3ra-1396/17 — Contestarea actului administrativ, încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 3ra–1396/17

Instanța de fond: V. Chiselița

Instanța de apel: Iu. Cimpoi, N. Vascan, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Dudineț Iurii,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Dudineț Iurii împotriva Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/294, cu

privire la constatarea faptului inexistenței datoriei, excluderea sumei din factura de

plată pentru energia termică și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Dudineț Iurii și menținută hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 mai 2016,

c o n s t a t ă:

La 29 februarie 2016, Dudineț Iurii s-a adresat cu o cerere de chemare în

judecată împotriva Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/294, cu

privire la constatarea faptului inexistenței datoriei, excluderea sumei din factura de

plata pentru energia termică și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la mijlocul lunii decembrie

2015 și la mijlocul lunii ianuarie 2016 a primit facturile de plată pentru energia

termică livrată apartamentului în care domiciliază.

În factura de plată pentru luna noiembrie 2015 este reflectată suma de 61,29

lei și datoria în mărime de 18 027, 27 lei, iar în factura de plată pentru luna

decembrie suma de 94, 95 lei și datoria în mărime de 18 088, 56 lei, iar în total

spre plată 18 183, 51 lei.

Reclamantul a subliniat că, datoria în mărime de 18 027, 27 lei urmează a fi

anulată deoarece conform hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 10

februarie 2015 a fost stabilită datoria sa pentru energia termică în mărime de

11 861, 57 lei, care a fost deja achitată fapt confirmat prin bonul de plată nr. 1 din

16 noiembrie 2015.

În scopul soluționării pe cale extrajudiciară a litigiului, reclamantul a expediat

în adresa administratorului Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/294 o

somație prin care a solicitat excluderea din factura de plată a sumei datoriei în

mărime de 18 027, 27 lei. Conform răspunsului primit la 08 februarie 2016, i-a fost

refuzat în satisfacerea cerințelor indicate în cererea prealabilă.

Reclamantul a solicitat în instanță, anularea datoriei pentru energia termică

livrată apartamentului în care domiciliază în mărime de 18 027, 27 lei, obligarea

pârâtului să excludă suma datoriei menționate din factura de plată, repararea

prejudiciului moral în mărime de 3 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 mai 2016, s-a

admis parțial acțiunea și s-a constatat lipsa datoriei pentru energia termică a lui

Iurie Dudineț la data emiterii facturii pentru achitarea energiei termice la locul de

consum, pentru luna noiembrie 2015, s-au exclus din facturile pentru achitarea

energiei termice pentru luna noiembrie 2015 și luna decembrie 2015 datoria în

mărime de 18 027 (optsprezece mii douăzeci și șapte) lei 27 bani. În rest acțiunea a

fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Dudineț Iurii și menținută hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 25 mai 2016.

La data de 26 iunie 2017, Dudineț Iurii a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017, solicitând de fapt casarea

parțială a acesteia și a hotărârii instanței de fond în partea respingerii cerinței cu

privire la încasarea prejudiciului moral, cu emiterea în această parte unei noi

hotărâri de admitere a pretenției.

În motivarea recursului declarat, Dudineț Iurii a reiterat motivele de fapt ale

cauzei și a invocat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat eronat

legea și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

La data de 14 decembrie 2017, Asociația de Coproprietari în Condominiu nr.

55/294 a depus referință asupra cererii de recurs, solicitând respingerea acestuia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de către Ministerul Justiției, neîntemeiat și care urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Dudineț Iurii, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Dudineț Iurii.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Dudineț Iurii.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova