2ra-2677/16 — incasarea datoriei

dosarul nr. 2ra-2677/16 Prima instanță: Judecătoria Botanica mun. Chișinău (jud: S. Dimitriu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, I. Muruianu, A. Minciună) DECIZIE 30 noiembrie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței Valentina Clevadî Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Mariana Pitic Ion Druță Oleg Sternioală examinând recursul declarat de SA „Termoelectrica” împotriva deciziei din 15 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva lui Ovcearenco Oleg și Ovcearenco Efrosinia cu privire la încasarea datoriei, c o n s t a t ă : La data de 21 august 2015 Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 (în continuare ÎMGFL nr. 2), intervenient accesoriu SA „Termoelectrica” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Ovcearenco Efrosinia și Ovcearenco Oleg solicitând încasarea de la pîrîți în beneficiul ÎMGFL nr. 2 a datoriei în sumă de 4366,58 lei și a cheltuielilor de judecată, inclusiv a taxei de stat.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, în baza contului personal deschis la ÎMGFL nr. 2 pe numele pârâților, SA „Termoelectrica”, în procedura planului, a livrat energie termică. Pârâții nu au achitat serviciile prestate, iar datoria formată în perioada 01.03.2002 - 01.07.2015 constituie suma de 4366,58 lei, drept dovadă servind informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale respective. Menționează reclamantul că, în temeiul art. art. 10, 17, 18 din Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.

În cazul deconectării integrale deja efectuate a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, cu instalarea altei surse de încălzire pentru întreținerea temperaturii constante în încăpere la un nivel de cel puțin + 18 °C, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de 20%, începând cu 01 octombrie 2013 din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile). Susține reclamantul că, conform art. 617 alin. 2 lit. (a) Cod civil, este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii de soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, însă necătând la acest fapt pârâții sunt informați prin intermediul facturii lunare și a reclamației (somației) prin care se pune în vedere pârâților să-și execute obligațiile, dar aceștia nu le-au executat până la momentul dat.

Prin hotărârea din 03.12.2015 a judecătoriei Botanica mun. Chișinău s-a admis acțiunea depusă de ÎMGFL nr. 2, intervenient accesoriu SA „Termoelectrica” și s-a încasat de la Ovcearenco Efrosinia și Ovcearenco Oleg, în mod solidar, în beneficiul ÎMGFL nr. 2 suma de 4366,58 lei cu titlu de datorie la plata serviciilor de furnizare a energiei termice (formată până în luna iunie 2015 inclusiv) și cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei, iar în total suma de 4636,58 lei. Prin decizia din 15 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul Efrosiniei Ovcearenco; s-a casat hotărârea din 03.12.2015 a judecătoriei Botanica mun. Chișinău și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de de ÎMGFL nr. 2, intervenient accesoriu SA „Termoelectrica”; s-a încasat din contul ÎMGFL nr.2 în beneficiul Efrosiniei Ovcearenco taxa de stat în sumă de 202,50 lei achitată pentru examinarea apelului.

La data de 16 septembrie 2016, SA „Termoelectrica” a declarat recurs împotriva deciziei din 15 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia cu menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de apel a încălcat normele de drept material și de drept procedural. Mai mult ca atât, în ședința de judecată, intimata a recunoscut că a achitat benevol, parțial, plata pentru încălzire. Astfel, consideră că această omisiune a instanței de apel constituie temei de casare a deciziei, deoarece încalcă drepturile furnizorului de a-și recupera cheltuielile suportate la prestarea serviciilor locativ-comunale și atentează la securitatea raporturilor juridice existente între gestionari și consumatorii finali.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 15 iunie 2016 și expediată participanților la proces în baza scrisorii de însoțire datate cu 07 iulie 2016 (f.d. 105). Recursul declarat la data de 16 septembrie 2016 se consideră a fi declarat în termen, deoarece la materialele pricinii este anexată confirmarea – ștampila aplicată de societatea recurentă, care atestă că a recepționat decizia contestată la data de 18 iulie 2016. (f.d. 118) În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 02 noiembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul 2 declarat de SA „Termoelectrica” și va casa decizia instanței de apel, cu remiterea pricinii la rejudecare, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate. În conformitate cu art. 130 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficientă pentru soluționarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de judecată. În conformitate cu art. 241 alin.(5), (6) Cod de procedură civilă, în motivare se indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și termenul de atac al hotărârii.

