2ra-2141/17 — incasarea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-2141/17

Instanța de fond: Judecătoria Cahul (jud: L. Turculeț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii)

ÎNCHEIERE

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de

Ministerul Justiției al RM, prin intermediul reprezentantului Gainaru Iulian, și de

Procuratura Generală a RM, prin intermediul reprezentantului Dumitru Calendari,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Panisco Alexandr împotriva

Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu de partea pârâtului Procuratura

Generală a RM cu privire la încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală,

împotriva deciziei din 25 mai 2017 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă

La 19 mai 2016, Panisco Alexandr, prin intermediul avocatului Mocanu Serghei, s-a

adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva Ministerului Justiției al RM solicitând

încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul reclamantului a prejudiciului material

în sumă de 15000 lei, a prejudiciului moral în mărime de 10000 euro și a cheltuielilor de

judecată în sumă de 15000 lei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la data de 17 decembrie 2014, aproximativ la ora

02:35, reclamantul Panisco Alexandr a fost reținut în or.Cahul de către ofițerul de urmărire

penală al SUP CE a DPF al MAI – Igor Isac în baza procesului-verbal de reținere emis pe

cauza penală nr. 2014870119 și repartizat în izolatorul de detenție preventivă al

Inspectoratului General al Poliție mun.Chișinău. La emiterea procesului-verbal de reținere

a lui Panisco Alexandr nu a existat vre-un temei prevăzut de art. 166 alin. (l), (2) și (3) din

Codul de procedură penală. Necătând la lipsa temeiurilor legale privind aplicarea măsurii

preventive - arestul, prin demersul procurorului în Procuratura Generală -Vitalie Codreanu

din 19 decembrie 2014 s-a solicitat judecătorului de instrucție aplicarea în privința lui

Panisco Alexandr a măsurii preventive sub formă de arest pe un termen de 30 zile.

Prin încheierea din 19 decembrie 2014 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău s-a

admis parțial demersul procurorului în Procuratura Generală, Vitalie Codreanu, și s-a

aplicat lui Panisco Alexandr măsura preventivă sub formă de arest la domiciliu pe un

termen de 30 zile. Prin decizia din 13 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

recursul avocatului Mocanu Serghei, în numele lui Panisco Alexandr; s-a casat încheierea

1

din 19 decembrie 2014 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău și s-a anulat măsura

preventivă sub formă de arest la domiciliu, aplicată în privința lui Panisco Alexandr cu

dispunerea eliberării de sub arest la domiciliu din data de 13 ianuarie 2015.

Prin urmare, Panisco Alexandr a fost privat ilegal de libertate contrar normelor de

fond și de procedură, prevăzute de legislația națională, fără a fi respectate temeiurile

limitative prevăzute de articolul 5 par. 1 din Convenție, conform cărora orice persoană are

dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția

cazurilor: a) dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal

competent; f) dacă este vorba despre arestarea sau detenția legală a unei persoane pentru a

o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o

procedură de expulzare ori de extrădare. În speță, reprezentanții autorităților statului, în

mod intuitiv, au pus la baza arestării lui Panisco Alexandr temeiul prevăzut de art. 5 par. 1,

lit. c) din Convenție, din cauza că ar fi existat motive verosimile de a se bănui că

reclamantul a săvârșit o infracțiune. În acest sens, este de notat că, indiferent de conținutul

probatoriu al materialelor dosarului penal prezentat instanței, situația care denotă

caracterul arbitrar al arestării lui Panisco Alexandr nu se schimbă. Or, este relevant faptul

că, la demersul privind aplicarea măsurii preventive, procurorul nu a anexat nici o probă

care ar demonstra că Panisco Alexandr ar fi putut comite infracțiunea imputată sau există

motive de a-l menține în continuare în arest. Ca urmare, este incontestabil faptul că fără un

motiv rezonabil și în lipsa unor probe pertinente, reclamantul Panisco Alexandr a fost

reținut și arestat ilegal.

A precizat reclamantul că, în timpul reținerii a fost nevoit să suporte umilință și

disconfort enorm din care motiv a primit traume psihologice sub formă de stare de stres,

care sunt iremediabile. Astfel, prin încălcările enunțate i-au fost lezate drepturile și

libertățile reclamantului Panisco Alexandr prevăzute de art.6 din CtEDO.

La fel, reclamantul Panisco Alexandr a invocat că, din motivul reținerii și arestării

ilegale a fost nevoit să angajeze un avocat pentru a-i reprezenta interesele în instanța de

judecată, iar pentru serviciile prestate de avocat, reclamantul Panisco Alexandr a achitat

conform contractului de asistență juridică nr. 395 din 19 decembrie 2014 și a bonului de

plată seria WL nr. 987648 din 20 decembrie 2014 suma de 15000 lei.

