2rac-410/17 — încasarea datoriei

2rac-410/17 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: N. Ocerednîi dosarul nr. 2rac-410/17

instanța de apel: A. Albu, A. Toderaș, G. Liulca

Î N C H E I E R E

14 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Galina Stratulat, Iuliana Oprea

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea

pe acțiuni „Articole din Beton Armat”, societatea pe acțiuni „Real-Invest” și

societatea cu răspundere limitată „Prisma-Invest” împotriva deciziei Curții de Apel

Bălți din 13 iunie 2017 și deciziei suplimentare a Curții de Apel Bălți din 19

septembrie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale „Unibank”

Societate pe Acțiuni, în proces de lichidare împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Prisma-Invest”, Societății pe Acțiuni „Real-Invest” și Societății pe Acțiuni

„Articole din Beton Armat” cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de

judecată,

c o n s t a t ă:

La 29 iulie 2013 BC „Unibank” SA a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Prisma-Invest”, SA „Real-Invest” și SA „Articole din Beton Armat”

cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 25 iulie 2008 a încheiat cu SRL „Prisma-

Invest” contractul de credit nr. 82/08, prin care i-a oferit ultimei un credit bancar în

sumă de 2000000 de lei, destinat pentru finanțarea construcției bunului imobil

conform contractului nr. 120-P din 21 iulie 2008, iar împrumutatul s-a obligat să

ramburseze suma creditului la 25 iulie 2010, ultimul transfer fiind efectuat la 12

octombrie 2010 în sumă de 800000 de lei.

Menționează BC „Unibank” SA că la 25 iulie 2008 a încheiat contractul de

fidejusiune nr. 82/08/2 cu SA „Real-Invest” și contractul de fidejusiune nr. 82/08-8/2

cu SA „Articole din Beton Armat”, prin care ultimii și-au asumat răspunderea

solidară, necondiționată și irevocabilă față de BC „Unibank” SA în cazul

nerambursării creditului de către SRL „Prisma-Invest”. Prin scrisoarea de garanție nr.

18 din aceeași dată, SA „Real-Invest” a asigurat stingerea creditului și a procentelor

la data scadenței - 25 iulie 2010.

Susține că potrivit scrisorii de garanție nr. 5 din 26 februarie 2009, împrumutatul

a solicitat amînarea încasării dobînzii rezultate din credit, obligîndu-se să le achite

pînă la 30 martie 2009, iar potrivit actului de verificare a datoriei încheiat la 21

septembrie 2009 între BC „Unibank” SA și SRL „Prisma-Invest”, suma datoriei

1

constituia 2383468,35 de lei.

Afirmă BC „Unibank” SA că în repetate rînduri s-a adresat cu pretenții către

SRL „Prisma-Invest” și către fidejusorii SA „Real-Invest” și SA „Articole din Beton

Armat”, solicitînd onorarea obligațiilor rezultate din contractul de credit bancar,

ultimele fiind expediate în adresa pîrîților la 19 iulie 2013, prin care au fost informați

că datoria acumulată constituie 3542142,62 de lei și necesită a fi achitată pînă la 24

iulie 2013, pretenții ce au fost ignorate de către aceștia.

Invocă reclamanta că la 25 iulie 2013, a încheiat cu SA „Articole din Beton

Armat” contractul de cesiune a fluxului de bani nr. 82/08-8/3-1, prin care ultima în

calitate de cedent a cesionat în favoarea băncii dreptul de încasare a debitului de bani

pe contul nr. 222448690161 și din alte conturi deschise în BC „Unibank” SA.

În urma concretizării acțiunii, solicită încasarea în mod solidar din contul SRL

„Prisma-Invest”, SA „Real- Invest” și SA „Articole din Beton Armat” a datoriei în

sumă de 3542142,62 de lei, constituită din creditul nerambursat în sumă de

1200000,62 de lei, dobînda în mărime de 2039459,34 de lei și penalitatea pentru

ultimele 6 luni în mărime de 302683,28 de lei și încasarea taxei de stat în sumă de

50000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 17 iulie 2015, s-a admis acțiunea integral, s-

a încasat în mod solidar din contul SRL „Prisma-Invest”, SA „Real- Invest” și SA

„Articole din Beton Armat” în beneficiul BC „Unibank” SA datoria pentru creditul

nerambursat în sumă de 1200000,62 de lei, dobînda în sumă de 2039459,34 de lei,

penalitatea în sumă de 302683,28 de lei și cheltuielile de judecată în sumă de 50000

de lei, în total suma de 3592142,62 de lei.

Prima instanță a reținut că pîrîților SRL „Prisma-Invest”, SA „Real- Invest” și

SA „Articole din Beton Armat” le-a fost acordată posibilitatea achitării restanței la

credit însă aceștia nu au întreprins măsuri de achitare a datoriei acumulate, nefiind

achitată pînă în prezent.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 19 aprilie 2016 s-a admis apelul declarat de

SA „Real-Invest” și SA „Articole din Beton Armat”, s-a casat integral hotărârea

Judecătoriei Bălți din 17 iulie 2015 și s-a scos de pe rol cererea de chemare în

judecată depusă de BC „Unibank” SA.

