3ra-1344/17 — contestarea actului administrativ si declararea nulitătii contractului privind constituirea unui drept de superficie

3ra-1344/17 — contestarea actului administrativ si declararea nulitătii contractului privind constituirea unui drept de superficie (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: Ig. Barbacaru dosarul nr. 3ra-1344/17

instanța de apel: I. Muruianu, V. Efros, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Consiliul municipal Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Procuraturii municipiului

Chișinău în interesele Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare și Școlii

Republicane specializată de hipism și pentatlon modern împotriva Consiliului

municipal Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău și SRL „Albarex”,

intervenient accesoriu Asociația obștească „Avangard” cu privire la contestarea

actului administrativ și declararea nulității contractului privind constituirea unui

drept de superficie,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Consiliul municipal Chișinău și Primarul General al

municipiului Chișinău și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, municipiul

Chișinău din 20 aprilie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 03 martie 2015, Procuratura municipiului Chișinău a depus în

interesele Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare și Școlii Republicane

specializată de hipism și pentatlon modern cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului municipal Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău și SRL „Albarex”

cu privire la contestarea actului administrativ și declararea nulității contractului

privind constituirea unui drept de superficie.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în vederea asigurării respectării

legii, apărării ordinii de drept și proprietății exclusive a statului a efectuat controlul

legalității transmiterii în superficie de către Primăria mun. Chișinău a terenului de

pământ cu suprafața de 0,259 ha din str. Calea Orheiului, mun. Chișinău, cu

numărul cadastral XXXXXX, pentru construirea de către SRL „Albarex” a unei

stații de alimentare cu carburanți în complex cu spălătorie auto.

Menționează că, la 06 mai 2011 Consiliul municipal Chișinău în baza

deciziei nr. 3/25 a permis SRL „Albarex” să folosească cu drept de superficie, pe

un termen de 20 ani, lotul de pământ cu suprafața de 0,259 ha din str. Calea

Orheiului, mun. Chișinău, pentru reamplasarea stației de alimentare cu carburanți

1

în complex cu spălătorie auto, preconizate în str. Vadul lui Vodă prin decizia

Consiliului mun. Chișinău nr. 22/20-1 din 22 ianuarie 2009.

Invocă că, decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 3/25 din 06 mai 2011 este

ilegală și pasibilă anulării, deoarece în rezultatul investigațiilor efectuate s-a

constatat că, la 30 mai 2005 prin Hotărârea Guvernului RM „Cu privire la

dezvoltarea hipismului în Republica Moldova” s-a acceptat propunerea Consiliului

municipal Ungheni privind transmiterea, cu titlu gratuit, din proprietatea publică a

or. Ungheni în proprietatea publică a statului, a Întreprinderii municipale pentru

creșterea cailor de rasă engleză pursînge de călărie „Hippos-Agro”, atribuindu-i

statut de întreprindere de stat subordonată Ministerului Agriculturii și Industriei

Alimentare. Astfel, conform pct. 3 din actul normativ enunțat, a fost acceptată

propunerea Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare și a Ministerului

Educației, Tineretului și Sportului de a fi reorganizată prin absorbție Întreprinderea

de Stat pentru creșterea cailor de rasă engleză de călătorie „Hippo-Agro”, Ungheni

și a Întreprinderii de Stat „Flora-Sera”, Ungheni de către Școala republicană

specializată de hipism și pentatlon modern din subordinea Ministerului Agriculturii

și Industriei Alimentare.

Relevă că, la data de 01 februarie 2006, în temeiul prevederilor Hotărârii

Guvernului RM nr. 502 din 30 mai 2005, între Ministerul Educației, Tineretului și

Sportului și Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare a fost întocmit și

semnat actul de primire-predare a Școlii Republicane Specializate de Hipism și

Pentatlon Modern, iar conform pct. IV „Terenul” din act a fost transmis și terenul

de pământ cu suprafața de 86 855 m.p. pe care era amplasată Școala, fapt confirmat

prin adeverințele Oficiului Cadastral nr. 1049 din 15 decembrie 1972 și nr. 1799

din 05 aprilie 1961.

Susține că, la data de 01 martie 2007 actul de predare-primire din 01

februarie 2006 a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile sub numărul

XXXXXX.

Afirmă că, conform pct. II „Starea mijloacelor fixe” din actul de primire-

predare au fost transmise și alte bunuri imobile și, anume, clădirea administrativă

(anul 1928) care era în stare avariată și necesita urgent reparație capitală, grajdurile

ce se aflau într-o stare satisfăcătoare, necesitând parțial reparații curente, manejul

de iarnă care se afla într-o stare satisfăcătoare, necesitând reparație curentă,

terenurile destinate desfășurării procesului de instruire și competițional de pe str.

Calea Orheiului, 88, mun. Chișinău care erau nămolite de pe urma ploilor din 18-

19 august 2005, terenurile de pe str. Calea Orheiului, 90, mun. Chișinău ce

corespundeau standartelor de petrecere a competițiilor, necesitând reformarea

terenurilor standartelor internaționale.

Menționează că, lotul de pământ cu suprafața de 86855 m.p. folosit inițial și

necesar în continuare pentru asigurarea bunei desfășurări a activității și instruirii

cailor de rasă engleză pursânge de călătorie „Hiposs-Agro” de către Școala

Republicană Specializată de Hipism și Pentatlon Modern din subordinea

Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare face parte din categoria

terenurilor proprietate publică a statului, fapt ce rezultă și din prevederile art. 4

alin. (l) lit. a) și c) din Legea nr. 91 din 05 aprilie 2007 cu privire la terenurile

propietate publică și delimitarea lor.

2

Susține că, prin răspunsurile Direcției generale arhitectură, urbanism și

relații funciare a Consiliului mun. Chișinău nr. 21/1880 din 19 decembrie 2008, nr.

21/1353-p din 25 august 2010 se confirmă că lotul de pământ din str. Calea

Orheiului, 88 și 90, mun. Chișinău sunt în proprietatea publică a statului și că,

dreptul de administrare a lor aparține Guvernului RM, și din aceste considerente

lotul de pământ nu putea fi propus pentru licitație funciară, organizată și

desfășurată de autoritatea publică locală.

Afirmă că, Școala republicană specializată de hipism și pentatlon modern

prin intermediul întreprinderii specializate în proiectări SRL „Agaluxcon” a

elaborat concepția amenajare în complex a Școlii, care la 31 iulie 2007 a fost

coordonată de arhitectorul șef al mun. Chișinău și de Ministerul Agriculturii și

Industriei Alimentare prin scrisoarea nr. 14-93/319 din 25 februarie 2010,

cuprinzând întregul teren de pământ folosit inițial, inclusiv și cel transmis în

superficie SRL „Albarex” în baza actului administrativ contestat.

Notează că, ulterior, Școala republicană specializată de hipism și pentatlon

modern prin scrisoarea nr. 02/1-92 din 14 decembrie 2010 a solicitat Consiliului

mun. Chișinău să aprobe delimitările (str. Calea Orheiului 88, 90, mun. Chișinău)

în vederea perfectării și eliberării titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului

de teren, anexând actele de constatare pe teren.

Invocă că, prin transmiterea de către Consiliul mun. Chișinău în superficie a

terenurilor de pământ în mod evident se ignorează organizarea și petrecerea

licitațiilor funciare a terenurilor din domeniul public, condiție obligatorie prevăzută

de lege, prejudiciind bugetul prin ratarea încasării unor mijloace bănești

impunătoare.

Relevă că, la data de 31 decembrie 2014, conform prevederilor art. 19) al

Legii nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, a contestat cu recurs

decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 3/25 din 06 mai 2011 „Cu privire la folosirea

cu drept de superficie a unui lot de pământ din str. Calea Orheiului de către SRL

„Albarex”, iar prin răspunsul nr. 01/108-112 al Direcției generale arhitecturi

urbanism și relații funciare a Consiliului mun. Chișinău din 22 ianuarie 2015, a fost

informată că acesta va fi înaintat spre examinare la una din ședințele ordinare ale

Consiliului municipal Chișinău.

Susține că, ulterior, la data de 02 iunie 2011 între Primăria mun. Chișinău,

în calitate de proprietar și SRL „Albarex”, în calitate de superficiar a fost semnat

contractul de constituire a unui drept de superficie, care, deasemenea contravine

prevederilor legii și intereselor legitime ale statului Republica Moldova prin

acapararea ilegală, a unui lot de pământ.

Solicită anularea deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 3/25 din 06 mai

2011 „Cu privire la folosirea cu drept de superficie a unui lot de pământ din Calea

Orheiului de către SRL „Albarex”, ca fiind ilegală în fond și după competență și

declararea nulă a contractului privind constituirea unui drept de superficie din 02

iunie 2011, încheiat între Primăria mun. Chișinău și SRL „Albarex” înregistrat cu

nr. cadastral 0100413304, cu aducerea părților la poziția inițială și radierea din

Registrul bunurilor imobile a înscrierilor făcute în privința bunului imobil transmis

în superficie, cu obligarea eliberării lotului de pământ indicat.

