasarea dobînzii de

întîrzieire.

În concluzie, instanța de recurs menționează că este legală hotărîrea Judecătoriei

Ceadîr-Lunga din 21 decembrie 2016, din care motive urmează a fi menținută.

4

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, decizia instanței de

apel este neîntemeiată, iar hotărîrea primei instanțe este legală, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, ajunge la

concluzia de a admite recursul declarat de Dudoglo Maria, a casa decizia instanței de

apel, cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de Dudoglo Maria.

Se casează decizia Curții de Apel Comrat din 15 iunie 2017 și se menține

hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 21 decembrie 2016, pronunțată în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Dudoglo Maria

împotriva Mariei Enicevschaia, cu privire la încasarea dobînzii de întîrzieire și a

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecător Iuliana Oprea

judecători

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Ion Druță

Dumitru Visternicean

5