2ra-2058/17 — recunoașterea parțial nulă a certificatului de moștenitor legal și a contractului de donație, recunoașterea dreptului de proprietate și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-2058/17 — recunoașterea parțial nulă a certificatului de moștenitor legal și a contractului de donație, recunoașterea dreptului de proprietate și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: D. Croitor dosarul nr. 2ra-2058/17

instanța de apel: L. Bulgac, Gr. Dașchevici, D. Manole

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Zinaida

Munteanu împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Vasile

Maftei și Gheorghe Maftei împotriva Zinaidei Munteanu și Nadejdei Dosca,

intervenient accesoriu notarul public Galina Goncearuc cu privire la recunoașterea

parțial nulă a certificatului de moștenitor legal și a contractului de donație,

recunoașterea dreptului de proprietate și compensarea cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La 04 august 2016, Vasile Maftei și Gheorghe Maftei au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Zinaidei Munteanu și Nadejdei Dosca, intervenient

accesoriu notarul public Galina Goncearuc cu privire la recunoașterea parțial nulă a

certificatului de moștenitor legal și a contractului de donație, recunoașterea dreptului

de proprietate și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii au menționat că, sunt fiii lui Ivan Maftei, decedat la

XXXXX, care la rândul său este fiul lui Vasilii Maftei, decedat la XXXXXși a Elenei

Maftei, decedată la XXXXX.

După decesul bunicii Elena Maftei, bunelul Vasilii Maftei s-a căsătorit cu Liuba

Maftei, iar la momentul recăsătoriei lui Vasilii Maftei cu Liuba Maftei, tatăl Ivan

Maftei și mama Maria Maftei au locuit într-o gospodărie comună cu Vasile Maftei,

până la decesul acestora. Mai mult decât atât, tatăl lor, Ivan Maftei a locuit în acea

gospodărie și după decesul lui Vasilii Maftei.

Relevă reclamanții că, la momentul decesului bunelului Vasilii Maftei, la

XXXXX, moștenitori legali erau: fiul acestuia Ivan Maftei (tatăl reclamanților),

născut la XXXXXși decedat la XXXXX, și soția Liuba Maftei, născută la XXXXX și

decedată la XXXXX. Astfel, după decesul lui Vasilii Maftei, fiul acestuia Ivan Maftei

împreună cu soția defunctului – Liuba Maftei au acceptat de fapt moștenirea bunului

imobil: casă de locuit, identificată prin numărul cadastral XXXXX, amplasată pe

terenul cu numărul cadastral XXXXXdin str. XXXXX, însă nu și-au legalizat

drepturile sale asupra cotei-părți din imobilul moștenit.

1

Succesiv, în baza certificatului de moștenitor legal din XXXXX, înregistrat la

notarul public Galina Goncearuc sub nr. XXXXX, Nadejda Dosca a devenit

proprietar al bunului imobil: casă de locuit, identificată prin numărul cadastral

XXXXX, amplasată pe terenul cu numărul cadastral XXXXXdin str. XXXXX, avere

ce a aparținut Liubei Maftei, decedată la XXXXX.

Succesiv, în baza contractului de donație a imobilului din XXXXX, înregistrat la

notarul public Galina Goncearuc sub nr.XXXXX, Nadejda Dosca a donat

necondiționat în proprietate deplină și posesie Zinaidei Munteanu imobilul ce-l deține

cu drept de proprietate: terenul cu modul de folosință pentru construcții, cu suprafața

de 0,1846 ha, cu numărul cadastral XXXXXși casa de locuit, cu suprafața la sol de

105 m.p., identificată prin numărul cadastral XXXXX, amplasat în XXXXX.

În acest sens, reclamanții consideră că contractul de donație din XXXXX,

înregistrat la notarul public Galina Goncearuc sub nr.XXXXX și certificatul de

moștenitor legal din XXXXX, înregistrat la notarul public Galina Goncearuc sub nr.

XXXXX a averii Liubei Maftei, decedată la XXXXX, ca fiind ilegale. Or, Nadejda

Dosca are dreptul de moștenitor legal asupra ½ cotă-parte din patrimoniul succesoral

rămas după decesul lui Vasilii Maftei, adică cota-parte ce a moștenit-o Liuba Maftei.

