2ra-2049/17 — constatarea faptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei

2ra-2049/17 — constatarea faptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-2049/17

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. A. Danilov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Vascan, E. Fistican, V. Clima)

DECIZIE

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, prin

intermediul reprezentantului Andrian Fetescu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Eugen Colisnicenco

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire constatarea faptului

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea de către stat

a prejudiciului cauzat,

împotriva deciziei din 31 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 12 octombrie 2016, Eugeniu Colisnicenco s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova solicitând

constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

contravenționale, încasarea din contul statului Republica Moldova a sumei de 18000

lei cu titlu de prejudiciu cauzat.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 02 decembrie 2014, agentul

constatator al Inspectoratului de Poliție Rîșcani, mun. Chișinău a întocmit un proces-

verbal cu privire la contravenție prin care Eugeniu Colisnicenco a fost recunoscut

vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 69 alin. (2) Cod contravențional,

fiindu-i aplicată amendă în mărime de 50 unități convenționale.

Menționează că, procesul-verbal cu privire la contravenție l-a contestat și prin

hotărârea din 09 aprilie 2015 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău a fost admisă

contestația. Prin decizia din 27 mai 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost casată

hotărârea din 09 aprilie 2015 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, cu restituirea

cauzei la rejudecare, în alt complet de judecată. Prin hotărîrea din 29 februarie 2016

a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău a fost admisă contestația și a fost declarat nul

procesul-verbal, cu clasarea cauzei. Prin decizia din 22 martie 2016 a Curții de Apel

Chișinău a fost admis recursul părții vătămate Serghei Mocanu și a fost anulată

1

hotărârea din 29 februarie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, cu remiterea

cauzei la o nouă examinare. Prin hotărârea din 11 mai 2016 а Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău a fost admisă contestația și a fost anulată decizia de sancționare din 02

decembrie 2014, cu încetarea procesului contravențional din lipsa faptului

contravenției.

Susține reclamantul că, în baza legislației în vigoare, cauzele contravenționale

se examinează timp de un an calendaristic, însă cauza sa a fost examinată timp de un

an și 6 luni. A fost nevoit de unul singur să-și apere interesele în cadrul ședințelor de

judecată din cauza lipsei mijloacelor bănești pentru a apela la serviciile unui avocat.

Prin hotărârea din 18 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Colisnicenco și s-

a constatat încălcarea dreptului reclamantului Eugeniu Colisnicenco la judecarea în

termen rezonabil a cauzei contravenționale și s-a considerat drept satisfacție

echitabilă pentru repararea prejudiciului moral cauzat admiterea pretenției privind

constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Prin decizia din 31 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul depus

de către Eugeniu Colisnicenco, prin intermediul avocatului Octavian Pașcan și s-a

casat parțial hotărârea din 18 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani),

în partea în care a fost respinsă ca neîntemeiată pretenția lui Eugeniu Colisnicenco

împotriva Ministerul Justiției al Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului

moral în mărime de 18000 lei pentru încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei și în această parte s-a adoptat o hotărâre nouă prin care s-a încasat

în beneficiul lui Eugeniu Colisnicenco de la bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova prejudiciul moral pentru încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil al cauzei în mărime de 10000 lei și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 500 lei; în rest pretenția lui Eugeniu

Colisnicenco privind încasarea prejudiciului moral pentru încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei în mărime de 8000 lei, s-a respins ca

neîntemeiată; s-a menținut hotărârea din 18 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău

(sediul Buiucani) prin care a fost constatată încălcarea dreptului lui Eugeniu

Colisnicenco la judecarea în termen rezonabil a cauzei contravenționale și a fost

considerată drept satisfacție echitabilă pentru repararea prejudiciului moral cauzat

admiterea pretenției privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei.

La 11 septembrie 2017, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, prin

intermediul reprezentantului Andrian Fetescu, a declarat recurs împotriva deciziei din

31 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel,

cu menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel în motivarea deciziei sale

a reținut că hotărârea primei instanțe urmează a fi modificată, din motiv că constatarea

încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil nu este suficientă să acopere

repararea prejudiciului și în acest sens este necesar de a acorda și o sumă bănească.

Menționează că, concluzia admiterii unei interpretări eronate de instanța de apel

rezidă din faptul că perioada de examinare din speța principală pentru care se pretinde

constatarea încălcării art. 6 CEDO și art. 2 al Legii nr. 87, nu poate fi imputată

exclusiv instanței de judecată.

2

Precizează că, instituirea unui remediu național prin adoptarea Legii nr. 87 din

21 aprilie 2011, privește obligația instanțelor naționale de aplicare și interpretare a

termenilor din prezenta lege prin prisma legislației naționale, a prevederilor

Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (art. 1 alin. (2) din legea

precitită).

Remarcă recurentul că, printr-o formulă adeseori utilizată, Curtea a statuat în

sensul că „durata rezonabilă a unei proceduri trebuie apreciată în funcție de

circumstanțele cauzei și cu ajutorul următoarelor criterii: complexitatea afacerii,

comportamentul reclamantului și al autorităților competente, precum și miza litigiului

pentru cel interesat” (hotărârea din 27 iunie 2000, Frylander c. Franța, par. 43;

hotărârea din 18 februarie 1999, Laino c. Italia, par. 18; hotărârea din 4 aprilie 2006,

Marsalek c. Cehia, par. 49; hotărârea din 13 iulie 2006, Nichifor c. România (nr. 1),

par. 26). Analiza CtEDO este în primul rând o analiză particulară, in concreto, în

funcție de elementele caracteristice fiecărei cauze.

Indică recurentul în acest sens precum că din raportul prezentat de Judecătoria

mun. Chișinău (sediul Rîșcani) se constată că cauza în care se invocă că a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil, s-a examinat respectându-se drepturile tuturor

participanților la proces, or, instanța de judecată nu poate îngrădi alte drepturi

procesuale ale participanților la proces, din motiv că ulterior se va tergiversa

examinarea unei cauze. La acest aspect, a menționat că Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 3 din 09 iunie 2014 cu privire la aplicarea de către instanțele

judecătorești a unor prevederi ale Convenției Europene pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, indică că necesitatea respectării termenelor

rezonabile a procesului de judecată nu poate justifica limitarea altor drepturi,

prevăzute în art. 6 din CEDO (de exemplu, dreptul la egalitatea procedurală ale

părților din proces, dreptul inculpatului de a pune o întrebare martorului acuzării).

Astfel, instanța nu ar trebui sub pretextul respectării termenelor rezonabile în cadrul

procesului de judecată să refuze în cercetarea probelor necesare pentru o completă și

corectă soluționare a cazului, care pe cale de consecință ar încălca principiul egalității

armelor (pct. 13).

Declară că, omisiunea reclamantului/intimatului de a obiecta împotriva

amânărilor ședințelor de judecată nu îi permite să pretindă violarea art. 6 din CEDO

(cauza Ciricosta și Viola contra Italiei). Astfel, este inexplicabilă încasarea

prejudiciului moral, iar pretențiile intimatului urmează a fi calificate ca fiind abuzive.

Referitor la miza pentru reclamant, consideră recurentul că, nu poate fi

considerată ca primordială, mai mult ca atât instanțele de judecată pe parcursul

examinării cauzei date au ținut cont de principiul contradictorialității și egalității

părților în drepturile procedurale, au creat condiții egale părților pentru exercitarea

drepturilor lor.

Or, în conformitate cu art. 192 alin. (2) (3) Cod de procedură civilă, pricinile

privind încasarea pensiei de întreținere, apărarea drepturilor și intereselor minorului,

repararea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrității corporale sau prin altă

vătămare a sănătății ori prin deces, litigiile de muncă, contestarea actelor normative,

a hotărîrilor, acțiunilor sau inacțiunilor autorităților publice, ale altor organe și

organizații, ale persoanelor oficiale și funcționarilor publici se judecă de urgență și în

3

mod prioritar. Pot fi stabilite prin lege unor categorii de pricini civile termene de

judecare mai reduse.

