2ra-1697/17 — încasarea datoriei

Judecătoria Botanica Dosarul nr.2ra-1697/17

Mun. Chișinău

Judecător: S. Dimitriu

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Minciuna, V. Mihailă, L. Popova

ÎNCHEIERE

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valentina Clevadî

Judecători Dumitru Mardari, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Blinov Vladimir,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 160 împotriva lui Blinov Vladimir,

intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” privind încasarea

datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017, prin care s-a

respinsul apelul declarat de Blinov Vladimir și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 12 iunie 2015, s-a admis recursul declarat de Blinov

Vladimir și s-a casat integral încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

17 iunie 2016,

c o n s t a t ă:

La 23 octombrie 2014, Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 160 (în

continuare CCL nr. 160) s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui

Blinov Vladimir, intervenient accesoriu SA „Termoelectrica” solicitând încasarea de

la pârât a datoriei în sumă de 12999,99 lei, a taxei de stat și a tuturor cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, în baza contului personal deschis la CCL

nr. 160 pe numele pârâtului, SA „Termoelectrica” a livrat energie termică, însă

pârâtul nu a achitat serviciile prestate, acumulând pentru perioada 01.06.2007 –

01.06.2014 o datorie în mărime de 12999,99 lei, ce se confirmă prin informația

despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale respective.

Menționează reclamantul că, în temeiul pct. pct. 10, 17, 18 al hotărârii

Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să

achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică, iar

CCL nr. 160, conform art. 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, este în drept să înainteze

cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii de soluționare prealabilă

a pricinii pe cale extrajudiciară.

Deși, pârâtul a fost informat prin intermediul facturii lunare și a reclamației

respective despre necesitatea executării obligațiilor, nu le-a executat.

La 12 iunie 2015, CCL nr. 160, prin intermediul avocatului Gherman Lilia, a

depus în instanța de judecată acțiune concretizată indicând că, datoria pentru

1

serviciile de furnizare a agentului termic s-a format din 30 septembrie 1997, din

momentul când pârâtul și-a modificat calitatea de membru al Cooperativei, devenind

posesorul apartamentului nr.XXX din str. XXXXX, mun. Chișinău, în baza

contractului de schimb nr. 1-1222, înregistrat la OCT la 10.06.2014, invocând

temeiurile de drept art. art. 586 alin. (1), (2), 587, 277 alin. (1) lit. b) și alin. (2) Cod

civil, precum și pct. pct. 61 alin. (2), 48 alin. (3) al Statutului CCL nr. 160 cu privire

la obligațiile membrului cooperativei și mijloacele cooperativei.

Prin hotărârea din 12 iunie 2015 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău,

corectată prin încheierea din 17 iunie 2016, s-a admis acțiunea înaintată de CCL nr.

160 și s-a încasat de la Blinov Vladimir în beneficiul CCL nr. 160 suma de

12999,90 lei cu titlu de datorie la plata serviciilor de furnizare a energiei termice,

formată în perioada 30 septembrie 1997 până în luna mai 2014 inclusiv, și

cheltuielile de judecată în sumă de 1590 lei, iar în total s-a încasat suma de 14589,90

lei.

Considerând neîntemeiată hotărârea primei instanțe, Blinov Vladimir la 10

iulie 2015 a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii

contestate cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată de CCL nr. 160

să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărârii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărâre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia din 22 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul depus de Blinov Vladimir și s-a menținut hotărârea din 12 iunie 2015 și

încheierea din 17 iunie 2016 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău. Concomitent,

s-a încasat de la Blinov Vladimir în beneficiul CCL nr. 160 cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 1 500 lei.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 martie 2017, s-a admis

recursului declarat de Blinov Vladimir, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău

din 22 septembrie 2016 și s-a remis pricina spre rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 14 iunie 2017, a respins apelul

declarat de către Blinov Vladimir și a menținut hotărârea din 12 iunie 2015 a

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău, de asemenea a admis recursul declarat de

Blinov Vladimir și a casat integral încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 17 iunie 2016.

Nefiind de acord cu decizia instanțe de apel, Blinov Vladimir a înaintat

recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 14 iunie 2017 și a hotărârii primei instanțe din 12 iunie 2015, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată de CCL nr. 160 să fie

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 14 iunie

2017 a fost expediată recurentului la 26 iunie 2017. Astfel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin

prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus la data de 11 iulie 2017 în termen.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul consideră

că soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii

2

juridice a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și

certă a situației de fapt și de drept.

De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod

superficial argumentele invocate de către Blinov Vladimir și materialul probator

anexat la materialele cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă

apelului sub toate aspectele, în raport cu legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de către Blinov Vladimir,

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat locul, data

și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind

limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor

persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al

ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat Blinov Vladimir, este declarativ

și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede

că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs

nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă

determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi

supus controlului judiciar.

3

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea

Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În

același timp, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică

să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito

vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în

recursul declarat de către Blinov Vladimir asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Blinov Vladimir, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Blinov Vladimir se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Valentina Clevadî

Judecători Dumitru Mardari

Iuliana Oprea

4