La caz, menționează că, Liuba Maftei a devenit proprietară a acestui imobil în

urma moștenirii averii lui Vasilii Maftei, ultimul fiind proprietar al imobilului în baza

certificatelor cu privire la dreptul de proprietate asupra cotelor-părți din proprietatea

comună în devălmășie nr. XXXXX și nr. XXXXXdin XXXXX.

Suplimentar, reclamanții invocă faptul că, de la momentul nașterii au locuit

permanent împreuna cu părinții în imobilul în litigiu, în care continuă să locuiască

până în prezent, chiar și în perioada când s-au schimbat proprietarii Nadejda Dosca și

Zinaida Munteanu. Mai mult decât atât, au efectuat reparația casei, fapt confirmat

inclusiv prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 17 mai 2016.

Totodată, reclamanții susțin că, nu au omis termenele de adresare în judecată,

deoarece în sensul Codului civil, nulitatea absolută a actului juridic este

imprescriptibilă, iar documentele de moștenire nu le-au perfectat din motiv că la

momentul deschiderii moștenirii unul era minor, iar celălalt exercita serviciul militar

și se aflau parțial în custodia statului.

Solicită admiterea acțiunii; a recunoaște ca fiind parțial nul certificatul de

moștenitor legal din XXXXX, înregistrat la notarul public Galina Goncearuc sub

nr.XXXXX, eliberat pe numele Nadejdei Dosca, în partea moștenirii asupra ½ cotă-

parte din averea Liubei Maftei, decedată la XXXXX; a recunoaște parțial nul

contractul de donație din XXXXX nr. XXXXX încheiat între Nadejda Dosca și

Zinaida Munteanu, prin care Nadejda Dosca a donat Zinaidei Munteanu terenul cu

destinație construcții, cu suprafața de 0,1846 ha, cu numărul cadastral XXXXXși

construcția, cu suprafața de 105 m.p., cu numărul cadastral XXXXX amplasate în

sXXXXX, în partea înstrăinării a ½ cotă-parte din imobil; a recunoaște după

Gheorghe Maftei și Vasile Maftei dreptul de proprietate asupra ½ cotă-parte din

terenul cu destinație construcții cu suprafața de 0,1846 ha, cu numărul cadastral

XXXXXși construcția cu suprafața de 105 m.p., cu numărul cadastral XXXXX,

amplasate în XXXXX; și compensarea cheltuielilor de judecată formate din taxa de

stat în mărime de 1 137,20 de lei achitată la depunerea cererii de chemare în judecată

și cheltuieli de asistență juridică în sumă de 2 300 de lei (f.d. 2-3, 118 vol. I).

2

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 02 decembrie 2016 (f.d. 119-120, 122-

125 recto-verso vol. I) s-a admis acțiunea; s-a recunoscut parțial nul certificatul de

moștenitor legal din XXXXX, înregistrat la notarul public Galina Goncearuc cu nr.

XXXXX, eliberat pe numele Nadejdei Dosca în partea moștenirii a ½cotă-parte din

averea Liubei Maftei, decedată la XXXXX; s-a recunoscut parțial nul contractul de

donație din XXXXX nr. XXXXX încheiat între Nadejda Dosca și Zinaida Munteanu

asupra terenului cu destinație construcții, cu suprafața de 0,1846 ha, cu numărul

cadastral XXXXXși construcția cu suprafața de 105 m.p. cu numărul cadastral

XXXXX amplasate în XXXXX, în partea înstrăinării a ½ cotă-parte din aceste

imobile; s-a recunoscut după Gheorghe Maftei și Vasile Maftei dreptul de proprietate

asupra ½ cotă-parte din terenul cu destinație construcții, cu suprafața de 0,1846 ha, cu

numărul cadastral XXXXXși construcția cu suprafața de 105 m.p., cu numărul

cadastral XXXXX amplasate XXXXX; și s-a încasat din contul Zinaidei Munteanu și

Nadejdei Dosca în beneficiul reclamanților Vasile Maftei și Gheorghe Maftei

cheltuielile de judecare a pricinii ce sunt formate din plata taxei de stat la momentul

depunerii cererii de chemare în judecată în mărime de 1 137,20 de lei și cheltuielile

de asistență juridică în mărime de 2 300 de lei, iar în total suma de 3437,20 de lei.