Susține recurentul că, jurisprudența CtEDO oferă suficiente exemple în care

părțile au contribuit, sub diferite forme, la prelungirea duratei procedurii: a) sesizarea

unei instanțe necompetente (Beaumartin c. Franța, par. 33); b) formularea unor cereri

de amânare sau de prelungire a termenelor (Buchholz c. Germania,par. 56-57;

Lechner și Hess с. Austria, par. 47; hotărârea din 27 februarie 1992, Diana c. Italia,

par. 47); c) schimbările repetate ale apărătorilor sau numărul ridicat al acestora (Yagci

și Sargin c. Turcia, par. 66); d) lipsa de la audieri sau dispariția unei persoane acuzate

(Acquaviva c. Franța, par. 61; hotărârea din 19 februarie 1991 ,Girolami c. Italia, par.

15). În asemenea situații, CtEDO deduce întotdeauna din perioada luată în calcul acel

interval de timp în care acuzatul a încercat să se sustragă (Hotărârea din 8 noiembrie

2001, Sari c. Turcia și Danemarca, par. 87); e) neîndeplinirea obligațiilor procedurale,

cum ar fi indicarea numelui martorilor sau formularea unui răspuns la argumentele

părții adverse (Hotărârea din 27 februarie 1992, Idrocalce S.R.L. c. Italia, par. 18;

Allenet de Ribemont c. Franța, par. 52-53; f) exercitarea a numeroase căi de atac

(Ringeisen c. Austria, par. 110; Baraona c. Portugalia, par. 53). În cea mai mare parte

a hotărârilor pronunțate, CtEDO chiar dacă observă existența unei anumite legături

de cauzalitate între durata procedurii și atitudinea reclamantului în cursul procedurii,

nu atribuie totuși întreaga răspundere a depășirii termenului rezonabil acestuia (F.

Sudre, J.-P. Marguenaud, J. Andriansimbazovina, A. Gottenoire, M. Levinet, Les

grands arrets de la Cour europeenne des Droits de l’Homme, Ed. ”.P.U.F. ”, Paris,

2003, p. 269). Astfel, dacă părțile au contribuit în mare măsură la prelungirea

procesului, acest fapt poate să conducă instanța europeană la respingerea plângerii

sub aspectul depășirii termenului rezonabil. Trebuie reținut, de asemenea, din

jurisprudența CtEDO, că ceea ce li se pretinde părților este o „diligență normală” în

cadrul procesului național, având drept scop finalizarea acestuia (Pretto și alții c.

Italia, par. 33; decizia din 2 iulie 1997, Hervouet c. Franța). Atunci când constată că

părțile nu au dat dovadă de o asemenea diligență, Curtea reține faptul că acest lucru

reprezintă un element obiectiv, în favoarea statului- parte la Convenție (Hotărârea din

23 aprilie 1987, Poiss c. Austria, par. 57).

Conform art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se

depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 31 mai 2017, iar Ministerul Justiției

al Republicii Moldova, prin intermediul reprezentantului Andrian Fetescu, a declarat

recurs la 11 septembrie 2017.

Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților la

proces la 27 iunie 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d.115), însă date despre

recepționarea acesteia lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat la 11 septembrie 2017

de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, prin intermediul reprezentantului

Andrian Fetescu, împotriva deciziei din 31 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău, este

declarat în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

4

Prin încheierea din 29 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, prin intermediul

reprezentantului Andrian Fetescu și va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței

de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Or, admiterea încălcării de către instanța ierarhic inferioară a normelor de

procedură, se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile (art.

432 alin.(5) Cod de procedură civilă).

În conformitate cu art. 373 alin. (1),(2) Cod de procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Din materialele cauzei rezultă că la 02 decembrie 2014, de către agentul

constatator al Inspectoratului General al Poliției, în privința lui Eugeniu Colisnicenco

a fost întocmit un proces verbal cu privire la contravenție în baza art. 69 alin.(2) Cod

contravențional și prin decizia agentului constatator i-a fost aplicată o amendă în

mărime de 50 unități convenționale, conform aceluiași articol.

