2ra-1200/18 — încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

2ra-1200/18 — încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-1200/18

prima instanță: Judecătoria Bălți (Viorel Pușcaș)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (Aurelia Toderaș, Eugeniu Bejenaru, Alexandru Gheorghieș)

ÎNCHEIERE

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

președintele comisiei de lichidare a societății pe acțiuni „Articole din Beton Armat”

(în proces de lichidare), Ivan Petrov,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de banca

comercială „Unibank” societate pe acțiuni (în proces de lichidare) împotriva

societății pe acțiuni „Articole de Beton Armat” (în proces de lichidare) și Vladimir

Cechin cu privire la încasarea datoriilor, și

acțiunea reconvențională intentată la cererea depusă de Vladimir Cechin

împotriva băncii comerciale „Unibank” societate pe acțiuni (în proces de lichidare) cu

privire la constatarea nulității absolute a contractelor de fidejusiune,

împotriva deciziei din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, prin care au

fost respinse apelurile declarate de banca comercială „Unibank” societate pe acțiuni

(în proces de lichidare), societatea pe acțiuni „Articole de Beton Armat” (în proces

de lichidare) și Vladimir Cechin și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din

17 februarie 2017,

constată:

La 01 august 2013, banca comercială „Unibank” societate pe acțiuni (denumirea

prescurtată BC „Unibank” SA) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

societății pe acțiuni „Articole de Beton Armat” (denumirea prescurtată SA „Articole

din Beton Armat”) (în proces de lichidare) și Vladimir Cechin cu privire la încasarea

datoriilor.

În motivarea acțiunii a indicat că, în baza contractului de credit nr. 80/07 din 29

iunie 2007, a acordat SA „Articole din Beton Armat” un credit în sumă de 3 000 000

de lei. Conform pct. 4.1, 4.2 și 4.3 al contractului, SA „Articole din Beton Armat” s-a

obligat să ramburseze banii creditați în aceiași valută până la 29 iunie 2009.

Reclamanta a relevat că ultimul transfer efectuat de către pârâtă în scopul

rambursării creditului a fost efectuat la 01 octombrie 2010, în sumă de 532 559 de lei.

Astfel, în repetate rânduri a formulat pretenții față de SA „Articole din Beton Armat”

1

prin care a solicitat onorarea obligațiilor contractuale, care la 30 iunie 2013 constituia

suma de 614 444,26 de lei, însă, somațiile au fost ignorate de către debitor.

Deopotrivă, BC „Unibank” SA a menționat că, la 24 iulie 2008, în baza

contractului de credit nr. 80/08, a acordat SA „Articole din Beton Armat” un credit în

sumă de 5 000 000 de lei. Conform pct. 4.1, 4.2 și 4.3 al contractului menționat,

SA„Articole din Beton Armat” s-a obligat să ramburseze banii creditați în aceiași

valută până la 24 iulie 2010. Ultimul transfer efectuat de către SA „Articole din

Beton Armat” în scopul rambursării acestui credit a fost efectuat la 25 iulie 2013, în

sumă de186 400 de lei.

Astfel, BC „Unibank” SA a notat că în repetate rânduri a formulat pretenții

pârâtului SA „Articole din Beton Armat” prin care a cerut onorarea obligațiilor

contractuale, care la data depunerii cererii de chemare în judecată constituiau suma de

8 997 955,36 de lei, însă, cerințele sale au fost ignorate.

La fel, reclamanta a menționat că în vederea executării obligațiilor contractuale

de rambursare a împrumutului și a altor sume aferente: dobândă, dobândă majorată,

comisioane, penalități, amendă, restituirea prejudiciului cauzat, încasarea cheltuielilor

de judecată și a altor plăți legate de executarea obligațiilor contractuale prevăzute la

pct. 6 din contract, între BC „Unibank” SA, în calitate de creditor, și Vladimir

Cechin, în calitate de fidejusor, au fost încheiate contractele de fidejusiune nr. 80/07-

8/1 din 29 iunie 2007 și nr. 80/08-8/2 din 24 iulie 2008. Conform prevederilor

compartimentelor 3 și 4 (pct. 3.1., 3.3, 3.6, 3.7 și 4.2) ale contractelor de fidejusiune,

Vladimir Cechin și-a asumat răspunderea solidară, necondiționată și irevocabilă față

de BC „Unibank” SA în corelație cu nerambursarea creditului acordat SA „Articole

din Beton Armat”.

Fidejusorul a garantat restituirea împrumutului cu tot patrimoniul propriu, cu

bunurile mobile și imobile, inclusiv mijloacele bănești, în decurs de 10 zile din

momentul înștiințării despre neachitarea creditului. Totodată, Vladimir Cechin s-a

obligat în mod benevol să transmită bunurile sale în posesia băncii, pentru

comercializare și rambursarea daunelor sale dacă nu are bani, reclamanta rezervându-

și dreptul să pretindă recuperarea pierderilor inclusiv în cadrul procesul judecătoresc.