Prin încheierea din 27 mai 2016 a Judecătoriei Cahul s-a atras în proces în calitate de

intervenient accesoriu de partea pârâtului Procuratura Generală a RM.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2016 a Judecătoriei Cahul s-a admis parțial acțiunea

înaintată de Panisco Alexandr; s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al RM și Ministerului Finanțelor al RM, în beneficiul lui Panisco Alexandr

prejudiciului material cauzat în urma acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală în

sumă de 15000 lei, prejudiciul moral în mărime de 20000 lei și cheltuielile de judecată în

sumă de 10000 lei. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 25 mai 2017 a Curții de Apel Cahul s-a respins apelul depus de

Panisco Alexandr și avocatul Mocanu Serghei; s-au admis apelurile depuse de Ministerul

Justiției al RM și Procuratura Generală a RM; s-a modificat hotărârea din 10 noiembrie

2016 a Judecătoriei Cahul prin micșorarea cuantumului prejudiciului material de la suma

de 15000 lei până la suma de 7000 lei și a cheltuielilor de judecată de la suma de 10000 lei

până la suma de 5000 lei. În rest, hotărârea din 10 noiembrie 2016 a Judecătoriei Cahul s-a

menținut.

La 30 iunie 2017, Ministerul Justiției al RM, prin intermediul reprezentantului

Gainaru Iulian, a declarat recurs împotriva deciziei din 25 mai 2017 a Curții de Apel Cahul

2

solicitând casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii.

În susținerea recursului declarat s-a invocat că, instanța de apel la examinarea cauzei

a aplicat eronat normele de drept material cu privire la determinarea aplicabilității

prevederilor Legii nr. l545-XIII din 25.02.1998 la circumstanțele invocate în speța

examinată.

În contextul dat, precizează recurentul că, elucidarea cazurilor și condițiilor de

răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul adus persoanei prin acțiunile ilicite

ale organelor de drept se face prin lege specială, actualmente, o asemenea lege specială

este Legea nr.l545-XIII din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești. De altfel, în sensul legii enunțate rezultă expres că pentru angajarea

răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală,

sunt necesare unele condiții speciale, și anume existența faptei ilicite. Însă, la materialele

cauzei nu există nici un act procedural definitiv și irevocabil al instanței de judecată sau a

organului ierarhic superior, prin care s-a stabilit ca fiind ilegale acțiunile organului de

urmărire penală.

La 13 iulie 2017, conform sigiliului aplicat pe plicul poștal, Procuratura Generală a

RM, prin intermediul reprezentantului Dumitru Calendari, a declarat recurs împotriva

deciziei din 25 mai 2017 a Curții de Apel Cahul solicitând casarea hotărârilor judecătorești

cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că, decizia conestată este neîntemeiată și pasibilă

de a fi casată, deoarece instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a

interpretat în mod eronat legea.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în

termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Cahul a fost pronunțată la 25 mai 2017. Conform materialelor

cauzei decizia instanței de apel a fost expediată participanților la proces la data de 12 iunie

2017, conform scrisorii de însoțire și recepționată de către recurenți la 22 iunie 2017, drept

dovadă servind avizele de recepție (f.d. 169, 173).

Astfel, Completul notează că recursurile declarate de Ministerul Justiției al RM, prin

intermediul reprezentantului Gainaru Iulian, la 30 iunie 2017 și respectiv, de Procuratura

Generală a RM, prin intermediul reprezentantului Dumitru Calendari, la 13 iulie 2017,

conform sigiliului aplicat pe plicul poștal, sunt în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Ministerul Justiției al RM, prin

intermediul reprezentantului Gainaru Iulian, și de Procuratura Generală a RM, prin

intermediul reprezentantului Dumitru Calendari, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile drept

inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat,

iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

3

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiției al RM, prin

intermediul reprezentantului Gainaru Iulian, și de Procuratura Generală a RM, prin

intermediul reprezentantului Dumitru Calendari, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei

de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile

declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile

declarate de Ministerul Justiției al RM, prin intermediul reprezentantului Gainaru Iulian, și

de Procuratura Generală a RM, prin intermediul reprezentantului Dumitru Calendari, ca

fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

4

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al RM, prin

intermediul reprezentantului Gainaru Iulian, și de Procuratura Generală a RM, prin

intermediul reprezentantului Dumitru Calendari, împotriva deciziei din 25 mai 2017 a

Curții de Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

5