Nefiind de acord cu procesul verbal cu privire la contravenție și decizia de

sancționare, Eugeniu Colisnicenco la 04 decembrie 2014 a depus contestație conform

art. 448 Cod contravențional.

Prin hotărârea din 09 aprilie 2015 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău a fost

admisă contestația depusă de Eugeniu Colisnicenco și a fost anulat procesul verbal cu

5

privire la contravenție cu decizia de sancționare în baza art. 69 alin.(2) Cod

contravențional, întocmit la 02 decembrie 2014 (f.d.5-6).

Prin decizia din 27 mai 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost admis recursul lui

Serghei Mocanu și a fost casată hotărârea din 09 aprilie 2015 a Judecătoriei Rîșcani,

mun.Chișinău, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond, în alt complet de

judecată.

Prin hotărârea din 29 februarie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău a fost

admisă contestația depusă de Eugeniu Colisnicenco și a fost declarat nul procesul

verbal cu privire la contravenție nr. MAI02 699817 și decizia cu privire la aplicarea

sancțiunii contravenționale lui Eugeniu Colisnicenco din 02 decembrie 2014, cu

clasarea cazului (f.d.10-11).

Prin decizia din 22 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost admis recursul

lui Serghei Mocanu și a fost casată hotărârea din 29 februarie 2016 a Judecătoriei

Rîșcani, mun.Chișinău, cu trimiterea cauzei spre o nouă examinare în aceeași instanța,

în alt complet de judecată (f.d.7-9).

Prin hotărârea din 11 mai 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău a fost

admisă contestația depusă de Eugeniu Colisnicenco și a fost anulată decizia de

sancționare din 02 decembrie 2014, expusă în procesul verbal cu privire la

contravenție nr. MAI02 699817, prin care Eugeniu Colisnicenco a fost sancționat

pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 69 alin.(2) Cod contravențional cu

sancțiune sub formă de amendă în mărime de 50 unități convenționale, cu încetarea

procesului contravențional din lipsa faptului contravenției (f.d.38-40).

Conform art. 2 alin.(1), (2) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr 87 din 21

aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul

la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil

a hotărârii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în

judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat

prin această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală

civilă. Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot

fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată depusă la 12 octombrie 2016

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Eugeniu Colisnicenco a

solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

contravenționale, încasarea din contul statului Republica Moldova a sumei de 18000

lei cu titlu de prejudiciu cauzat ( f.d.3-4).

Prin hotărârea din 18 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Colisnicenco și s-

a constatat încălcarea dreptului reclamantului Eugeniu Colisnicenco la judecarea în

termen rezonabil a cauzei contravenționale și s-a considerat drept satisfacție

echitabilă pentru repararea prejudiciului moral cauzat admiterea pretenției privind

constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei (f.d.69, 74-

78).

6

Prin decizia din 31 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul depus

de către Eugeniu Colisnicenco, prin intermediul avocatului Octavian Pașcan și s-a

casat parțial hotărârea din 18 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani),

în partea în care a fost respinsă ca neîntemeiată pretenția lui Eugeniu Colisnicenco

împotriva Ministerul Justiției al Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului

moral în mărime de 18000 lei pentru încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei și în această parte s-a adoptat o hotărâre nouă prin care s-a încasat

în beneficiul lui Eugeniu Colisnicenco de la bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova prejudiciul moral pentru încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil al cauzei în mărime de 10000 lei și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 500 lei; în rest pretenția lui Eugeniu

Colisnicenco privind încasarea prejudiciului moral pentru încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei în mărime de 8000 lei, s-a respins ca

neîntemeiată; s-a menținut hotărârea din 18 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău

(sediul Buiucani) prin care a fost constatată încălcarea dreptului lui Eugeniu

Colisnicenco la judecarea în termen rezonabil a cauzei contravenționale și a fost

considerată drept satisfacție echitabilă pentru repararea prejudiciului moral cauzat

admiterea pretenției privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei (f.d.104-114).

