2ra-2063/17 — repararea prejudiciului material

Prima instanță, Jud. Buiucani mun. Chișinău: S. Lazari dosarul nr. 2ra-2063/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

I. Cimpoi, V. Brașoveanu, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

examinînd, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Savcun Tatiana,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Savcun împotriva lui

Iurie Savcun și Nataliei Savcun cu privire la repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016, prin care a fost admis

apelul declarat de către Natalia Savcun, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 19 noiembrie 2015 în partea admiterii pretenției Tatianei Savcun împotriva

Nataliei Savcun cu privire la repararea prejudiciului material cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii în această parte, în rest hotărârea primei instanțe de

admitere a acțiunii a fost menținută și deciziei suplimentare a Curții de Apel Chișinău

din 17 noiembrie 2016 prin care au fost încasate cheltuielile de judecată,

c o n s t a t ă

La 29 decembrie 2014, Tatiana Savcun a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Iurie Savcun și Natalia Savcun cu privire la repararea prejudiciului

material.

În motivarea acțiunii reclamanta Tatiana Savcun a indicat că Natalia Savcun și

Iurie Savcun au înregistrat căsătoria la 11 octombrie 1991, iar prin hotărârea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 22 septembrie 2009 căsătoria a fost desfăcută,

divorțul fiind înregistrat în Registrul de stare civilă la 29 aprilie 2005 .

Susține că, la 26 aprilie 2005, cu trei zile înainte de înregistrarea divorțului la

oficiul stării civile, Natalia Savcun și Iurie Savcun au dobândit apartamentul nr. 8 situat

pe str. I. Creangă 70, mun. Chișinău, iar la 14 decembrie 2010 au procurat casa de

locuit, terenul aferent și anexa gospodărească situată pe str. Decebal 86, or. Durlești,

mun. Chișinău în schimbul apartamentului menționat.

Afirmă că în scopul restituirii datoriilor acumulate, Iurie Savcun a transmis prin

tranzacție de vânzare-cumpărare reclamantei bunul imobil, terenul aferent cu construcții

locativă și anexă, situat pe str. Decebal 86, or. Durlești, mun. Chișinău, care de fapt și a

investit unilateral în tranzacțiile de vânzare-cumpărare a imobilelor nominalizate cât și

în reparația lor.

1

Indică că, ulterior relațiile dintre Natalia Savcun și Iurie Savcun s-au înrăutățit și

Natalia Savcun a depus acțiune în instanța de judecată cu privire la partajul averii

proprietate comună în devălmășie, anularea contractului de vânzare-cumpărare a

bunului imobil, radierea dreptului de proprietate a Tatianei Savcun din Registrul de

proprietat și recunoașterea bunului imobil ca proprietate comună în devălmășie și

partajarea acestuia a câte ½ cotă-parte ideală pentru fiecare dintre părți.

Menționează că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2014, devenită

irevocabilă prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 03 decembrie 2014, a fost

respins apelul lui Savcun Iuri și Savcun Tatiana și admis apelul Nataliei Savcun, casată

în parte hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 07 decembrie 2012 cu

emiterea unei noi hotărâri în această parte prin care a fost admisă cererea și recunoscut

dreptul de proprietate al Nataliei Savcun și lui Iuri Savcun la câte ½ cotă-parte ideală

din terenul, casa de locuit și construcția accesorie situată pe str. Decebal 86, or. Durlești,

mun. Chișinău, a fost recunoscut nul contractul nr. 1136 din 04 aprilie 2012 încheiat

între Iuri Savcun și Tatiana Savcun de vânzare-cumpărare a terenului, casei de locuit și

construcției accesorii situate pe str. Decebal 86, or. Durlești, mun. Chișinău cu aducerea

părților în poziția inițială și a fost menținută hotărârea primei instanțe în partea

recunoașterii dreptului de proprietate al Nataliei Savcun la 25 % cotă-parte din capitalul

social în SRL „Iursal” și partajarea bunurilor mobile proprietate comună a lui Iuri

Savcun și Natalia Savcun.

Invocă Savcun Tatiana că, anume dânsa și rudele lui Iurie Savcun au contribuit la

procurarea apartamentului nr. 8 situat pe str. Ion Creangă 70, mun. Chișinău cât și la

procurarea ulterioră a casei de locuit, terenului aferent și anexei gospodărești situate pe

str. Decebal 86, or. Durlești, mun. Chișinău, astfel Iurie Savcun și Natalia Savcun

datorează cet. Tatiana Savcun valoarea integrală a bunului imobil casa de locuit, terenul

aferent și anexa gospodărească situate pe str. Decebal 86, or. Durlești, mun. Chișinău,

care după îmbunătățirile aduse constituie 1 500 000 lei.