În consolidarea soluției adoptate, prima instanță a reținut că, până la decesul lui

Vasilii Maftei (bunelul reclamanților în speță), tatăl reclamanților – Ivan Maftei

împreună cu familia sa a locuit în imobilul litigios, care aparținea cu drept de

proprietate lui Vasilii Maftei. Iar, după decesul acestuia, în imobil au continuat să

locuiască soția defunctului Vasilii Maftei – Liuba Maftei și fiul acestuia –Ivan

Maftei împreună cu soția și copii săi Vasile Maftei și Gheorghe Maftei (reclamanții

în speță).

Astfel, instanța inferioară a constatat că la momentul deschiderii dosarului de

succesiune, moștenitori ai averii rămase după decesul lui Vasilii Maftei în cote părți

egale erau soția acestuia Liuba Maftei și fiul Ivan Maftei, care de fapt au intrat în

posesia averii succesorale după decesul lui Vasilii Maftei, însă, nu și-au legalizat

drepturile de proprietate asupra averii moștenite.

Respectiv, după decesul lui Ivan Maftei, succesori ai averii acestuia au devenit

fiii Vasile Maftei și Gheorghe Maftei, care, la rândul lor, au intrat în posesia averii

succesorale după decesul tatălui, se folosesc de bunul imobil moștenit, însă, nu și-au

legalizat dreptul de proprietate asupra averii moștenite.

Astfel, prima instanță a conchis că certificatul de moștenitor legal nr. XXXXX

din XXXXX, eliberat pe numele Nadejdei Dosca urmează a fi declarat nul în partea

moștenirii a ½ cotă-parte din averea succesorală rămasă după decesul Liubei Maftei,

or, la eliberarea acestuia, notarul public Galina Goncearuc nu a stabilit cercul de

persoane care au dreptul la moștenirea rămasă după decesul lui Vasilii Maftei, astfel

reclamanții Vasile Maftei și Gheorghe Maftei au fost lipsiți de dreptul la moștenirea

rămasă după decesul tatălui lor Ivan Maftei, fiul lui Vasilii Maftei.

Subsecvent, prin prisma art. 219 alin. (2) din Codul civil, instanța inferioară a

ajuns la concluzia de a declara nul și contractual de donație nr. XXXXX din

XXXXX, prin care Nadejda Dosca a donat Zinaidei Munteanu terenul cu destinație

construcții, cu suprafața de 0,1846 ha, cu numărul cadastral XXXXXși construcția

cu suprafața de 105 m.p., cu numărul cadastral XXXXX amplasate în XXXXX, în

partea înstrăinării a ½ cotă-parte din acest imobil. Or, această pretenție are caracter

3

subordonat în raport cu pretenția privind recunoașterea parțial nulă a certificatului

de moștenitor legal.

Succesiv, ținând cont de faptul că s-a ajuns la concluzia temeiniciei pretențiilor

principale și necesității admiterii acestora, prima instanță a conchis, prin prisma

art.94 și art. 96 din Codul de procedură civilă, necesitatea încasării din contul

Zinaidei Munteanu și Nadejdei Dosca în beneficiu reclamanților Vasile Maftei și

Gheorghe Maftei suma de 1 137,20 de lei cu titlu de compensare a taxei de stat

achitată la momentul depunerii cererii de chemare în judecată și suma de 2 000 de

lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017 (f.d. 190, 191-197 vol. I)

s-a respins apelul declarat de Zinaida Munteanu și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Strășeni din 02 decembrie 2016.

La 15 august 2017, Zinaida Munteanu a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, solicitând admiterea recursului și casarea

integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017 și a hotărârii

Judecătoriei Strășeni din 02 decembrie 2016, cu pronunțarea unei hotărâri noi în

sensul respingerii integrale a acțiunii (f.d. 2-5 vol. II).