Colegiul consideră că decizia instanței de apel a fost emisă cu încălcarea

normelor de drept procedural, prin ce se impune casarea acesteia, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel.

La acest capitol, Colegiul menționează că, instanța de apel casând parțial

hotărârea instanței de fond din 18 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani), a admis contradicții în concluziile sale, inclusiv și în dispozitivul deciziei,

ceea ce contravine normelor de drept procedural, deoarece în condițiile legislației în

vigoare nu se admit disconcordanțe sau dispoziții contradictorii în actele judecătorești

ale instanțelor.

În conformitate cu art. 390 alin.(1) Cod de procedură civilă, decizia instanței de

apel trebuie să conțină: a) denumirea instanței care a emis decizia, completul de

judecată; b) locul și data pronunțării deciziei; c) numele sau denumirea apelantului și

calitatea lui procedurală; d) expunerea succintă a hotărârii primei instanțe, a motivelor

cererii de apel, a noilor probe, lămuririle participanților la procesul în apel; e)

motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea guvernantă; f) concluziile

instanței de apel în urma examinării apelului.

Colegiul precizează că, instanța de fond prin hotărârea din 18 ianuarie 2017 a

considerat drept satisfacție echitabilă pentru repararea prejudiciului moral cauzat -

admiterea pretenției privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei.

Astfel, instanța de apel după judecarea cauzei, a casat hotărârea în partea

respingerii cerinței de încasare a prejudiciului moral, a pronunțat o nouă hotărâre prin

care a dispus încasarea sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru

încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, însă concomitent a

hotărât de a menține hotărârea din 18 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) prin care a fost constatată încălcarea dreptului lui Eugeniu Colisnicenco la

judecarea în termen rezonabil a cauzei contravenționale și a fost considerată drept

satisfacție echitabilă pentru repararea prejudiciului moral cauzat admiterea

7

pretenției privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei.

Or, prin decizia din 31 mai 2017, instanța de apel pe marginea aceleași cerințe

pronunță două soluții, prin una dispune încasarea cu titlu de prejudiciu moral pentru

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, suma de 10000 lei,

respingând în partea sumei de 8000 lei, iar prin alta menține dispoziția instanței de

fond prin care a fost considerată drept satisfacție echitabilă pentru repararea

prejudiciului cauzat- admiterea pretenției privind constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Conform art. 5 alin. (1), (2) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21

aprilie 2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, instanța de judecată decide asupra acordării unei satisfacții echitabile

de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum și a

costurilor și a cheltuielilor de judecată. La constatarea încălcării dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, instanța de judecată poate decide că simpla constatare a

încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul

moral.

În contextul normei precitate, Colegiul relevă că, prin același act judecătoresc

emis la examinarea cererii de chemare în judecată, înaintată în temeiul Legii nr. 87

din 21 aprilie 2011, pe aceeași cerință, nu pot fi pronunțate două soluții, cu atât mai

mult contradictorii.

În această ordine de idei, Colegiul notează că, soluția instanței de apel nu este

clară în ceea ce privește dispoziția sa de casare și de menținere a hotărârii primei

instanțe.

În consecință, Colegiul conchide că hotărârea instanței de judecată trebuie să fie

certă și coerentă, iar între dispozitiv și motivare nu se vor admite disconcordanțe.

Existența disconcordanțelor între dispozitivul hotărârii, inclusiv și în partea

motivatoare acesteia în partea concluziilor, impune anularea acesteia, din motiv că o

astfel de hotărâre este nemotivată.

Or, în sensul principiului procesului echitabil, garantat de art. 6 CEDO,

motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu

atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe care

judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept care i-au format

convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și simplă, precisă,

concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare

necorespunzătoare vor atrage casarea ei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă la

judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, prin intermediul reprezentantului Andrian Fetescu și

a casa integral decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța

de apel, în alt complet de judecată.

8

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele pricinii, probele

administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, prin

intermediul reprezentantului Andrian Fetescu.

Se casează decizia din 31 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Eugen Colisnicenco împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire constatarea faptului încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea de către stat a

prejudiciului cauzat, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

9