În susținerea poziției, instanța de apel a reținut că cererea de chemare în judecată

a fost semnată și depusă de o persoană neîmputernicită, fiind aplicabile dispozițiile

art. 267 lit. c) din Codul de procedură civilă.

La 16 iunie 2016, lichidatorul BC „Unibank” SA, Țurcan Iulian a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Bălți din 19 aprilie 2016 și menținerea hotărârii Judecătoriei Bălți din

17 iulie 2015.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 02 noiembrie 2016 s-a admis recursul

declarat de BC „Unibank” SA, s-a casat integral decizia Curții de Apel Bălți din 19

aprilie 2016 și s-a restituit cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți în alt

complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 13 iunie 2017 s-a respins apelul declarat de

SA „Real-Invest” și apelul declarat de SA „Articole din Beton Armat” și s-a menținut

hotărîrea Judecătoriei Bălți din 17 iulie 2015.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Bălți din 19 septembrie 2017 s-a

2

respins cererea de alăturare la apel depusă de SRL „Prisma-Invest” și s-a menținut

hotărîrea Judecătoriei Bălți din 17 iulie 2015 (vol.2, f.d.147-153).

La 22 septembrie 2017, SA „Real-Invest”, SRL „Prisma-Invest” și SA „Articole

din Beton Armat” au declarat recurs (cererea de recurs fiind înregistrată în Curtea

Supremă de Justiție la 26 septembrie 2017) împotriva deciziei Curții de Apel Bălți

din 13 iunie 2017 și deciziei suplimentare a Curții de Apel Bălți din 19 septembrie

2017, solicitînd casarea deciziilor instanței de apel și casarea încheierii Curții de Apel

Bălți din 23 mai 2017 cu restituirea cauzei la rejudecare într-un alt complet de

judecători.

În motivarea recursului au invocat că cererea de chemare în judecată a fost

înaintată de o persoană neîmputernicită și fără drept de a o semna, întrucît Victoria

Hvorostovschi nu are împuternicirile prevăzute la art. 81 din Codul de procedură

civilă.

Consideră că, instanța de apel eronat a aplicat dispozițiile art. 267 în raport cu

art.272 și art. 281 din Codul civil, deoarece acțiunea a fost înaintată peste termenul de

prescripție de rambursare a creditului și a drepturilor aferente.

Susține că, instanța de apel nu a motivat în care temei legal urmau fi atrași

recurenții la răspundere financiară, de rînd cu debitorul sau în locul debitorului,

deoarece fidejusiunea a încetat prin expirarea termenului indicat la art. 1170 alin. (2)

din Codul civil.

Cu referire la încheierea Curții de Apel Bălți din 23 mai 2017, au menționat că

le-a fost îngrădit dreptul la apărare, întrucît la materialele cauzei nu există un act de

verificare a decontărilor reciproce încheiate între BC „Unibak” SA și SRL „Prisma-

Invest” care ar demonstra că ultima ar fi acceptat calculele băncii, însă expertiza era

necesară pentru a demonstra abuzul calculelor penalității efectuate de reclamant.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil

pentru următoarele.

Conform art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra admisibilității

recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

3

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul de admisibilitate reține că decizia Curții de Apel Bălți din 13 iunie

2017 (vol.2, f.d.129-137) a fost recepționată de SA „Real-Invest”, SRL „Prisma-

Invest” și SA „Articole din Beton Armat” la 25 iulie 2017, fapt confirmat prin

avizele de recepție nr.DS3118077820AR, nr. DS3118077821AR și

nr.DS3118077816AR (vol.2, f.d.141, 139, 142), iar decizia suplimentară a Curții de

Apel Bălți din 19 septembrie 2017 (vol.2, f.d.147-153) a fost recepționată de

recurenți la 04 octombrie 2017, reieșind din avizele de recepție nr.

DS3118086770AR, nr. DS3118086771AR și nr. DS3118086772AR (vol.2, f.d.155,

156, 157). Avînd în vedere că cererea de recurs a fost predată oficiului poștal la 22

septembrie 2017, ce reiese din amprenta sigiliului aplicată pe plic (vol.3, f.d.50), se

conchide că calea de atac a fost exercitată în termen.

Argumentele invocate în recurs precum că cererea de chemare în judecată a fost

înaintată de o persoană neîmputernicită și fără drept de a o semna, întrucît Victoria

Hvorostovschi nu are împuternicirile prevăzute la art. 81 din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu le poate reține, întrucît prin decizia Curții Supreme de

Justiție din 02 noiembrie 2016 (vol.2, f.d. 83-88) s-a constatat că scoaterea cererii de

pe rol va avea drept consecință o posibilă îngrădire a accesului liber la justiție pentru

BC „Unibank” SA, care riscă să fie lipsită de posibilitatea de a-și apăra drepturile și

libertățile legitime. Astfel, la caz sunt aplicabile dispozițiile art. 123 alin. (2) din

Codul de procedură civilă, care prevede că, faptele stabilite printr-o hotărîre

judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în instanță de

4

drept comun sau în instanță specializată sînt obligatorii pentru instanța care judecă

pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei

alte pricini civile la care participă aceleași persoane.