În motivarea recursului a reiterat motivele de fapt ce țin de fondul cauzei și a

invocat că, instanțele inferioare au interpretat în mod eronat art. 1516 din Codul civil.

De asemene, relevă că instanțele de fond au apreciat arbitrar suportul probator, or, în

speță nu au fost administrate probe care ar confirma faptul intrării lui Ivan Maftei

(tatăl reclamanților) în posesia averii succesorale rămase în urma decesului lui Vasilii

Maftei.

Aderent, consideră că instanțele inferioare eronat au recunoscut nulitatea

absolută a certificatului de moștenitor legal din XXXXX și a contractului de donație

nr. XXXXX din XXXXX, or, nulitatea absolută este declarată prin lege, iar instanța

de judecată poate doar să o constate. Mai mult decât atât, constatările instanțelor

inferioare (care în opinia recurentei nu corespund realității), ar fi proprie prevederilor

art. 228 alin. (1) din Codul civil, care se referă la nulitatea relativă, și nicidecum art.

217 alin. (1) din Codul civil care guvernează nulitatea absolută.

În concluzie, invocă faptul că în speță este omis termenul de prescripție a

apărării drepturilor succesorale.

Prin recursul suplimentar din 29 august 2017, Zinaida Munteanu relevă că,

instanțele inferioare eronat au ajuns la concluzia recunoașterii după Gheorghe Maftei

și Vasile Maftei a dreptului de proprietate asupra ½ cotă-parte din bunul imobil

litigios, rămas după decesul tatălui Ivan Maftei, care l-a rândul său la acceptat în

urma decesului lui Vasilii Maftei. Or, Gheorghe Maftei și Vasile Maftei sunt

succesori de clasa a II-a, iar Zinaida Munteanu, fiind sora lui Ivan Maftei și fiica lui

Vasilii Maftei, este succesor de clasa I.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil

din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

4

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră că, în speță, calea de atac a fost demarată în interiorului

termenului legal, deoarece actul judecătoresc de dispoziție recurat datează cu 15 iunie

2017 (f.d.190, 191 vol. I), iar cererea de recurs a fost depusă la 15 august 2017, fapt

confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe recurs (f.d. 5vol. II), ultima zi legală de

exercitare a căii de atac fiind 15 august 2017.

Completul de admisibilitate apreciază memoriul înserat în cererea de recurs ca

5

fiind lipsit de substanță, deoarece argumentul recurentei precum că, instanțele

inferioare au interpretat în mod eronat art. 1516 din Codul civil, nu poate fi acceptat

de către instanța de recurs.

Or, conform art. 1516 alin. (3) din Codul civil, succesiunea se consideră

acceptată când moștenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o

declarație de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral.

În sensul normei precitate, persoanele care au vocație la moștenire (moștenitorii

legali și testamentari) dobândesc calitate de moștenitori prin acceptarea moștenirii.

Astfel, prin intrarea în posesiunea patrimoniului succesoral de fapt se înțelege:

administrarea, asigurarea, exercitarea folosinței asupra bunurilor succesorale,

achitarea cheltuielilor comunale aferente imobilului din masa succesorală, plata

impozitelor și alte acte ce demonstrează intenția moștenitorului de a accepta

moștenirea.

La caz, instanța de recurs constată că, în cadrul judecării cauzei, recurenta

Zinaida Munteanu a recunoscut că, în timpul vieții, Ivan Maftei, fiul lui Vasilii

Maftei și tata intimaților Vasile Maftei și Gheorghe Maftei (reclamanții în speță), a

locuit împreună cu familia sa în casa ce aparținea cu drept de proprietate lui Vasilii

Maftei, adică bunul imobil în litigiu. Iar după decesul lui Vasilii Maftei, fiul acestuia

– Ivan Maftei, tatăl intimaților Vasile Maftei și Gheorghe Maftei, a continuat să

locuiască în această casă împreună cu intimații Vasile Maftei și Gheorghe Maftei. Ba

mai mult ca atât, începând cu anul 1999, Vasilii Maftei s-a mutat cu traiul în casa

soției sale Liuba Maftei, unde a și decedat (f.d. 113-114 vol. I).