În această ordine de idei, reclamanta a specificat că în vederea soluționării

litigiului pe cale extrajudiciară, a adus la cunoștință în repetate rânduri fidejusorului

că debitorul SA „Articole din Beton Armat” nu își execută obligațiile de rambursare a

creditului. Ultima înștiințare în acest sens fiindu-i expediată lui Vladimir Cechin la 17

iulie 2013, prin care i s-a adus la cunoștință că suma totală datorată de SA „Articole

din Beton Armat” pentru ambele contracte de împrumut constituie 9 797 879,62 de

lei.

Reclamanta a evocat că, în pofida acțiunilor întreprinse în scopul soluționării pe

cale amiabilă a litigiului, pârâții au demonstrat un comportament lipsit de

responsabilitate, admițând valoarea datorată fără a o renega și fără a întreprinde

careva măsuri pentru stingerea datoriei.

BC „Unibank” SA a solicitat încasarea în mod solidar de la SA „Articole din

Beton Armat” (în proces de lichidare) și Vladimir Cechin în beneficiul său a datoriei

rezultate din contractele de credit nr. 80/07 din 29 iunie 2009 și nr. 80/08 din 24 iulie

2008, în mărime de 9 611 479,62 de lei și a compensarea cheltuielilor de judecată,

care constau din plata taxei de stat în cuantum de 50 000 de lei achitată la depunerea

cererii de chemare în judecată.

2

La 11 ianuarie 2016, Vladimir Cechin a depus cerere de intentare a acțiunii

reconvenționale împotriva BC „Unibank” SA (în proces de lichidare) cu privire la

constatarea nulității absolute a contractelor de fidejusiune (vol. II, f.d. 99-100).

În motivarea acțiunii reconvenționale, a indicat că contractele de fidejusiune

nr.80/07-8/1din 29 iunie 2007 și nr. 80/08-8/2 din 24 iulie 2008, pe care se

întemeiază acțiunea inițială, au fost prezentate în copii și nu sunt semnate de către

Vladimir Cechin. Prin urmare, ultimul nu și-a manifestat consimțământul la

încheierea acestor contracte de fidejusiune, iar în asemenea circumstanțe nu cunoștea

despre încheierea contractelor nominalizate.

Vladimir Cechin a solicitat admiterea acțiunii reconvenționale și constatarea

nulității absolute a contractelor de fidejusiune nr. 80/07-8/1 din 29 iunie 2007 și

nr.80/08-8/2 din 24 iulie 2008, încheiate între BC „Unibank” SA și Vladimir Cechin.

Prin hotărârea din 17 februarie 2017 a Judecătoriei Bălți (vol. II, f.d. 205-210

recto-verso) acțiunea depusă de BC „Unibank” SA a fost admisă parțial și s-a încasat

de la SA „Articole din Beton Armat” (în proces de lichidare) în beneficiul BC

„Unibank” SA datoria în sumă de 6 255 933,20 de lei și suma de 50 000 de lei cu titlu

de compensare a cheltuielilor de judecată, iar în rest pretențiile BC „Unibank” SA au

fost respinse.

A fost admisă cererea reconvențională depusă de Vladimir Cechin și s-a

constatat nulitatea contractelor de fidejusiune nr. 80/07-8/1 din 29 iunie 2007 și

nr.80/08-8/2 din 24 iulie 2008, încheiate între BC „Unibank” SA și Vladimir Cechin.

Prin decizia din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți (vol. III, f.d. 163, 164-

178), au fost respinse apelurile declarate de BC „Unibank” SA (în proces de

lichidare), SA „Articole de Beton Armat” (în proces de lichidare) și Vladimir Cechin

și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 17 februarie 2017.

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe dispozițiile

art. art. 195, art. 199, art. 201, art. 216 alin. (1), art. 217, art. 272 alin. (2) și (9),

art.267 alin. (1), art. 277 alin. (1) lit. b) și alin. (2), art.512 alin. (1), art. 514, art. 572

alin. (1) și (2), art. 602 alin. (1) și (2), art. 114, art. 1146, art. 1147 și art. 1236 din

Codul civil.

În consolidarea soluțiilor sale, Judecătoria Bălți și Curtea de Apel Bălți au

reținut că, Vladimir Cechin nu și-a manifestat consimțământul la încheierea

contractelor de fidejusiune nr. 80/07-8/1 din 29 iunie 2007 și nr. 80/08-8/2 din 24

iulie 2008, or, prin Raportului de expertiză nr. 1175-1176 din 31 octombrie 2016,

întocmit de către Centrul Național de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul

Justiției s-a constatat că semnătura de pe aceste contracte nu a fost executată de către

Vladimir Cechin, ci a fost executată de către o altă persoană prin imitarea semnăturii

acestuia.

Astfel, instanțele de fond au conchis că lipsa manifestării consimțământului lui

Vladimir Cechin la încheierea contractelor de fidejusiune nr. 80/07-8/1 din 29 iunie

2007 și nr.80/08-8/2 din 24 iulie 2008, duce la nulitatea absolută a acestora.

