2ra-2175/17 — Încasarea datoriei

Dosar nr. 2ra-2175/17

Prima instanță: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău

Judecător: Serghei Dimitriu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Angela Bostan

Veronica Negru

Anatol Pahopol

Î N C H E I E R E

6 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Galina Stratulat, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ovcearenco Efrosinia și

Ovcearenco Oleg ,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată Întreprinderii Municipale de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 împotriva lui Ovcearenco Efrosinia și

Ovcearenco Oleg, cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Ovcearenco Efrosinia cu modificarea hotărârii Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 3 decembrie 2015 în partea încasării datoriei de la

Ovcearenco Efrosinia prin micșorarea sumei de la 4 366,58 lei la 4 244,39 lei,

c o n s t a t ă:

La 21 august 2015, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 2 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ovcearenco Oleg

și Ovcearenco Efrosinia, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”, cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, în baza contului personal deschis pe numele

pârâților la Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2,

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, în procedura planului, a livrat energie

termică.

Pârâții nu au achitat pentru serviciile prestate, iar datoria formată în perioada

01 martie 2002 – 01 iulie 2015 constituie suma de 4 366,58 lei, drept dovadă servind

informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale respective.

1

Menționează că, în temeiul art. 10, art. 17 și art. 18 din Hotărârea Guvernului

nr. 191 din 19 februarie 2002, proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să

achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.

În cazul deconectării integrale deja efectuate a apartamentului (încăperii

locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, cu instalarea altei surse

de încălzire pentru întreținerea temperaturii constante în încăpere la un nivel de cel

puțin + 18 °C, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de 20%,

începând cu 01 octombrie 2013 din costul energiei termice calculate pentru un

metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile).

Susține reclamantul că, conform art. 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, este în drept

să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii de

soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, însă necătând la acest fapt

pârâții sunt informați prin intermediul facturii lunare și a reclamației (somației) prin

care se pune în vedere pârâților să-și execute obligațiile, dar aceștia nu le-au

executat până la momentul dat.

Solicită Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2,

admiterea acțiunii, încasarea datoriei în sumă de 4 366,58 lei și a cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 3 decembrie 2015,

acțiunea a fost admisă și s-a încasat în mod solidar de la Ovcearenco Efrosinia și

Ovcearenco Oleg în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 2 suma de 4 366,58 lei cu titlu de datorie la plata serviciilor de furnizare

a energiei termice și cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei, iar în total suma de

4 636,58 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016, a fost admis apelul

declarat de Ovcearenco Efrosinia, casată hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 3 decembrie 2015 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 30 noiembrie 2016, a fost admis

recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, casată decizia Curții de

Apel Chișinău din 15 iunie 2016 cu remiterea cauzei la rejudecare.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, a fost admis apelul

declarat de Ovcearenco Efrosinia și s-a modificat hotărârea Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 3 decembrie 2015 în partea încasării datoriei de la Ovcearenco

Efrosinia prin micșorarea sumei de 4 366,58 lei până la suma de 4 244,39 lei. În rest

hotărârea a fost menținută.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 29 august 2017, Ovcearenco

Efrosinia și Ovcearenco Oleg au depus cerere de recurs prin care au solicitat

admiterea recursului cu casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017.

În motivarea cererii de recurs au indicat că, a recunoscut facturile de plată

pentru încălzirea termică, dar nu și pentru apă caldă.

2

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Ovcearenco Efrosinia și

Ovcearenco Oleg, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 9 noiembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței. Până la examinarea cererii de recurs, intimata nu a depus referință prin

care să-și expună opinia asupra motivelor invocate în recursul declarat de către

Ovcearenco Efrosinia și Ovcearenco Oleg.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele pricinii civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din actele cauzei se constată că, decizia Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie

2017 a fost recepționată de către Ovcearenco Efrosinia la data de 17 august 2017

(vol. I, f.d.194), iar cererea de recurs a fost depusă la data de 29 august 2017 (vol.II,

f.d.2).

Astfel, instanța de recurs constată că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat cererea de recurs în interiorul termenului de două luni.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

4

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Ovcearenco Efrosinia și Ovcearenco Oleg nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ovcearenco Efrosinia și Ovcearenco Oleg se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Galina Stratulat

Nicolae Craiu

5