Cumul circumstanțelor relevate denotă caracterul declarativ al alegațiile

recurentei precum că, în speță nu au fost administrate probe care ar confirma faptul

intrării lui Ivan Maftei (tatăl reclamanților) în posesia averii succesorale rămase în

urma decesului lui Vasilii Maftei. Or, prin prisma art. 123 alin. (6) din Codul de

procedură civilă care prescrie că, faptele invocate de una din părți nu trebuie dovedite

în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat, intimații Vasile Maftei și Gheorghe

Maftei erau degrevați de probarea acestui fapt.

Succesiv, nu pot fi acceptate nici argumentele recurentei Zinaida Munteanu

precum că, în speță, instanțele inferioare eronat au recunoscut nulitatea absolută a

certificatului de moștenitor legal din XXXXX și a contractului de donație nr.XXXXX

din XXXXX, or, nulitatea absolută este declarată prin lege, iar instanța de judecată

poate doar să o constate.

La acest capitol, instanța de recurs decelează că, în conformitate cu art. 217

alin.(1) din Codul civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice

persoană care are un interes născut și actual. Instanța de judecată o invocă din oficiu.

Astfel, în interpretarea Capitolului III din Codul civil (nulitatea actului juridic)

nulitatea este sancțiunea care se aplică în cazul în care la încheierea actului juridic

civil nu se respectă condițiile de valabilitate. Nulitatea este mijlocul prevăzut de lege

pentru a asigura respectarea condițiilor de valabilitate a actului juridic. În măsura în

care un act juridic concret nu respectă aceste condiții, el este lipsit de efectele sale

prin intermediul nulității.

Nulitatea absolută este sancțiunea pentru nerespectarea normei ce ocrotește un

interes general.

Totodată, completul de admisibilitate notează că art. 64 din Legea nr. 1453 din

6

08 noiembrie 2002 cu privire la notariat consemnează în alin. (5) că, până la

eliberarea certificatului de moștenitor legal sau testamentar, notarul stabilește cercul

de persoane care au dreptul la succesiune și la rezerva succesorală, prevenind

moștenitorul despre răspunderea ce îi revine pentru tăinuirea faptului existenței altor

moștenitori.

Astfel, în condițiile speței, odată cu încălcarea procedurii de eliberare a

certificatului de moștenitor legal din XXXXX, înregistrat la notarul public Galina

Goncearuc sub nr. XXXXX, eliberat pe numele Nadejdei Dosca, survine uno icto

sancțiunea de nulitate a acestuia.

La fel, sunt lipsite de suport și argumentele recurentei cu privire la aplicarea

prevederile art. 228 alin. (1) din Codul civil și nicidecum a dispozițiilor art. 217

alin.(1) din Codul civil. Or, norma invocată guvernează nulitatea actului juridic

încheiat prin dol. La caz, urmează a fi taxat că „dolul” constă în inducerea în eroare a

unei persoane prin mijloace dolosive sau viclene pentru a o determina să încheie un

act juridic. Astfel, pentru ca dolul să fie temei de anulare a actului juridic este necesar

ca eroarea să fie determinantă pentru încheierea actului juridic, așa încât să fie

evident că fără aceste mijloace, cealaltă parte n-ar fi încheiat actul.

Având în vedere că între recurenta Zinaida Munteanu și intimații Vasile Maftei

și Gheorghe Maftei nu există încheiat vreun act juridic, care ar fi supus examenului

de legalitatea, este incert în ce constă dolul și inducerea în eroare. Astfel,

circumstanța relevată exclude aplicabilitatea nulității actului juridic încheiat prin dol.

Cu titlu de consecință, nu pot fi acceptate nici alegațiile recurentei cu privire la

tardivitatea acțiunii, or, prin prisma art. 217 alin. (3) din Codul civil, acțiunea în

constatare a nulității absolute este imprescriptibilă.