3

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 23 iunie 2015 a fost

atras în proces Clubul sportiv de hipism pentru copii și juniori „Avangard” în

calitate de intervenient accesoriu de partea reclamantului.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 20 aprilie 2016, a fost

admisă acțiunea și a fost anulată decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 3/25 din 06

mai 2011 „Cu privire la folosirea cu drept de superficie a unui lot de pământ din

str. Calea Orheiului, mun. Chișinău de către SRL „Albarex” și a fost declarat nul

contractul privind constituirea unui drept de superficie nr. 0008/2011-s încheiat la

data de 02 iunie 2011 între Primăria mun. Chișinău și SRL „Albarex” și a fost

obligat ÎS „Cadastru” să radieze din Registrul bunurilor imobile înscrierea

efectuată în privința bunului imobil cu nr. cadastral XXXXXX în baza contractului

privind constituirea unui drept de superficie nr. 0008/2011-s din 02 iunie 2011.

Prima instanță anulând decizia nr. 3/25 din 06 mai 2011 și-a argumentat

concluzia prin faptul că, conform răspunsului Direcției Generale Arhitectură,

Urbanism și Relații Funciare din 19 decembrie 2008, terenul litigios este

proprietatea publică a statului și dreptul de administrare aparține Guvernului. Prin

urmare, Consiliul municipal Chișinău nu era competentă să emită deciza contestată

din moment ce dreptul de proprietate asupra terenului în cauză a fost înscris după

municipiul Chișinău abia la data de 23 februarie 2012, iar în baza Hotărârii

Guvernului RM din 30 mai 2005, prin actul de predare-primire din 01 februarie

2006, reieșind din competențile cei revin în baza legii, terenurile litigioase au fost

transmise în folosință Școlii.

Totodată, prima instanță a reiterat că, Consiliul municipal Chișinău nu a

probat deținerea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în litgiu la

momentul emiterii deciziei contestate și respectiv a încheierii contractului de

superficie în privința terenului din str. Calea Orheiului, mun. Chișinău și/sau

existența unei hotărâri de Guvern privind transmiterea terenului din proprietatea

publică a statului în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale.

Prima instanță declarând nul contractul privind constituirea unui drept de

superficie nr. 0008/2011-s încheiat la data de 02 iunie 2011, și-a argumentat

concluzia reieșind din faptul constatării ilegalității deciziei nr. 3/25 din 06 mai

2011 care a stat la baza emiterii actului juridic subsecvent.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017 a fost respins apelul

declarat de către Consiliul municipal Chișinău și Primarul General al mun.

Chișinău și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 17 august 2017, Consiliul municipal Chișinău a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală

a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești, deoarece au fost încălcate normele de drept material și, anume, nu a

fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost interpetată în mod eronat legea

și analogia ei, nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei, a fost calificat greșit raportului material

litigios și soluționat greșit conflictul dintre normele cuprinse în diferite acte

4

normative, mai mult, nu au fost luate în considerație probele și argumentele

prezentate de Consiliul municipal Chișinău.

Menționează că, instanța de apel greșit a interpretat prevederile art. 5 ale

Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 și nu a luat în

considerație argumentul invocat de către Consiliul municipal Chișinău precum că,

Procuratura municipiului Chișinău nu poate fi subiect cu drept de sesizare în speța

dată.

Consideră neîntemeiată încheierea primei instanței din 04 decembrie 2015,

prin care a fost respins demersul privind încetarea procesului pe motiv că, cererea

este depus de un organ în interesele unei alte persoane fară ca legea să-i confere

acest drept, deoarece Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare este persoană

juridică de drept public, cu capacitate de a fi subiect de drept în instanțele de

judecată și de a-și apăra drepturile și interesele, astfel, instanțele au încălcat dreptul

la un proces echitabil, inclusiv și principiul egalității armelor având în vedere că, în

conformitate cu art. 72 CPC, procurorul are drepturile procesuale ale unui

reclamant, aceste drepturi fiind dublate din contul intervenirii și reclamantului în

proces.

Invocă că, conform art. 5 lit. c) din Legea contenciosului administrativ,

procurorul ca subiect cu drept de sesizare în contenciosul administrativ, în

condițiile art. 5 CPC, atacă actele emise de autoritățile publice, iar conform

prevederilor art. 5 alin. (4) CPC adoptat la 26 decembrie 1964 în vigoare la

momentul adoptării Legii contenciosului administrativ, instanța de judecată

începea judecarea pricinilor civile la cererea procurorului, în cazul în care era

necesar a apăra drepturile și interesele legitime ale minorilor, a persoanelor în

vârstă, a handicapaților, a intereselor statului și ale societății, însă art. 5 din Codul

de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 martie 2003, prevede

accesul liber la justiție tuturor persoanelor interesate și nu conține careva

reglementări referitoare la participarea procurorului la judecarea pricinilor civile.

Asemenea reglementări se conțin în art. 71 CPC.

Susține că, instanțele de judecată au concluzionat greșit că actele

administrative emise de autoritatea publică locală contestate sunt ilegale.