În conformitate cu art. 373 alin. (1)-(4) Cod de procedură civilă, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate supliment ar în instanță de apel de către participanții la proces. În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în 3 primă instanță.

Instanța de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărârii primei instanțe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel a fost adoptată arbitrar, fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate de SA „Termoelectrica”, iar faptul dat indică incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept procedural, precum și la examinarea superficială a pricinii dedusă judecării, fără a fi verificată, în condițiile legii, legalitatea hotărârii contestate.

Or, în contextul prevederilor art. 373 Cod de procedură civilă enunțate supra, instanța de apel era obligată în limitele apelului să verifice circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, să apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. Astfel din materialele pricinii rezultă că ÎMGFL nr. 2 înaintând pretenții împotriva Efrosiniei Ovcearenco și Ovcearenco Oleg, intervenient accesoriu SA „Termoelectrica” a solicitat încasarea de la pîrîți a datoriei în sumă de 4366,58 lei pentru perioada 01.03.2002-01.07.2015, conform informației privind achitarea serviciilor locativ-comunale, întocmită de ÎM „Infocom” și ÎMGFL nr. 2 (f.d.

13-21) și a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea din 03 decembrie 2015 a judecătoriei Botanica mun. Chișinău s-a admis acțiunea depusă de ÎMGFL nr. 2, intervenient accesoriu SA „Termoelectrica” și s-a încasat de la Ovcearenco Efrosinia și Ovcearenco Oleg, în mod solidar, în beneficiul ÎMGFL nr. 2 suma de 4366,58 lei cu titlu de datorie la plata serviciilor de furnizare a energiei termice (formată până în luna iunie 2015 inclusiv) și cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei, iar în total suma de 4636,58 lei. Prin decizia din 15 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul Efrosiniei Ovcearenco; s-a casat hotărârea din 03.12.2015 a judecătoriei Botanica mun. Chișinău și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de ÎMGFL nr. 2, intervenient accesoriu SA „Termoelectrica”; s-a încasat din contul ÎMGFL nr. 2 în beneficiul Efrosiniei Ovcearenco taxa de stat în sumă de 202,50 lei achitată pentru examinarea apelului.

Colegiul relevă că instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond s-a limitat doar la constatarea precum că instanța de fond aplicând prevederile Anexei nr. 7, pct. 8 al Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002 nu a luat în considerare că imobilul apelantei Ovcearenco Efrosinia a fost deconectat de la sistemul de încălzire centralizat până la intrarea în vigoare a prezentului Regulament.

La capitolul dat, Colegiul reține ca relevant argumentul recurentului precum că instanța de apel la judecarea pricinii nu a luat în considerare prevederile pct. 81, Anexa nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și 4 alimentare cu apă, cu ulterioare modificări, conform căruia în cazul deconectării integrale deja efectuate a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, cu instalarea altei surse de încălzire pentru întreținerea temperaturii constante în încăpere la un nivel de cel puțin +18°C, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de: 10% începând cu 01 octombrie 2011; 15% începând cu 01 octombrie 2012; 10% începând cu 01 iunie 2016 din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine).

Plata stabilită în alineatul unu din prezentul punct va fi distribuită în aceeași perioadă de încălzire, în mod obligatoriu, de către gestionarul fondului de locuințe sau furnizor la reducerea plăților pentru consumatorii conectați la sistemul centralizat de alimentare cu căldură, conform calculului efectuat și semnat de către gestionar și furnizor, în cazul contractelor încheiate de furnizor cu gestionar, sau furnizor și consumator, în cazul contractelor încheiate direct de furnizor cu consumator. Astfel, este cert faptul că, chiar și în cazul deconectării apartamentului de la sistemul centralizat de încălzire, proprietarii acestor imobile sunt obligați, prin prezentul Regulament, să achite o cotă parte din costul energiei termice calculată pentru metrul pătrat al imobilului.

