3ra-1427/17 — Cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate

dosarul nr. 3ra-1427/17

Î N C H E I E R E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Iuliana Oprea

judecători Galina Stratulat, Ion Druță,

Dumitru Visternicean, Dumitru Mardari

examinând cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, înaintată de

avocatul Iulian Iorga,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de

Societatea pe Acțiuni „Supraten” împotriva Consiliului Concurenței cu privire la anularea

actului administrativ,

c o n s t a t ă :

SA „Supraten” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului

Concurenței cu privire la anularea actului administrativ.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2017 cererea de chemare în judecată

înaintată de SA „Supraten” împotriva Consiliului Concurenței cu privire la anularea actului

administrativ s-a respins.

Nefiind de acord cu hotărârea Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2017, avocatul Iulian

Iorga în interesele SA „Supraten” la 07 noiembrie 2017 a declarat recurs, solicitând casarea

acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Ulterior declarării recursului, la 15 decembrie 2017, avocatul Iulian Iorga a înaintat

cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, prin care a solicitat emiterea unei

încheieri prin care să fie dispusă ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.

65 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, transmiterea sesizării către

Curtea Constituțională împreună cu materialele cauzei pentru examinarea acesteia și

dispunerea suspendării examinării cauzei în recurs până la soluționarea excepției ridicate.

În motivarea cererii a indicat că, la 03 august 2016 a contestat decizia Plenului

Consiliului Concurenței din 21 iulie 2016, prin care s-a constata încălcarea de către recurentă

a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012 și s-a

aplicat amendă.

Susține că la emiterea hotărârii contestate instanța de fond a reținut, printre altele,

prevederile art. 65 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Legea concurenței, concluzionând în esență că

Consiliul Concurenței putea să emită doar una din două soluții, fie cea de sancționare (așa

cum s-a și întâmplat), fie de încetare a investigației cazului, însă condiționat de faptul că pe

parcursul desfășurării investigației să nu fi fost descoperite probe suficiente privind încălcarea

prevederilor legii care ar justifica aplicarea de măsuri corective sau sancțiuni, reținând că

Legea concurenței nu prevede posibilitatea încetării cazului investigat, care are în vedere

acțiuni de concurență neloială, în situația retragerii plângerii de către depunătorul acesteia,

astfel practic actul de sesizare a Consiliului fiind o simplă formalitate, retragerea căruia nu

constituie obstacol în continuarea investigațiilor și corespunzător aplicarea sancțiunii în

cauzele care au ca obiect examinarea pretinselor fapte de concurență neloială.

1

Astfel, autorul cererii consideră că art. 65 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței,

contravine principiilor și garanțiilor constituționale prevăzute de art. 9 alin. (3), art. 23 alin.

(2), art. 46 alin. (1), art. 54 alin. (2), art. 126 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Constituție, fiind în

contradicție cu principiul clarității și previzibilității legii, principiului consecvenței normelor

juridice ca principiu de bază al legiferării, dar și contrar principiului libertății activității

economice.

La fel, reține că: (a) obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse în art. 135

alin. (1) lit. a) din Constituție - fiind contestată constituționalitatea prevederilor unei legi

organice; (b) excepția este ridicată de către reprezentantul împuternicit al recurentei; (c)

excepția are în vedere norma legală - art. 65 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței - pe care

instanța urmează să o aplice nemijlocit la soluționarea cauzei, prin prisma a două aspecte:

(c.1) competența autorității intimate să continue investigațiile privind pretinse fapte de

concurență neloială, care pot începe numai în baza unei plângeri prealabile formulate de o

persoană care a demonstrat un interes al său, în circumstanța retragerii plângerii și renunțării

la investigații până la adoptarea soluției de către autoritatea intimată, și corespunzător, (c.2)

lipsa unei reglementări exprese care să prevadă efectele retragerii plângerii prealabile, în cazul

în care investigațiile desfășurate de autoritatea intimată pot fi inițiate numai în baza unei astfel

de plângeri, fiind exclusă competența examinării unor astfel de cauze din oficiu; și în fine (d)

nu există o hotărâre anterioară a Curții Constituționale având ca obiect prevederea contestată.

