2ra-2253/17 — incalcarea dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-2253/17

prima instanță: (Judecătoria Buiucani municipiul Chișinău) Al. Negru

instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Vascan, Vl. Clima, E. Fistican

Î N C H E I E R E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Colisnicenco

Eugeniu împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecare în termen rezonabil a cauzei contravenționale și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Ministerul Justitiei, admis apelul declarat de Colisnicenco

Eugeniu, modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 05

decembrie 2016, prin majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la bugetul

de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Colisnicenco Eugeniu de

la 500 lei pînă la 2000 lei. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

c o n s t a t ă :

La 12 octombrie 2016, Colisnicenco Eugeniu a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecare în termen rezonabil a cauzei contravenționale și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, Colisnicenco Eugeniu a menționat că la data de 28

noiembrie 2014 în privința sa a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție

în baza art. 69 alin. (1) Cod contravențional, pe motiv că la 02 septembrie 2014,

aflîndu-se în incinta Uniunii Avocaților, l-a numit pe un avocat cu cuvinte injurioase,

prin intermediul unui post media.

De asemenea, a menționat că la data de 28 noiembrie 2014 a contestat procesul-

verbal, prin hotărâre Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 09 aprilie 2015,

contestația depusă a fost respinsă.

La fel a relatat că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015, a fost

admis recursul depus, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 09

aprilie 2015 și dispusă rejudecarea cauzei de instanța de fond.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 20 mai 2016, a fost

admisă contestația depusă împotriva procesului-verbal și încetat procesul din lipsa

faptului contravenției.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 iulie 2016, a fost respins recursul

victimei Mocanu Sergiu și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani municipiul

Chișinău din 20 mai 2016.

Consideră că asemenea categorii de cauze urmau a fi examinate în termen de un

an, iar pe perioada examinării cauzei a fost nevoit să se adreseze medicului cardiolog

pentru primirea îngrijirilor medicale.

Solicită constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei

contravenționale și încasarea prejudiciului moral în mărime de 20.000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 05 decembrie 2016,

acțiunea înaintată de Colisnicenco Eugeniu a fost admisă parțial.

S-a constatat încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei

contravenționale în perioada 04 decembrie 2014-25 iulie 2016.

S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Colisnicenco Eugeniu suma de 500 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat

prin încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei contravenționale.

În rest, acțiunea înaintată de Colisnicenco Eugeniu a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2017, a fost respins apelul

declarat de Ministerul Justitiei, admis apelul declarat de Colisnicenco Eugeniu,

modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 05 decembrie

2016, prin majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Colisnicenco Eugeniu de la 500 lei

pînă la 2000 lei. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că prima instanță a constatat cu certitudine temeinicia acțiunii înaintate în

vederea constatării încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei

contravenționale, însă nejustuificat a stabilit cuantumul prejudiciului moral în mărime

de doar 500 lei.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că suma prejudiciului moral urmează a fi

stabilită în mărime de 2000 lei, ținînd cont de comportamentul reclamantului, cît și de

acțiunile instanței de judecată, care avînd un rol diriguitor în vederea examinării

cauzei, urma să pună capăt abuzului de drepturi dacă prin abuz se urmărește

tergiversarea procesului sau inducerea în eroare.

La 15 septembrie 2017, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea înaintată

de Colisnicenco Eugeniu să fie respinsă.

Recurentul Ministerul Justiției, în motivarea recursului a menționat că Curtea

Europeană a Drepturilor Omului în funcție de factorii precum sunt durata tergiversării,

miza litigiului, circumstanțele personale ale reclamantului, decide în fiecare caz în

parte, dacă este cazul să fie acordat despăgubire pentru dauna morală sau dacă simpla

constatare a violării poate fi suficientă.

Totodată, a relatat că prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 nu acordă

dreptul în mod automat la prejudiciu moral, în lipsa dovezilor că persoana a suferit un

prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege. Este important ca reclamantul

2

să motiveze circumstanțele cauzei care justifică acordarea unei reparații, aceasta să nu

fie teoretică și iluzorie.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 12 aprilie 2017.

La 04 august 2017 în adresa părților a fost expediată decizia motivată a instanței

de apel (f.d. 134), însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate,

la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2

luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 15 septembrie 2017, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

3

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile

de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o

referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiției, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Justiției

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Galina Stratulat

judecători Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

4