Relevă că, decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 3/25 din 06 mai 2011

„Cu privire la folosirea cu drept de superficie a unui lot de pământ din str. Calea

Orheiului de către SRL „Albarex” a fost emisă în scopul reampasării stației de

alimentare cu carburanți în complex cu spălătorie auto conform soluției

urbanistice, în temeiul art. 9, 42 și 46 din Codul funciar, art. 443-453 din Codul

civil, art. 14 alin. (2) lit. b) - e), 19 alin. (4) și 77 alin. (3) din Legea nr. 436 din 28

decembrie 2006 privind administrația publică locală.

Afirmă că, instanțele de judecată nu au luat în considerație faptul că, terenul

cu suprafața de 0,259 ha din str. Calea Orheiului, mun. Chișinău nu a fost delimitat

anterior și trecut în proprietate de stat printr-o hotărâre de Guvern, conform

prevederilor legale stabilite în acest sens, astfel, nu poate fi reținut motivul

intimaților precum că, acest teren constituie proprietate de stat. Or, conform art. 42

din Codul funciar, terenurile din intravilan se află în administrarea autorităților

administrației publice locale, iar din municipii - în proprietate municipală iar

conform art. 9 din Codul funciar și art. 14 din Legea privind administrația publică

5

locală, numai Consiliul municipal Chișinău decide după caz transmiterea lor în

proprietate, arendă sau folosință.

Invocă că, concluziile primei instanțe sunt contadictorii, or, instanța face

trimitere la prevederile art. 20 din Codul funciar, însă terenul cu suprafața de 0,259

ha din str. Calea Orheiului, mun. Chișinău nu a fost deținut legal, iar autoritatea

publică nu a eliberat nici un titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren

în privința lui.

Menționează că, SRL „Albarex” a fost deținător cu drept de superficie a

terenului din str. Vadul lui Vodă pentru proiectarea și construirea unei stații de

alimentare cu carburanți, în temeiul deciziei nr. 22/20-1 din 22 ianuarie 2009 iar

din considerentul că terenul enunțat conform schemei elaborate de către Institutul

„Chișinăuproiect” este situat în zona de construire în perspectivă a străzii date,

beneficiarului i s-a propus reamplasarea obiectivului.

Susține că, actul contestat a fost emis conform prevederilor legale și, anume,

art. 9, 42 și 46 din Codul funciar și ale Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală, cu respectarea competenței, or conform art. 14 alin.

(1), (2) lit. b) și d), 19 alin. (4) și 77 alin. (3) ale Legii nr. 436 din 28 decembrie

2006 privind administrația publică locală, Consiliul local are drept de inițiativă și

decide, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celora

care țin de competența altor autorități publice, precum și cu respectarea procedurii

stabilite, în prevederile legale și delimitarea terenului conform schemei de situație

a terenului, elaborată de Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare.

Invocă că, instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, acțiunea a fost

depusă în judecată cu omiterea termenului de prescripție, interpretând greșit

prevederile legale privitor la termenul de prescripție și nu a dat o apreciere corectă

probelor anexate la materialele cauzei în acest sens.

Susține că, Procuratura municipiului Chișinău a depus la Consiliului

municipal Chișinău recursul cu omiterea termenului de 30 de zile prevăzut în art.

14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, deoarece aceasta la data de 21

octombrie 2014 a fost sesizată de către AO Clubul sportiv de hipism pentru copii și

juniori „Avangard” privind verificarea și contestarea deciziei Consiliului municipal

Chișinău nr. 3/25 din 06 mai 2011 și a contractului de superficie nr. 0008/2011-s,

astfel, sesizarea urma a fi înaintată până la data de 20 noiembrie 2014, însă

recursul a fost depus abea la data de 31 decembrie 2014.

Mai susține că, cererea de chemare în judecată este înaintată cu omiterea

termenului de prescripție, deoarece recursul privind contestarea actelor

administrative a fost înaintat de Procuratura municipiului Chișinău la data de 31

decembrie 2014 și conform art. 19 alin. (2) al Legii nr. 294 din 05 decembrie 2008

cu privire la procuratură, urma a fi examinat în termen de 10 zile, iar luând în

considerație Hotărârea Guvernului RM nr. 975 din 04 decembrie 2014 cu privire la

zilele de odihnă, urma a fi examinat până la data de 20 ianuarie 2015.

Astfel, consideră că, prin prisma prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) al Legii

contenciosului administrativ cererea de chemare în judecată urma a fi depusă până

la data de 19 februarie 2015, însă aceasta a fost depusă abea la data de 03 martie

2015, cu omiterea termenului de prescripție.

6

Prin referința depusă la data de 21 noiembrie 2017 Școala Republicană

specializată de hipism și pentatlon modern a solicitat declararea recursului ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

7

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Consiliul

municipal Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Consiliul municipal Chișinău asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Consiliului municipal Chișinău ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Consiliul municipal Chișinău se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

8