Cu referire la cele declarate precum că, instanța de apel eronat a aplicat

dispozițiile art. 267 în raport cu art.272 și art. 281 din Codul civil, deoarece acțiunea

a fost înaintată peste termenul de prescripție de rambursare a creditului și a

drepturilor aferente, nu pot fi reținute, deoarece la 12 octombrie 2010 SRL „Prisma-

Invest” a achitat suma de 800000 de lei (vol.1, f.d.27), iar cererea de chemare în

judecată a fost înaintată la 29 iulie 2013 (vol.1, f.d.3-6), or în conformitate cu art. 277

alin. (1) lit.b) și alin. (2) din Codul civil, cursul prescripției extinctive se întrerupe în

cazul în care debitorul săvîrșește acțiuni din care rezultă că recunoaște datoria. După

întreruperea cursului prescripției extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul

scurs pînă la întreruperea cursului prescripției extinctive nu se include în noul termen

de prescripție extinctivă.

În partea ce ține de declarațiile precum că instanța de apel nu a motivat în care

temei legal urmau a fi atrași recurenții la răspundere financiară, de rînd cu debitorul

sau în locul debitorului, deoarece fidejusiunea a încetat prin expirarea termenului

indicat la art. 1170 alin. (2) din Codul civil, instanța de recurs menționează că în

conformitate cu art. 1167 alin. (1) din Codul civil, fidejusiunea încetează o dată cu

stingerea obligației garantate. Astfel, reieșind din pct.5.1 al contractelor de

fidejusiune (vol.1, f.d.13 verso, 15 verso) prin care a fost instituită regula potrivit

căruia contractul acționează pînă la executarea obligațiilor debitorului contractului de

credit nr.82/08 din 25 iulie 2008, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1170 alin. (2) din

Codul civil, or odată ce obligația garantată nu a fost stinsă (datoria formată în baza

contractului de credit nu a fost achitată), fidejusiunea nu poate înceta.

Cu referire la recursul declarat împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 23

mai 2017, instanța de recurs menționează că aceasta a fost emisă în conformitate cu

normele de drept procedural, or cele invocate în recurs precum că la materialele

cauzei nu există un act de verificare a decontărilor reciproce încheiate între BC

„Unibak” SA și SRL „Prisma-Invest” care ar demonstra că ultima ar fi acceptat

calculele băncii, însă expertiza era necesară pentru a demonstra abuzul calculelor

penalității efectuate de reclamant, comportă un caracter declarativ fără suport

probator.

Mai mult, verificarea decontărilor reciproce nu necesită cunoștințe speciale în

domeniu contabilității, deoarece acestea pot fi verificate prin contrapunerea

înscrisurilor în acest sens, or în conformitate cu art. 148 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, pentru elucidarea unor aspecte din domeniul științei, artei, tehnicii,

meșteșugurilor artizanale și din alte domenii, apărute în proces, care cer cunoștințe

speciale, instanța dispune efectuarea unei expertize, la cererea părții sau a unui alt

participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din oficiu. Actele reviziei ori

ale inspecțiilor departamentale, precum și raportul scris al specialistului, nu pot

înlocui raportul de expertiză și nici exclude necesitatea efectuării expertizei în aceeași

problemă.

Instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de recurs în

esența lor constituie o interpretare a normelor de drept efectuată de recurenți și o

apreciere meticuloasă a probelor efectuată de aceștia care nu pot fi puse la baza

5

recursului, deoarece vizează temeinicia deciziei instanței de apel și ar putea fi

încadrate în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

aplicabil doar procedurii de apel, însă asemenea temei nu se regăsește în art. 432 din

Codul de procedură civilă aplicabil recursului. Ba mai mult, acestea au fost deja

supuse examinării minuțioase și aprecierii juste de către instanțele inferioare prin

prisma art. 130 și 139 din Codul de procedură civilă, în raport cu dispozițiile art. 118

din aceeași lege, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și respectiv nu urmează a fi

reiterate în ordine de recurs, iar normele juridice ce guvernează raportul juridic

litigios au fot interpretate elocvent și aplicate just cu respectarea garanțiilor ce derivă

din dreptul la un proces echitabil.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurenții nu au invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe.

Mai mult, completul de admisibilitate relevă că SA „Real-Invest”, SA „Articole

din Beton Armat” și SRL „Prisma-Invest” au depus cererea de recurs, după ce au

avut posibilitate de a fi auziți de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare

dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages

Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr. 21920/93 din 23 octombrie 1996,

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele inferioare

au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de

admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Real-

Invest”, SA „Articole din Beton Armat” și SRL „Prisma-Invest”, în baza art. 433 lit.

a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de societatea pe acțiuni „Articole din Beton Armat”,

societatea pe acțiuni „Real-Invest” și societatea cu răspundere limitată „Prisma-

Invest” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Iuliana Oprea

6