3ra-1007/17 — obligarea eliberării autorizației de schimbare a destinației încăperii nelocativă în încăpere locativă și repararea prejudiciului moral

3ra-1007/17 — obligarea eliberării autorizației de schimbare a destinației încăperii nelocativă în încăpere locativă și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra – 1007/17

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecător: I. Țurcan

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc

D E C I Z I E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

judecând cererea de recurs declarată de către Grecu Vasile,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grecu Vasile

împotriva Consiliului municipal Chișinău, cu privire la obligarea eliberării

autorizației de schimbare a destinației încăperii nelocativă în încăpere locativă și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 4 aprilie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Grecu Vasile și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 9 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 2 septembrie 2016, Grecu Vasile a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului municipal Chișinău, cu privire la obligarea eliberării

autorizației de schimbare a destinației încăperii nr. 17 din XXXXX, mun. Chișinău,

din încăpere nelocativă în încăpere locativă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 5 iulie 2016, s-a adresat

Consiliului municipal Chișinău cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat eliberarea

autorizației de schimbare a destinației încăperii nr. 17 din XXXXX, mun. Chișinău,

din încăpere nelocativă în încăpere locativă, cu atribuirea destinației locativă-

locuibilă. În respectiva cerere, reclamantul a subliniat că, la 6 mai 1992, a fost

Pagină 1 din 11

angajat în cadrul Penitenciarului nr. 4 din or. Cricova, fiindu-i acordată de către

Instituția Penitenciară o odaie de serviciu la adresa: or. Cricova, XXXXX, odaia nr.

17, unde locuiește până la moment. Anterior în odaia menționată au locuit alți

colaboratori. După angajarea în cadrul Direcției trupelor de pază, supraveghere și

escortare al Departamentului Instituții Penitenciare al Ministerului Justiției, a fost

luat la evidență pentru îmbunătățirea condițiilor de trai în temeiul pct. 20 din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului de Miniștri ai RSSM nr. 405 din

25 noiembrie 1987, iar la 20 aprilie 1994, comandantul unității militare în care

activa, a înaintat Primăriei Cricova demersul nr. 104 din 20 aprilie 1994, prin care a

solicitat atribuirea unui lot de teren pentru construcția casei de locuit.

În continuare, Grecu Vasile a punctat că, la 13 noiembrie 2000, precum și la

23 martie 2009, a instalat telefonie fixă în odaia nr. 17 din XXXXX, iar la 25

noiembrie 2013, la solicitarea sa, a fost întocmit Raportul de expertiză tehnică nr.

1051 privind starea apartamentului resistematizat. Așadar, potrivit expertizei,

încăperea poate fi exploatată ca încăpere locuibilă.

Prin urmare, la 18 decembrie 2013, în bază Raportului de expertiză tehnică

nr. 1051 și a demersului nr. 104 din 20 aprilie 1994, reclamantul s-a adresat

Consiliului or. Cricova cu o cerere prealabilă nr. 05-6/344, solicitând schimbarea

destinației odăii nr. 17 din XXXXX mun. Chișinău din încăpere nelocativă în

încăpere locativă, cu perfectarea actelor necesare pentru eliberarea ordinului de

repartiție. Astfel, la 24 decembrie 2013, reclamantul a primit un răspuns cu nr.05-

5/1414, emis de secretara Consiliului or. Cricova, prin care s-a refuzat în expunerea

în privința cerințelor indicate mai sus.

În aceeași ordine de idei, în luna ianuarie 2014, Grecu Vasile a înaintat

Primarului or. Cricova și secretarului Consiliului or. Cricova o cerere, cu privire la

includerea pe ordinea de zi a ședinței Consiliului a cererii prealabile nr. 05-6/344

din 18 decembrie 2013, cu emiterea unei decizii, la caz. Prin răspunsul nr. 05-5/131

din 29 ianuarie 2014, i-a fost refuzat în satisfacerea cerințelor înaintate.

Reclamantul a considerat răspunsul nr. 05-5/131 din 29 ianuarie 2014 ca fiind

formal, iar, în consecință, la 12 februarie 2014, a depus la Primarul or. Cricova și

secretarul Consiliului or. Cricova o cererea prealabilă nr. 05-6/26, prin care a cerut

anularea refuzului indicat mai sus și schimbarea destinației încăperii din speță, cu

emiterea unei decizii în acest sens. În mod corespunzător, prin răspunsul Primarului

or. Cricova nr. 05-5/240 din 3 martie 2014, reclamantului i-a fost comunicat că

cererea prealabilă nr. 05-6/344 din 18 decembrie 2013 urmează a fi inclusă pe

ordinea de zi la ședința următoare a Consiliului or. Cricova.

Totodată, s-a învederat că, la ședința Consiliului or. Cricova din 17 aprilie

2014, pe lângă explicațiile formulate în formă scrisă, a solicitat și examinarea

posibilității atribuirii în proprietate privată a odăii nr. 17 din XXXXX, în care a

Pagină 2 din 11

locuit permanent timp de 15 ani, din anul 1992 până în prezent. Ulterior, la 10 iulie

2014, reclamantul a primit decizia Consiliului or. Cricova nr. 4/10 din 3 iulie 2014

„Cu privire la cererea prealabilă a cet. Grecu Vasile privind schimbarea destinației

încăperii nr. 17 din subsolul blocului locativ din str. XXXXXXX, or. Cricova”, prin

care i-a fost refuzat în satisfacerea pretențiilor înaintate. Iar, la 16 iulie 2014,

reclamantul a recepționat răspunsul Consiliului or. Cricova nr. 05-5/815 din 16 iulie

2014, fiindu-i comunicat că odaia nr. 17 din XXXXX, are destinație tehnică și nu

corespunde cerințelor sanitare.