Cere Savcun Tatiana compensarea din contul lui Savcun Iurie în beneficiul său a

sumei de 750 000 lei cu titlu de prejudiciu material și din contul Nataliei Savcun în

beneficiul său a sumei de 750 000 lei cu titlu de prejudiciu material.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 19 noiembrie 2015,

acțiunea a fost admisă.

Instanța de fond a ajuns la concluzia temeinicii acțiunii, în condițiile în care

Savcun Iurie și Savcun Natalia au fost recunoscuți prin hotărâre judecătorească

irevocabilă proprietari devălmași ai imobilului în litigiu, astfel aceștea urmează să achite

Tatianei Savcun valoarea bunului imobil procurat în exclusivitate de către ultima.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016, a fost admis apelul declarat

de către Savcun Natalia, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 19

noiembrie 2015 în partea admiterii pretenției Tatianei Savcun împotriva Nataliei Savcun

cu privire la încasarea sumei de 750 000 lei și emisă în această parte o nouă hotărâre de

respingere a pretenției. În rest hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 19

noiembrie 2015 a fost menținută.

Instanța de apel nu a identificat dovada existenței prejudiciului în cuantumul

solicitat de către Tatiana Savcun, nici cea în baza cărei Tatiana Savcun ar fi transmis lui

Iurie Savcun și Natalia Savcun suma de 1 500 000 lei, astfel acțiunea Tatianei Savcun

împotriva Nataliei Savcun a respins-o ca neîntemeiată, iar reieșind din faptul că Iurie

2

Savcun nu a contestat hotărârea primei instanțe instanța de apel a menținut acțiunea în

această parte.

Prin decizia suplimentară din 17 noiembrie 2016 a fost admisă cererea Nataliei

Savcun și încasate din contul Tatianei Savcun în beneficiul Nataliei Savcun cheltuielile

de judecată în sumă de 13 000 lei compuse din taxa de stat achitată pentru examinarea

cauzei în instanța de apel în mărime de 8000 lei și cheltuielile de asistență juridică în

mărime de 5000 lei.

La 09 august 2017, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Savcun Tatiana a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016 și deciziei suplimentare a Curții de

Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016 cu menținerea hotărârii Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 19 noiembrie 2015.

În susținerea recursului Savcun Tatiana a invocat ilegalitatea și netemeinicia

hotărîrilor instanței de apel.

De asemenea a indicat că, instanțele urmau să stabilească care a fost contribuția

Nataliei Savcun la procurarea bunului imobil, or Natalia Savcun nu a demonstrat

instanței sursa financiară de care a dispus la data procurării imobilelor, iar luând în

considerare împrumuturile efectuate de Iurie Savcun de la rude în perioada procurării

imobilelor, consideră că există prerogativa angajării răspunderii delictuale.

La 24 octombrie 2017, în adresa intimatei Natalia Savcun a fost expediată copia

recursului declarat de către Savcun Tatiana cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

La 01 decembrie 2017 Savcun Natalia a depus referință, solicitând declararea

recursului ca inadmisibil, în motivarea acestuia invocând că recurenta a solicitat

repararea prejudiciului material în mărime de 1 500 000 lei, fără a prezenta vreo probă

confirmativă în acest sens.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

expuse în referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Savcun Tatiana este

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

3

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Savcun Tatiana nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut argumentul recurentei Savcun Tatiana precum că instanțele

urmau să stabilească care a fost contribuția Nataliei Savcun la procurarea bunurilor

imobile – apartamentului nr. 8 situat pe str. Ion Creangă 70, mun. Chișinău și casei de

locuit din str. Decebal 86, or. Durlești, mun. Chișinău, iar Natalia Savcun să

demonstreze sursa financiară de care a dispus la data procurării imobilelor, deoarece

bunurile imobile menționate au fost recunoscute drept proprietate comună în devălmășie

a foștilor soți printr-o hotărâre de judecată irevocabilă, astfel acest fapt are puterea

lucrului judecat și nu se cere a fi dovedit, la caz prin decizia Curții de Apel Chișinău din

02 aprilie 2014, devenită irevocabilă prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 03

decembrie 2014.

Cât privește argumentul recurentei precum că există prerogativa angajării

răspunderii delictuale a Nataliei Savcun, această afirmație este pur declarativă,

neexistând probe pertinente în acest sens care ar dovedi întrunirea elementelor

constitutive ale faptei de delict civil.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în

fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanțele de

judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător.

4

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Savcun Tatiana ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Savcun Tatiana se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

5