2rc-825/17 — Încasarea datoriei

Dosarul nr.2rc-825/17

Instanța de fond: Judecătoria Orhei, judecător – S. Lazari

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

DECI ZI E

13 decembrie 2017 municipiul Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, – Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Coțofan Alexandr împotriva încheierii

Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, prin care a fost restituit apelul

declarat de Coțofan Alexandr și respinsă cererea de repunere în termen a apelului,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a BC „Pro Credit Bank” SA către

Buruian Eugeniu, ÎI „Buruian Eugeniu” și Coțofan Alexandr cu privire la încasarea

datoriei, a dobânzii de întârziere, penalității și transmiterea în posesia creditorului a

bunului gajat și încasarea cheltuielilor de judecată,

co ns tată :

La 19.05.2015, BC „Pro Credit Bank” SA s-a adresat cu acțiune în instanța de

judecată către Buruian Eugeniu, ÎI „Buruian Eugeniu” și Coțofan Alexandr cu

privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere, penalității și transmiterea în

posesia creditorului a bunului gajat și încasarea cheltuielilor de judecată, care a fost

admisă prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 11 noiembrie 2015.

La 19.04.2017, Coțofan Alexandru a declarat apel împotriva hotărârii

instanței de fond, prin care a solicitat repunerea în termen a apelului, casarea

hotărârii instanței de fond cu trimiterea pricinii la rejudecare.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, a fost

respinsă ca nefondată cererea lui Coțofan Alexandr cu privire la repunerea în

termen, cu restituirea ca tardivă a cererii de apel.

La 10.10.2017, Coțofan Alexandr a depus recurs împotriva încheierii instanței

de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii enunțate, cu

restituirea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel nu a luat în considerație

faptul că el nu a participat nici la o ședință de judecată în instanța de fond,

deoarece nu a cunoscut despre judecarea cauzei, nefiind citat legal, totodată, fiind

plecat peste hotarele țării din 02.08.2015 până la 23.12.2015, la momentul

pronunțării hotărârii în data de 11.11.2015 dânsul nu era în țară.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și

prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Coțofan Alexandr

urmează a fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanța de apel restituie, printr-o

încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul

nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze

repunerea în termen.

Pornind de la prevederile normei de drept menționate, Colegiul conchide că,

instanța de apel corect a restituit cererea de apel a lui Coțofan Alexandr, având în

vedere faptul că aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac, iar

motivele de repunere în termen sunt neîntemeiate, deoarece după cum a fost stabilit

de către instanța de apel la materialele dosarului sunt prezente înscrisuri care indică

la faptul că apelantul-recurent Coțofan Alexandr, încă din anul 2016 cunoștea

despre pronunțarea hotărârii Judecătoriei Orhei din 11.11.2015, or, în speță sunt

prezente înscrisurile sub formă de cerere, adresate executorului judecătoresc (f. d.

106, 109), în procedura de executare a căruia se află spre executare hotărârea

judecătorească din 11.11.2015, și care sunt semnate de către Coțofan Alexandr și

datează cu data de 29.09.2016, fapt ce prezumă netemeinicia argumentelor

invocate de către apelantul-recurent, în situația în care acesta a declarat apel la

19.04.2017, adică peste un an și 5 luni.

În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) și (3) CPC, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii,

dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța

de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Analizând circumstanțele speței prin prisma normelor de drept citate, Colegiul

conchide că recurentul nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea

depunerii cererii de apel în termen, iar invocarea de către acesta a faptului că, s-a

aflat peste hotarele țării și nu a cunoscut atât despre examinarea cauzei, cât și

despre pronunțarea hotărârii Judecătoriei Orhei din 11.11.2015, Colegiul o

apreciază critic.

Față de cele constatate se reține că, prevederile art. 56 alin. (3) CPC impune

părților obligația de a se folosi cu bună-credință de drepturile sale procedurale, în

așa fel, apelantul-recurent urma să declare cererea de apel în termenul stabilit de

legislație, cel puțin din momentul în care a aflat despre acțiunile desfășurate în

vederea executării hotărârii judecătorești, fapt ce rezultă din f. d. 109, însă cu toate

acestea cererea de apel a fost declarată abia la data de 19.04.2017, fără a prezenta o

dovadă întemeiată a imposibilității îndeplinirii actului procedural în interiorul

termenului prevăzut de lege.

În acest sens, Colegiul menționează că termenul de apel este considerat un

termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea lui atrage după

sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac. În așa fel, o

astfel de soluție este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în

sensul articolului 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a

termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca

urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de

fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

În hotărârea CEDO, pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie

2008), Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că le revine în

primul rând instanțelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere

a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în

termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărârii

luate în proces de către autoritățile competente ale statului. Chiar și atunci, totuși,

indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind

obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de

care ele au cunoștință.

În toate cazurile, instanțele interne ar trebui să verifice dacă motivele de

repunere în termen ar putea justifica o ingerință în principiul autorității de lucru

judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a

menționat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de

depunere de către parați a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au

încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de către Coțofan Alexandr nu se

încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate, Colegiul constatând

netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se respinge recursul declarat de către Coțofan Alexandr.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată a BC „Pro Credit Bank” SA către

Buruian Eugeniu, ÎI „Buruian Eugeniu” și Coțofan Alexandr cu privire la încasarea

datoriei, a dobânzii de întârziere, penalității și transmiterea în posesia creditorului a

bunului gajat și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecător Svetlana Filincova

Judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas