2ra-1910/17 — incasarea indemnizatiei si restantelor la plati salariale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea indemnizatiei si restantelor la plati salariale
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1910/17 — incasarea indemnizatiei si restantelor la plati salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra-1910/17
Prima instanță: Judecătoria Bălți sediul Central (jud. A. Guțu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. I. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu)
Î N C H E I E R E
13 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecător: Tatiana Vieru
Judecători: Luiza Gafton, Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de Mîrza Svetlana,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mîrza Svetlana
împotriva Societății pe Acțiuni „Zimbru Nord”, intervenient accesoriu Patrașcu
Victor cu privire la încasarea indemnizației și restanțelor la plăți salariale,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2017, prin care a fost admis
apelul declarat de Mîrza Svetlana și casată parțial hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul
Central din 23 ianuarie 2017,
c o n s t a t ă :
La 21 iulie 2014, Mîrza Svetlana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
către Societatea pe Acțiuni „Zimbru Nord”, intervenient accesoriu Patrașcu Victor cu
privire la încasarea îndemnizației și restanțelor la plăți salariale.
În motivarea acțiunii a indicat că în perioada 02 februarie 2011 până la 26
noiembrie 2012 soțul său Mîrza Petru a activat ca șofer în cadrul Societății pe Acțiuni
„Zimbru Nord”.
Afirmă că la 25 noiembrie 2012, Mîrza Petru a decedat în urma unui accident de
muncă. Cauza decesului fiind intoxicația cu bioxid de carbon.
Susține că angajatorul urma să achite îndemnizația unică în legătură cu decesul
angajatului Mîrza Petru în mărime de 900 095, 1 lei și a îndemnizația de concediu în
mărime de 14 526, 77 lei pentru perioada 02 februarie 2011- 26 noiembrie 2012.
Solicită reclamanta încasarea îndemnizației unice în mărime de 900 095, 1 lei și
a îndemnizației de concediu în mărime de 14 526, 77 lei.
Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 27 noiembrie 2014 a fost atras în calitate
de intervenient accesoriu Patrașcu Victor.
Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 23 ianuarie 2017 cererea de
chemare în judecată depusă de Mîrza Svetlana a fost respinsă ca neîntemeiată.
1
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2017 a fost admis apelul declarat
de către Mîrza Svetlana, casată parțial hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din
23 ianuarie 2017 în partea respingerii acțiunii privind încasarea restanțelor la plăți
salariale și pronunțată o nouă hotărâre în partea dată prin care a fost admisă acțiunea
lui Mîrza Svetlana, s-a încasat din contul Societății pe Acțiuni „Zimbru-Nord” în
beneficiul Svetlanei Mîrza restanța la plăți salariale după decesul lui Mîrza Petru în
sumă de 14 526, 77 lei.
S-a încasat de la Societatea pe Acțiuni „Zimbru-Nord” în folosul statului, taxa
de stat în sumă de 435, 78 lei. În rest hotărârea a fost menținută.
La 18 august 2017 Mîrza Svetlana a declarat recurs împotriva deciziei Curții de
Apel Bălți din 08 iunie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei
instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă
integral.
În motivarea cererii de recurs a indicat recurenta că instanțele inferioare la
emiterea hotărârii s-au limitat doar la expunerea poziției părților, redarea completă a
articolelor cadrului legal fără a face o analiză pe caz, fără a explica din care motiv a
respins cererea de chemare în judecată privind încasarea indemnizației pentru deces.
Potrivit contractului individual de muncă nr. 7 din 02 februarie 2011 încheiat
între Societatea pe Acțiuni „Zimbru-Nord” și Mîrza Petru, angajatul nu duce
răspundere pentru neîndeplinirea obligațiunilor contractuale ca urmare a
neîndeplinirii obligațiunilor contractuale de către angajator.
Totodată, relatează că pentru perioada de lucru 02 februarie 2011 până la 26
noiembrie 2012, Mîrza Petru nu a folosit concediile anuale plătite și intimatul este
obligat să achite compensația pentru concediul nefolosit în mărime de 14 562, 77 lei.
Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data
comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Prin scrisoarea de însoțire Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa părților
copia deciziei din 08 iunie 2017 la 28 iunie 2017 (f.d.230, Vol. I), iar conform
avizului de recepție/livrare Mîrza Svetlana a recepționat decizia instanței de apel la
30 iunie 2017 (f.d.231, Vol. I).
Prin urmare, recursul declarat de aceasta la 18 august 2017 se consideră depus în
termen.
La 20 septembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimatului cererea de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.
La 01 decembrie 2017, Societatea pe Acțiuni „Zimbru-Nord”, prin intermediul
avocatului Jorovlea Veaceslav a depus referință, prin care a solicitat ca recursul
declarat de Mîrza Svetlana să fie considerat inadmisibil.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele
considerente.
2
În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului
presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu
temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de Procedură Civilă.
La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
Subsidiar se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,
Capitolul XXXVIII Codul de Procedură Civilă, are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de
apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,
coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii
sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de Procedură Civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă
că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de
apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la
instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta
3
este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,
modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic
superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie
ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul
instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva
Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,
pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de Procedură Civilă, în cazul în care
se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat
de Mîrza Svetlana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de Procedură Civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursul declarat de Mîrza Svetlana, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecător Tatiana Vieru
Judecători Luiza Gafton
Nicolae Craiu
4