Succesiv, completul de admisibilitate constată lipsa de substanță și a

argumentelor cuprinse în cererea de recurs suplimentară din 29 august 2017,

deoarece, faptul că Zinaida Munteanu este succesor de clasa I a patrimoniului

succesoral rămas după decesul lui Vasilii Maftei, iar intimații Gheorghe Maftei și

Vasile Maftei sunt succesori de clasa a II-a, nu are relevanță cu obiectul acțiunii

dedus judecății.

La acest capitol, este de notat faptul că, obiectul acțiunii civile îl formează

pretențiile reclamantului față de pârât, adresate instanței de judecată în scopul apărării

propriilor drepturi și care reies din raportul material-litigios și în privința cărora

instanța de judecată urmează să se expună prin hotărâre.

Prin urmare, pretențiile în privința cărora trebuie să se expună instanța de

judecată au fost înaintate de către Gheorghe Maftei și Vasile Maftei și constau în

recunoașterea ca fiind parțial nul certificatul de moștenitor legal din XXXXX,

înregistrat la notarul public Galina Goncearuc sub nr. XXXXX, eliberat pe numele

Nadejdei Dosca; recunoașterea ca fiind parțial nul contractul de donație din XXXXX

nr. XXXXX încheiat între Nadejda Dosca și Zinaida Munteanu, prin care prima a

donat celei din urmă terenul cu destinație construcții, cu suprafața de 0,1846 ha, cu

numărul cadastral XXXXXși construcția, cu suprafața de 105 m.p., cu numărul

cadastral XXXXX amplasate în sXXXXX; precum și recunoașterea dreptul de

proprietate a lui Gheorghe Maftei și Vasile Maftei asupra ½ cotă-parte din bunul

nominalizat supra.

La caz, din sensul pretențiilor formulate, completul de admisibilitate taxează că,

7

în speță, recurentei Zinaida Munteanu îi sunt opozabile doar raporturile juridice ce

reies din contractul de donație a imobilului din XXXXX, înregistrat la notarul public

Galina Goncearuc sub nr.XXXXX, nu și raporturile juridice de succesiune a

patrimoniului rămas după decesul lui Vasilii Maftei.

Astfel, în situația în care recurenta Zinaida Munteanu a constatat că are pretenții

proprii asupra obiectului material a acțiunii, avea pozitivă de a înainta în temeiul art.

172 din Codul de procedură civilă acțiune reconvențională, declarându-și astfel

propriile pretenții asupra obiectului litigiului.

Distinct ipotezei relevate, instanța de recurs consideră oportun de a remarca și

faptul că, la semnarea contractului de donație a imobilului din XXXXX, înregistrat la

notarul public Galina Goncearuc sub nr.XXXXX, a participat doar o singură

persoană, și anume Zinaida Munteanu. Or, din conținutul acestuia rezultă indubitabil

că, la semnarea acestuia, „donatorul” Nadejda Dosca a fost reprezentată de

„donatarul” Zinaida Munteanu în baza procurii autentificate de notarul Galina

Goncearuc la 18 martie 2014. Prin urmare, donatarul Zinaida Munteanu și-a donat sie

însuși, din numele donatarului Nadejda Dosca, bunul imobil format din terenul cu

modul de folosință pentru construcții, cu suprafața de 0,1846 ha, cu numărul cadastral

XXXXXși casa de locuit, cu suprafața la sol de 105 m.p., identificată prin numărul

cadastral XXXXX, amplasat în XXXXX.

Memoriul constatat de completul de admisibilitate, și expus supra, certifică în

mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului declarat, deoarece recurenta nu a

invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței

de apel. Or, temeiurile înserate în cererea de recurs sunt distincte procedurii în

recurs, circumstanță care evidențiază caracterul declarativ al acestuia, lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de

instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

recurs reține că recursul declarat de Zinaida Munteanu nu s-a bazat exclusiv pe

chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că Zinaida Munteanu a depus

prezenta cerere de recurs după ce a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță de

fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea

mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea

nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei Zinaida Munteanu i-a

fost asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu

dreptul la un recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind

încălcarea echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că

participanții au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și

8

raționamentele pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de

vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Zinaida Munteanu în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Zinaida Munteanu împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 15 iunie 2017 se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

9