Examinând cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate a art. 65 alin. (1) lit.

a) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, Colegiul consideră că aceasta urmează a

fi respinsă ca neîntemeiată, din următoarele considerente.

Curtea Constituțională prin hotărîrea nr. 2 din 09 februarie 2016 pentru interpretarea

articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituția Republicii Moldova (excepția de

neconstituționalitate), a menționat că judecătorul ordinar nu se va pronunța asupra temeiniciei

sesizării sau asupra conformității cu Constituția a normelor contestate, ci se va limita exclusiv

la verificarea întrunirii următoarelor condiții:

(1) obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit.

a) din Constituție;

(2) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau indică

că este ridicată de către instanța de judecată din oficiu;

(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;

(4) nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate.

Curtea a reținut că verificarea constituționalității normelor contestate constituie

competența exclusivă a Curții Constituționale. Astfel, judecătorii ordinari nu sunt în drept să

refuze părților sesizarea Curții Constituționale, decât doar în condițiile menționate.

Curtea Supremă de Justiție, nu are în competență de a decide admisibilitatea sesizării,

întrucât Curtea Constituțională a constatat că sesizarea privind controlul constituționalității

unor norme ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze se prezintă direct Curții

Constituționale de către judecătorii/completele de judecată din cadrul Curții Supreme de

Justiție, curților de apel și judecătoriilor, pe rolul cărora se află cauza.

O astfel de interpretare asigură principiul constituțional al independenței tuturor

judecătorilor în soluționarea cauzelor și supremația Constituției în procesul de apărare a

drepturilor și libertăților fundamentale.

Astfel, aplicând raționamentele expuse de Curtea Constituțională în Hotărârea nr. 2 din

09 februarie 2016, Colegiul reține următoarele.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie

sintagma „deoarece pe parcursul desfășurării acesteia nu au fost descoperite probe suficiente

privind încălcarea prevederilor legii care ar justifica aplicarea de măsuri corective sau

sancțiuni” din alin. (1) lit. a) al art. 65 (Adoptarea și comunicarea deciziilor), din Legea

concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012.

2

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, fiind ridicată de către avocatul

Iulian Iorga, în dosarul nr. 3ra-1427/17, aflat la examinare în ordine de recurs la Curtea

Supremă de Justiție, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului

135 alin.(1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții

Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

La fel, Colegiul reține că prevederile art. 65 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr.

183 din 11 iulie 2012 nu au constituit anterior obiectul controlului constituționalității.

Totodată, Curtea a menționat că instanței de judecată îi revine inclusiv și obligația de

a verifica dacă norma a cărei neconstituționalitate se invocă (art. 65 alin. (1) lit. a) din Legea

concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012) este incidentă la soluționarea fondului cauzei.

În acest sens, Curtea Constituțională a relevat că prerogativa de a soluționa excepțiile

de neconstituționalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituție,

presupune stabilirea corelației dintre normele legislative și textul Constituției, ținând cont de

principiul supremației acesteia și de pertinența prevederilor contestate pentru soluționarea

litigiului principal în instanțele de judecată.

Astfel, Curtea Supremă de Justiție urmează să stabilească dacă prevederile contestate

urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei, și dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi

juridice care continuă să producă efecte și sunt determinante pentru soluționarea chestiunii.

În jurisprudența sa, Curtea a menționat că excepția de neconstituționalitate poate fi

invocată într-un proces declanșat doar în cazul în care normele contestate au incidență în

soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată. Or excepția de neconstituționalitate

exprimă o legătură organică, logică între problema de constituționalitate și fondul litigiului

principal (Decizia Curții Constituționale nr. 97 din 17 octombrie 2017, §22).

Respectiv, una din condițiile de ridicare a excepției de constituționalitate reprezintă

aplicarea prevederilor contestate la soluționarea cauzei.

