2ra-2151/17 — Anularea sechestrului

Dosarul nr. 2ra–2151/17

Prima instanță: Judecătoria Telenești, judecător V. Stihi

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători A. Gheorghieș, A. Toderaș, A. Albu

ÎNCHEIERE

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ecaterina Popovici, prin

intermediul avocatului Nicolae Gumeniuc, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți

din 11 aprilie 2017, prin care a fost admis apelul Ecaterinei Popovici și casată

hotărârea Judecătoriei Telenești din 05 octombrie 2016, în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată a Ecaterinei Popovici către BC „Pro Credit Bank” SA, Popovici

Diana, Popovici Viorel, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Lupol

Ludmila, cu privire la radierea din inventarul de sechestru al procesului-verbal de

sechestru din 06.08.2015,

c o n s t a t ă:

La 01.03.2016, Popovici Ecaterina a înaintat cerere de chemare în judecată

către BC „Pro Credit Banc” SA, Popovici Diana, Popovici Viorel, intervenient

accesoriu executorul judecătoresc Lupol Ludmila, cu privire la radierea din

inventarul de sechestrul al procesului-verbal de sechestru a bunurilor din

06.08.2015, întocmit de executorul judecătoresc Lupol Ludmila.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, este mama lui Popovici Viorel,

a locuit în s. Inești, r-nul Telenești. După a trecut să locuiască în locuința fiului său

în aceiași localitate. Mutându-se a luat cu ea din casa veche toate bunurile, cum ar

fi mobila, antena parabolică etc. În locuința în care a trecut să locuiască din contul

său a instalat cazanul de gaz și alte instalații sanitare.

Ulterior, Popovici Viorel împreună cu soția sa au reconstruit casa,

încorporând toate construcțiile sub același acoperiș, reclamanta practic locuiește

aparte.

La data de 06.08.2015, executorul judecătoresc a aplicat sechestrul asupra

bunurilor reclamantei, considerând că ele aparțin lui Popovici Viorel și Popovici

Diana, acestea fiind debitori într-un alt litigiu.

În așa fel, a solicitat, radierea din inventarul de sechestru al procesului-verbal

de sechestru din 06.08.2015, întocmit de executorul judecătoresc Lupol Ludmila la

domiciliul pârâților, în cadrul executării documentului executoriu nr. 2-151/14,

emis de Judecătoria Telenești, a bunurilor respective, dat fiind faptul că, aparțin

reclamantei cu drept de proprietate.

Prin hotărârea Judecătoriei Telenești din 05.10.2016, a fost respinsă cererea

de chemare în judecată formulată de Popovici Ecaterina din lipsă de temei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2017, a fost admis admis

apelul Ecaterinei Popovici și casată hotărârea Judecătoriei Telenești din 05

octombrie 2016, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii ca

tardivă.

La 03.07.2017, Ecaterina Popovici a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel, cu pronunțarea unei hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a interpretat eronat

normele de drept material ce guvernează litigiul dat.

La 23.11.2017, Popovici Viorel și Popovici Diana au depus referință la

cererea de recurs, prin care au solicitat admiterea cererii de recurs.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Popovici

Ecaterina, ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurentă, însoțite de argumentarea circumstanțelor

de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentei, nu pot

duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432

din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-

a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentei în speță evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu

soluția dată de instanța de judecată, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de apel, care ar impune declararea

recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Popovici Ecaterina, prin

intermediul avocatului Nicolae Gumeniuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru

Maria Ghervas