2ra-2118/17 — repararea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-2118/17 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță, Judecătoria Vulcănești dosarul nr. 2ra-2118/2017
judecător: I. Botezatu
instanța de apel, Curtea de Apel Comrat
judecători: G. Colev, A. Curdov, M. Galupa
Î N C H E I E R E
06 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, Galina Stratulat
judecători Dumitru Mardari, Oleg Sternioală
examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al Poliției
de Frontieră,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Departamentul
Poliției de Frontieră a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova împotriva
Tatianei Gulevici cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat,
împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 15 iunie 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră a Ministerului Afacerilor
Interne al Republicii Moldova și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Vulcănești din 21
noiembrie 2016,
c o n s t a t ă :
La 13 aprilie 2016, Departamentul Poliției de Frontieră a MAI al Republicii
Moldova (ulterior reorganizat în Inspectoratul General al Poliției de Frontieră) s-a adresat
cu cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Gulevici cu privire la încasarea
prejudiciului material cauzat.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul nr. 116/ps din 31 mai
2012, emis de directorul general al Serviciului Grăniceri al RM, Gulevici Tatiana a fost
încadrată în serviciul militar prin contract și numită în funcția de inspector-inferior al
punctului de trecere a frontierei de stat “Cișmichioi” al Direcției regionale supraveghere
și control a frontierei de Stat “Vulcănești”, cu acordarea gradului militar primar pentru
efectivul de subofițeri .
La 04 iunie 2012 între Serviciul Grăniceri și Gulevici Tatiana a fost încheiat
Contractul de îndeplinire a serviciului militar prin contract.
La 28 decembrie 2011 Serviciul Grăniceri a fost reorganizat în Poliția de frontieră.
Conform art. 60 alin. (2) al Legii nr. 283 din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de
Frontieră, Poliția de Frontieră a devenit succesorul misiunii, funcțiilor, atribuțiilor,
drepturilor și obligațiilor Serviciului Grăniceri.
1
Ulterior, prin ordinul nr. 106 din 04 iunie 2012 pârâtul a fost inclus în listele
efectivului Serviciului Grăniceri și la toate tipurile de aprovizionare.
Este de menționat că pentru funcția în care a fost numită Gulevici Tatiana, este
prevăzut un curs de instruire, aceasta, prin ordinul șefului interimar a Direcției regionale
nr. 106 din 04 iunie 2012, a fost detașată la Centrul de Instruire, pentru urmarea
cursurilor de instruire specială, pentru perioada 04 iunie 2012 – 22 octombrie 2012.
Ulterior la 02 iulie 2012, prin ordinul nr. 11/ps Gulevici Tatiana a fost numită în
funcția de inspector al secției control de frontieră “Cișmichioi” al Direcției regionale
“Vulcănești”.
La 19 septembrie 2013, Gulevici Tatiana a înaintat angajatorului un raport, prin
care a solicitat să fie eliberată din serviciu prin transfer într-o altă autoritate publică
(Inspectoratul de Poliție „Vulcănești”).
Astfel, la 01 octombrie 2013 prin ordinul șefului Departamentului Poliției de
Frontieră nr. 1053/ps din 01 octombrie 2013 Gulevici Tatiana a fost eliberată din
serviciu, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (l) lit. d) (transfer într-o altă
autoritate publică) al Legii nr. 283 din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de
Frontieră.
La 07 octombrie 2013 prin ordinul nr. 1104/ps a fost modificat ordinul nr. 1053/ps
din 01 octombrie 2013 în care a fost adăugată mențiunea cu privire la restituirea
cheltuielilor pentru instruire de către Gulevici Tatiana ca urmare a încheierii studiilor la
Centrul de Instruire.
Notează reclamantul că, reieșind din faptul că, Gulevici Tatiana și-a îndeplinit
serviciul în Poliția de Frontieră o perioadă de doar 485 zile din cei 5 ani obligatorii,
aceasta urmează să restituie în bugetul de stat cheltuielile pentru instruirea sa la Centrul
de Instruire Ungheni în mărimea calculelor efectuate prin împărțirea sumei cheltuielilor
generale la perioada aflării în serviciu, ceea ce constituie suma de 5 243,67 lei.
Menționează reclamantul că în scopul prevenirii unui eventual litigiu și soluționării
cauzei pe cale amiabilă, în adresa Tatianei Gulevici, a expediat la 29 aprilie 2015 somația
nr. 35/22-846 privind restituirea benevolă a cheltuielilor suportate pentru instruirea
acesteia în instituția de învățământ de profil în mărime de 5 243, 67 lei, informând-o că,
în caz contrar, Departamentul Poliției de Frontieră, va înainta acțiune în instanța de
judecată pentru încasarea prejudiciului material.
Suplimentar față de cele expuse anterior reține reclamantul că, pînă în prezent
suma datorată nu a fost achitată.
În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea în temeiul art. 7, 85 alin. (1) lit. i), 166-
168 Codul de procedură civilă a Republicii Moldova, art. 4 alin. (1) pct. 13) din Legea
taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992; art. 1 alin. (2), art. 39 alin. (11), art. 56 și
art. 60 alin. (2) din Legea cu privire la Poliția de Frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011
și art. 35 alin. (11) al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor.