În partea acțiunii inițiale, prima instanță și instanța de apel au remarcat că prin

Raportul de expertiză judiciară nr. 1354 din 24 septembrie 2015 efectuat de către

Laboratorul de Expertize Economice a Centrului Național de Expertize Judiciare de

pe lângă Ministerul Justiției (vol. II, f.d. 40-60), s-a constatat că în rezultatul

investigațiilor efectuate la mijloacele creditare primite în baza contractelor de credit

nr. 80/07 din 29 iunie 2007 și nr. 80/08 din 24 iulie 2008, care au fost calculate în

conformitate cu prevederile Hotărârii BNM nr. 130 din 15 mai 1998 privind

3

aprobarea Regulamentului cu privire la creditele expirate, datoria SA „Articole din

Beton Armat” (în proces de lichidare) față de BC „Unibank” SA (în proces de

lichidare) constituie în total suma de 6 255 933,20 lei.

Prin încheierea din 10 mai 2018 a Curții Supreme de Justiție (vol. III, f.d. 242-

246) recursul declarat de BC „Unibank” SA (în proces de lichidare) împotriva

deciziei din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți a fost considerat inadmisibil.

La 11 mai 2018, președintele comisiei de lichidare a SA „Articole din Beton

Armat” (în proces de lichidare), Ivan Petrov, a declarat recurs împotriva deciziei din

21 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului și casarea

parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, în partea admiterii

pretențiilor BC „Unibank” SA (în proces de lichidare), cu adoptarea în această parte a

unei noi hotărâri prin care să fie respinsă integral acțiunea inițială (vol. IV, f.d. 1-17,

20-35).

În motivarea recursului a invocat neaplicarea unei legi care trebuia să fie

aplicată, aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată și interpretarea în mod

eronat a legii, menționând în acest sens că instanțele de fond nu au clasificat sumele

revendicate de bancă după perioadele de scadență și respectiv nu au constatat

termenele de scadența a plăților pe fiecare cerință în parte, iar drept consecință eronat

au constatat întreruperea termenului de prescripție în ansamblu.

În această ordine de idei, recurenta a specificat că pretențiile înaintate de BC

„Unibank” SA (în proces de lichidare) sunt prescrise, iar acțiunea inițială urma a fi

respinsă ca tardivă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, acesta este inadmisibil, din

motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

4

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, instanța de recurs atestă că, în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi stabilită data

când i-a fost comunicată SA „Articole din Beton Armat” (în proces de lichidare)

decizia Curții de Apel Bălți din 21 decembrie 2017, iar drept consecință nu poate fi

stabilit momentul când începe să curgă termenul de exercitare a dreptului acestuia de

a ataca hotărârea judecătorească.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate

le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate. Or, conform

prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului,

argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de președintele comisiei de

lichidare a SA „Articole din Beton Armat” (în proces de lichidare), Ivan Petrov,

completul de admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esența

lor, sunt similare alegațiilor inserate în cererea de apel motivată (vol. III, f.d. 29-32

recto-verso) și referința depusă la apelul declarat de BC „Unibank” SA (în proces de

lichidare) (vol. III, f.d. 24-28 recto-verso). Astfel se deduce că cererea de recurs de

facto este o transpunere a motivelor din cererea de apel și din referința depusă în apel.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate,

deoarece recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurenta nu a evidențiat în cererea

de recurs formulată memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-

5

se doar la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de

apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere

a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate

limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor

de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o

motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care,

circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera

nelegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386

alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se

regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult

ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel

prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de

rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ba mai mult decât atât, completul de admisibilitate evocă faptul că temeiurile și

motivele invocate de președintele comisiei de lichidare a SA „Articole din Beton

Armat” (în proces de lichidare), Ivan Petrov, în cererea de recurs sunt similare celor

cuprinse în referința depusă împotriva recursului declarat de BC „Unibank” SA (în

proces de lichidare) împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 decembrie 2017

(vol. III, f.d. 224-239).

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece președintele comisiei de lichidare a SA „Articole din Beton

Armat” (în proces de lichidare), Ivan Petrov, nu a invocat niciun argument plauzibil

în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază

caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde

simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanțele inferioare,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

recurs reține că recursul declarat de președintele comisiei de lichidare a SA

„Articole din Beton Armat” (în proces de lichidare), Ivan Petrov, nu s-a bazat

exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu

este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

6

depusă după ce SA „Articole din Beton Armat” (în proces de lichidare) a avut

posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre

care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations

Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un recurs

efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității

procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să

pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le

considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva

Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

președintele comisiei de lichidare a SA „Articole din Beton Armat” (în proces de

lichidare), Ivan Petrov, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 decembrie

2017, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de președintele comisiei de lichidare

a societății pe acțiuni „Articole din Beton Armat” (în proces de lichidare), Ivan

Petrov, împotriva deciziei din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți adoptată în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de banca comercială

„Unibank” societate pe acțiuni (în proces de lichidare) împotriva societății pe acțiuni

„Articole de Beton Armat” (în proces de lichidare) și Vladimir Cechin cu privire la

încasarea datoriilor, și acțiunea reconvențională intentată la cererea depusă de

Vladimir Cechin împotriva băncii comerciale „Unibank” societate pe acțiuni (în

proces de lichidare) cu privire la constatarea nulității absolute a contractelor de

fidejusiune.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

7