Sub acest aspect, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, relevă următoarele.

În speța dedusă judecății, reclamantul prin acțiunea înaintată a solicitat anularea

deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-36 din 21 iulie 2016, prin care s-a constatat

încălcarea de către SA „Supraten” a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței,

s-a aplicat față de SA „Supraten” amendă în mărime de 1 051 775,65 lei și s-a obligat SA

„Supraten” de a înceta actul de concurență neloială prevăzută la art. 19 alin. (1) lit. b) din

Legea concurenței.

Esența litigiului constă în contestarea deciziei Plenului Consiliului Concurenței din 21

iulie 2016, prin care s-a constatat încălcarea de către SA ,,Supraten” a prevederilor art. 19

alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012 și s-a aplicat amendă.

Astfel că, dispoziția art. 65 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Legea concurenței, statuează

că după examinarea observațiilor făcute de părți asupra raportului de investigație și, după

caz, după desfășurarea audierilor, Plenul Consiliului Concurenței decide: a) încetarea

investigației cazului, deoarece pe parcursul desfășurării acesteia nu au fost descoperite probe

suficiente privind încălcarea prevederilor legii care ar justifica aplicarea de măsuri corective

sau sancțiuni; sau b) adoptarea unei decizii sau prescripții în temeiul art. 41 alin. (1) lit. h)-l)

și u).

Colegiul constată însă, că excepția de neconstituționalitate invocată de avocatul Iulian

Iorga în interesele SA „Supraten” de fapt vizează in abstracto problema de aplicare a legii la

momentul examinării litigiului în fond, și anume, sintagma „deoarece pe parcursul

desfășurării acesteia nu au fost descoperite probe suficiente privind încălcarea prevederilor

legii care ar justifica aplicarea de măsuri corective sau sancțiuni” din alin. (1) lit. a) al art. 65

(Adoptarea și comunicarea deciziilor), din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, care

nu are legătură cu fondul litigiului principal, fiind inoperabilă în cadrul rezolvării excepțiilor

de neconstituționalitate, spre deosebire de controlul ordinar al constituționalității normelor.

3

De asemenea, instanța de recurs consideră că normele a cărei constituționalitate se cer

a fi verificate, nu sunt aplicabile raporturilor juridice în cauză, or, în speță s-au aplicat

prevederile art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței, care reglementează particularitățile

ce țin de ,,confuzie”, și anume că, sânt interzise orice acțiuni sau fapte care sînt de natură să

creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea economică a

unui concurent, realizate prin copierea ilegală a formei, a ambalajului și/sau a aspectului

exterior al produsului unei întreprinderi și plasarea produsului respectiv pe piață, copierea

ilegală a publicității unei întreprinderi, dacă aceasta a adus sau poate aduce atingere

intereselor legitime ale concurentului.

Ca urmare, prezentul articol din lege stabilește cadrul juridic al protecției concurenței,

inclusiv al prevenirii și al contracarării practicilor anticoncurențiale și a concurenței neloiale,

al realizării concentrărilor economice pe piață, stabilește cadrul juridic privind activitatea și

competența Consiliului Concurenței și responsabilitatea pentru încălcarea legislației în

domeniul concurenței, iar art. 65 citat supra, ține de adoptarea și comunicarea deciziilor.

Deci, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile menționate la § 82 din Hotărîrea

Curții Constituționale nr. 2 din 09 februarie 2016 pentru interpretarea articolului 135 alin. (1)

lit. a) și lit. g) din Constituția Republicii Moldova, rezultă netemeinicia cererii avocatului

Iulian Iorga în interesele SA „Supraten” privind ridicarea excepției de neconstituționalitate

și, cu titlu de consecință, urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 269-270 Codul de Procedură Civilă, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea înaintată de avocatul Iulian Iorga privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate a art. 65 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012,

ca fiind neîntemeiată.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Iuliana Oprea

judecători Galina Stratulat

Ion Druță

Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari

4