Cere reclamantul Departamentul Poliției de Frontieră a MAI al Republicii
Moldova (ulterior reorganizat în Inspectoratul General al Poliției de Frontieră) încasarea
din contul Tatianei Gulevici în beneficiul său a cheltuielilor suportate pentru instruire în
mărime de 5 243, 67 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Vulcănești din 21 noiembrie 2016 cererea de chemare
în judecată a Departamentului Poliției de Frontieră a MAI al RM împotriva Tatianei
2
Gulevici cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat, a fost respinsă ca
neîntemeiată.
La 30 noiembrie 2016, Departamentul Poliției de Frontieră a MAI al RM a declarat
apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitînd casarea hotărîrii contestate și emiterea
unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.
Prin decizia Curții de Apel Comrat din 15 iunie 2017, a fost respins apelul declarat
de Departamentul Poliției de Frontieră a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii
Moldova și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Vulcănești din 21 noiembrie 2016.
La 10 iulie 2017, Curtea de Apel Comrat a expediat în adresa participanților la
proces copia deciziei motivate (f.d. 161).
La 12 septembrie 2017, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a declarat
recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel și
hotărârea primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat la 11
septembrie 2017 împotriva deciziei instanței de apel din 15 iunie 2017, în termen, în
cazul în care copia deciziei motivate a fost expediată părților la 10 iulie 2017, iar la
materialele cauzei se regăsește dovada recepționării acesteia de către recurent la 12 iulie
2017.
În motivarea recursului Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a indicat că,
consideră decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, ca neîntemeiate deoarece
au fost emise cu încălcarea normelor de drept material și procedural.
A mai indicat că, Gulevici Tatiana nu a fost transferată sau delegată în cadrul
aceleiași entități, dar la 19 septembrie 2013 a înaintat angajatorului un raport prin care a
solicitat eliberarea din serviciu în legătură cu transferul într-o altă autoritate publică
Mai mult ca atât, afirmă că în conținutul ordinului cu privire la eliberarea din
serviciu este indicat și faptul că Gulevici Tatiana a urmat cursurile de instruire inițială în
perioada 04 iunie 2012-22 octombrie 2012, precum și faptul că este eliberată din funcția
deținută, cu restituirea cheltuielilor aferente pregătirii sale proporțional cu perioada
rămasă pînă la 5 ani.
A mai invocat că, la judecarea cauzei instanțele eronat au stabilit că Inspectoratul
de Poliție Vulcănești și Departamentul Poliției de Frontieră sunt subdiviziuni ale aceleiași
autorități publice centrale ale Ministerului Afacerilor Interne și astfel Gulevici Tatiana nu
are obligația de a restitui cheltuielile pentru instruirea sa, Centrului Național de instruire
al Colegiului Național de Grăniceri.
Or, necătând la faptul că aceste două instituții sunt în subordinea aceluiași minister,
acestea sunt două entități distincte au scopuri și sarcini diferite, precum și pregătirea
profesională a angajaților se face prin metode diferite și au ca obiectiv îndeplinirea unui
serviciu care diferă unul de celălalt.
În susținerea cererii indică și prevederile pct. 234 al Instrucțiunii cu privire la
evidența contabilă în instituțiile bugetare, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor
nr. 93 din 19 iulie 2010, potrivit căreia Departamentul Poliției de Frontieră este obligat să
3
țină evidența restanțelor înregistrate pentru studiile în instituțiile de învățământ, iar
sumele restituite și depuse pe contul instituției să le transfere la bugetul de stat.
În conformitate cu pct. 23 din Hotărîrea de Guvern nr. 434 din 19 iunie 2012 cu
privire la Poliția de Frontieră, șeful departamentului are atribuția să asigure executarea
legilor și să administreze, în calitate de ordonator principal de credite, mijloacele
financiare și bunurile aflate în gestiunea Poliției de Frontieră.
Prin urmare, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este organul responsabil
pentru evidența cheltuielilor suportate pentru instruirea colaboratorilor săi și are
obligațiunea de a întreprinde măsuri prompte pentru restituirea acestora și să excludă
afectarea bugetului de stat.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea
dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune
expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării
referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
La 30 octombrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului
cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.
Astfel, la 24 noiembrie 2017, Gulevici Tatiana a depus referință la cererea de
recurs declarată de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, invocând netemeinicia
acesteia și solicitând respingerea recursului declarat de Inspectoratul General al Poliției
de Frontieră, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor
verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport
verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).
Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile invocate
în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră
că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat,
iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie
temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în
cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale
ale omului.
Completul Colegiului menționează că, Inspectoratul General al Poliției de
Frontieră în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.
4
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători
decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității
recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire
cu privire la fondul recursului.
Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,
dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) și (3)
din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.
În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „... art. 6 §
1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de
recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel
a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea
corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului, au fost verificate
minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, ca
inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e :
Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, Galina Stratulat
judecători Dumitru Mardari
Oleg Sternioală
5