Respectiv, concluzia instanței de apel referitor la faptul că Regulamantul dat nu poate fi aplicat în speță din motiv că apartamentul din litigiu a fost deconectat de la sistemul de încălzire centralizat până la intrarea în vigoare a prezentului Regulament, este neîntemeiată și contravine prevederilor legale. Mai mult ca atât, însăși pârâții au confirmat achitarea periodică a serviciilor de energie termică (încălzire) și recunosc corectitudinea și temeinicia înaintării acestor sume spre plată. În această ordine de idei, Colegiul reține că instanța de apel neîntemeiat a respins cerința ÎMGFL nr. 2 privind încasarea de la pîrîți a datoriei pentru serviciile de energie termică (încălzire), fără a argumenta și a proba prin probe justificative netemeinicia pretenției date.

La caz, însă, Colegiul menționează că unica probă la care a făcut referire instanța de apel este scrisoarea datată cu 22.03.2001 și adresată SA „Termocom” în care gestionarul blocului locativ menționează că apartamentul nr. 55 din str. Decebal 82, mun. Chișinău a fost deconectat de la sistemul de încălzire. Colegiul consideră că înscrisul dat nu poate servi temei de respingere a pretenției date, în condițiile cînd, însăși Ovcearenco Efrosinia nu are careva obiecții asupra sumelor înaitate spre plată, ba chiar periodic și achită plățile pentru serviciile de energie termică (încălzire), ceea ce se atestă prin ordinul de plată anexat la dosar. Ori, conform art. 131 alin. (4) Cod de procedură civilă, dacă o parte recunoaște în ședința de judecată sau în cadrul îndeplinirii delegației judiciare faptele pe care cealaltă parte își întemeiază pretențiile sau obiecțiile, aceasta din urmă este degrevată de obligația dovedirii lor.

De asemenea, instanța de apel a respins acțiunea și în partea cerinței reclamantul de încasare de la pîrîți a datoriei pentru servicile de energie termică (apă caldă). În speță, însă, din decizia instanței de apel nu se destinge careva ipoteze prin care să ateste că ar fi fost supuse aprecierii argumentele SA „Termoelectrica”, invocate în cadrul dezbaterilor judiciare. Ori, instanța de apel prin constatarea 5 netemeiniciei acțiunii înaintate de ÎMGFL nr.2, nu a evidențiat probele obiective, veridice, pertinente și admisibile, care să confirme netemeinicia pretențiilor solicitate în prezenta cauză și nu a motivat de ce nu pot fi reținute speței date normele de drept material menționate de SA „Termoelectrica” la examinarea pricinii.

Respectiv, instanța de recurs este în imposibilitate de a verifica corectitudinea aplicării de către instanța de apel a cadrului legal, în condițiile cînd aceasta nici nu a indicat în decizia sa vre-o normă materială care ar fi stat la baza respingerii pretenției privind încasarea de la pîrîți a datoriei pentru energie termică (apă caldă). În asemenea împrejurări, Colegiul constată că, de fapt, instanța de apel nu a combătut toate argumentele formulate de către SA „Termoelectrica”, prin prisma probelor anexate, rezultând din esența raportului juridic și nu și-a motivat soluția adoptată și contestată în prezenta cauză. Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel incorect a constatat și elucidat circumstanțele cauzei, limitîndu-se doar la poziția pîrîților.

Or, în conformitate cu art. 373 alin.(5) Cod de procedură civilă, instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărîre motivată. Motivarea este o parte a hotărîrii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărîri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21 ianuarie 1999). Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în speță, lipsește.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărîrea să fie motivată, justițiabilul avînd posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986). Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărîre.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994). Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că s-a constatat o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, 6 comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanței de apel și de a restitui prezenta pricină civilă la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

De asemenea, instanța urmează să indice cu suficientă claritate motivele pentru care acceptă sau respinge argumentele părților din proces. În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin. (3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : Se admite recursul declarat de SA „Termoelectrica”. Se casează decizia din 15 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva lui Ovcearenco Oleg și Ovcearenco Efrosinia cu privire la încasarea datoriei cu remiterea pricinii civile la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președintele ședinței Valentina Clevadî Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Mariana Pitic Ion Druță Oleg Sternioală 7