2ra-2062/17 — anularea facturii și încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: V. Negruța dosarul nr. 2ra-2062/17

instanța de apel: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Eni

Constantin împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eni Constantin

împotriva întreprinderii cu capital străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie”

societate cu răspundere limitată cu privire la anularea facturii pentru energia electrică

în cazul încălcării clauzelor contractuale,

c o n s t a t ă:

La 12 decembrie 2013 Eni Constantin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA (reorganizată în ÎCS “Gas Natural Fenosa

Furnizare Energie” SRL) cu privire la anularea facturii pentru energia electrică în

cazul încălcării clauzelor contractuale.

În motivarea acțiunii a menționat că, în urma recepționării facturii pentru

consumul de energie electrică cu simbolul variabil XXXXX în care a fost inclus spre

plată consumul pentru energia electrică pînă la schimbul contorului și plata de după

schimbul acestuia, a constatat că urmează să achite pentru perioada 29.05.2013-

19.06.2013, suma de 11692 de lei.

Susține că pînă la 20 mai 2013, la locul de consum ce-i aparține, amplasat în

XXXXX a fost schimbat contorul pentru evidența consumului de energie electrică de

tip CA4-I672M, nr. 640127 cu contorul de tip ZMR110Ace, nr. 13909174, unde

indicii acestuia înregistrau 5 kWh.

Consideră că nu corespunde realității datele indicate de către reprezentații

întreprinderii pîrîte în actele întocmite la 20.05.2013 cu privire la indicii contorului

de tip CA4-I672M, nr. 640127, potrivit cărora la data respectivă erau 7511 kWh.

Menționează că în factura contestată s-a facturat un consum de 7400 de kWh

pentru energia electrică în perioada 29.05.2013 – 13.06.2013 și un consum de 587 de

kWh pentru energia electrică în perioada 20.06.2013 – 25.06.2013.

1

Afirmă că urmare a adresării cu cerere pîrîtului și Agenției Naționale pentru

Reglementare în Energetică pentru anularea facturii contestate în partea achitării

plății a 11692 de lei pentru pretinsul consum de energie electrică în volum de 7400 de

kWh, a fost informat că furnizorul de energie electrică nu a calculat consumul de

energie electrică în conformitate cu prevederile pct.93 al Regulamentului, iar

reclamantul a achitat parțial consumul curent de energie electrică, înregistrînd o

restanță pentru luna mai 2013 în sumă de 11696 de lei.

Solicită anularea facturii pentru energia electrică consumată cu simbolul variabil

XXXXX din 26 iunie 2013 privind plata a 12619,46 de lei și încasarea cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 16 septembrie 2016 s-a admis acțiunea, s-a

anulat ca fiind eronată factura pentru energia electrică consumată simbol variabil

XXXXX din 26.06.2013 emisă de ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu privire la

încasarea de la Eni Constantin a sumei de 12619,46 de lei.

Prima instanță a reținut că, pîrîtul nu a combătut prin probe argumentele

invocate de reclamant în sprijinul acțiunii sale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 s-a admis apelul declarat

de ÎCS “Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Orhei din 16 septembrie 2016 și s-a pronunțat o nouă hotărîre prin care s-a respins

integral acțiunea în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Eni

Constantin împotriva ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL cu privire la

anularea facturii pentru energia electrică consumată, simbol variabil (SV) și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În argumentarea poziției instanța de apel a reținut că actul de încălcare a

clauzelor contractuale nr. A18844 nu s-a recalculat consumul pentru energia electrică

conform pct.93 din Regulament, fapt ce reiese că suma de 12619,46 de lei din factura

SV 1247812153 urmează a fi achitată, deoarece a fost emisă cu respectarea

procedurii stabilite.

În același timp, instanța de apel a conchis că Eni Constantin a semnat actul nr. A

18844 din 20 mai 2013 în care s-au fixat indicii 7511,9 kWh, însă nu a înaintat

obiecții asupra acestuia și nici nu l-a contestat în instanța de judecată în ordinea și

modul stabilit de lege, actul nominalizat la rîndul său produce efecte juridice.

La 15 septembrie 2017 Eni Constantin a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, solicitînd admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei hotărîri de admitere a acțiunii în

sensul formulat.

În motivarea recursului a reiterat motivele de fapt ale cauzei și a invocat că, la

soluționarea cauzei instanța de apel a încălcat normele de drept procedural și material

precum și a apreciat arbitrar probele.

Susține că concluziile instanței de apel s-au bazat doar pe probele și argumentele

invocate de intimat, ignorînd probele sale.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, completul de

admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil pentru următoarele.

Articolul 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede că, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

2

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul de admisibilitate constată faptul că din materialele cauzei nu poate

fi stabilit momentul comunicării deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017

(f.d.149-154), însă de conținutul acesteia recurentul a aflat la 10 august 2017, fapt

recunoscut de ultimul în cererea de recurs, la care instanța îi va acorda credibilitate,

întrucît nu există alte probe ce ar atesta contrariul, iar recursul a fost declarat la 15

septembrie 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe cererea de

3

recurs (f.d.157-159). Din aceste circumstanțe, calea de atac se consideră exercitată

în termen.

Argumentele invocate în recurs precum că, la soluționarea cauzei instanța de

apel a încălcat normele de drept procedural și material, precum și că concluziile

instanței de apel s-au bazat doar pe probele și argumentele invocate de intimat,

ignorînd probele sale, nu pot fi reținute, deoarece instanța de apel a motivat

concludent și a analizat minuțios legalitatea emiterii facturii contestate în baza

legislației pertinente cu aprecierea corespunzătoare a probelor anexate la materialele

cauzei.

Instanța de recurs reține că argumentele invocate în recurs poartă un caracter

declarativ, nefiind susținut de probe concludente, or forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. b) din

Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel, însă asemenea temei nu

se regăsește în art. 432 din Codul de procedură civilă aplicabil recursului.

Mai mult, aprecierea probelor efectuate de recurent au fost deja obiectul

examinării minuțioase și aprecierii juste de către instanța de apel prin prisma art. 130

și 139 din Codul de procedură civilă, în raport cu dispozițiile art. 118 din aceeași

lege, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și respectiv nu urmează a fi reiterate în

ordine de recurs.

Completul de admisibilitate concluzionează că, din conținutul cererii de recurs

nu rezultă existența unuia din temeiurile legale de recurs, deoarece recursul

devoluează exclusiv circumstanțe de drept ale cauzei, iar recurentul nu a invocat

niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul de admisibilitate reamintește că în jurisprudența sa,

Curtea Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un

recurs efectiv sunt în primul rînd chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri

de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol,

instanța de recurs reține că recursul declarat de Eni Constantin nu s-a bazat exclusiv

pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil

să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că Eni Constantin a depus cererea

de recurs, după ce a avut posibilitate de a fi auzit de o instanță de fond și de o instanță

de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis

„Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr. 21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul cînd nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, se prezumă că participanții au reușit să pună în

discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau

necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei,

cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67).

4

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că argumentele invocate

în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în mod unanim ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Eni Constantin, în baza art. 433 lit. a)

din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Eni Constantin, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

5