Astfel, prin cererea prealabilă din 9 august 2014, adresată Consiliului or.

Cricova, reclamantul a solicitat anularea deciziei menționate, depunând ulterior și

cererile nr. 20 din 2 iunie 2014 și nr. 29 din 29 iulie 2014, la care nu a primit nici un

răspuns. Respectiv, la 9 august 2014, a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului or. Cricova la Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău, prin care a

cerut anularea deciziei nr. 4/10 din 3 iulie 2014, dar și obligarea Consiliului or.

Cricova să adopte actele solicitate. În acest sens, pârâtul din litigiul menționat, a

insistat că doar Consiliul municipal Chișinău este în drept să elibereze autorizația de

schimbare a destinației pentru încăperea nr. 17, în conformitate cu punctele 4 și 28

din Regulamentul privind autorizarea funcționării și schimbării destinației

construcțiilor și amenajărilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 306 din 30

martie 2000.

În baza acestor circumstanțe, reclamantul a susținut că autorizația cerută

urmează a fi eliberată de către Consiliul municipal Chișinău.

Grecu Vasile a solicitat instanței de judecată obligarea Consiliului mun.

Chișinău să-i elibereze autorizație de schimbare a destinației încăperii nr. 17, din

XXXXX, mun. Chișinău și anume, din încăpere nelocativă în încăpere locativă,

precum și repararea prejudiciului moral cauzat prin refuzul tacit de adoptare a unei

decizii privind eliberarea actelor solicitate în mărime de 30 000 lei (f. d. 2).

Pe parcursul examinării cauzei, pârâtul Consiliul municipal Chișinău, fiind

citat legal, nu a formulat o referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată

(f. d. 25).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 9 noiembrie 2016, s-a

respins acțiunea ca neîntemeiată (f. d. 129, 134 - 139).

Împotriva acestui act de dispoziție, Grecu Vasile, prin intermediul avocatului

stagiar Sardari Marin, a declarat apel în termenul prevăzut de lege (f. d. 155). În

apărarea sa, Consiliul municipal Chișinău nu a depus o referință.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 4 aprilie 2017, a respins apelul

declarat de Grecu Vasile și a menținut hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 9 noiembrie 2016 (f. d. 167 – 174).

Pagină 3 din 11

La 20 mai 2017, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 4 aprilie 2017 (f. d. 175).

La 20 iulie 2017, Grecu Vasile a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 4 aprilie 2017, solicitând casarea integrală a acesteia și hotărârii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 9 noiembrie 2016, cu trimiterea pricinii spre

rejudecare în instanța de fond, în alt complet de judecată.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul a afirmat că atât

instanță de fond, cât și instanța de apel, au examinat cauza civilă în lipsa

reprezentantului său, Sardari Marin. De fapt, s-a arătat că, la 4 aprilie 2017,

reprezentantul său s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta sau de a înștiința

instanța de judecată despre imposibilitatea de a se prezenta în ședința judiciară. Or,

la data respectivă, avocatul stagiar Sardari Marin nu se afla pe teritoriul Republicii

Moldova, fiind internat în spitalul nr. 8 din Ucraina, or. Lvov, din cauza unui

accident rutier grav ce a avut loc la 31 martie 2017.

În esență, Grecu Vasile a explicat că avocatul său urma să prezinte la ședința

de judecată din 4 aprilie 2017 mai multe înscrisuri, care demonstrează că imobilul

din litigiu se află pe teritoriul or. Cricova, este în proprietatea Primăriei or. Cricova

și se află la balanța ultimei, fiind dat în gestiune economică Regiei Comunal

Locativă Cricova. Așadar, recurentul a susținut că instanțele judecătorești inferioare

nu au atras în proces persoanele respective, iar hotărârile acestora au fost adoptate

cu privire la drepturile acestor persoane.

Un alt motiv de casare a deciziei contestate constă în faptul că instanța de apel

nu a verificat și nu a răspuns într-un mod detaliat la argumentele apelantului cu

privire la atragerea în proces a persoanelor sus menționate, ceea ce încalcă garanțiile

unui proces echitabil prevăzut la articolul 6 parag. 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

La 11 august 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Consiliului

municipal Chișinău, informând că referința se depune în termen de o lună de la data

primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată în

termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f. d. ).

Până la ședința de examinare a recursului, intimatul nu a depus o referință,

prin care să-și exprime punctul de vedere.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a

reprezentanților acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face

o mențiune pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

În procedura de filtru, completul de judecată a constatat că decizia integrală a

instanței de apel din 4 aprilie 2017 a fost expediată în adresa părților la 20 mai 2015

Pagină 4 din 11

(f. d. 175), însă nu există dovada recepționării efective a acesteia de către

participanții la proces. De fapt, deși recurentul a invocat că a primit copia de pe

decizie la 1 iunie 2017, nu a reușit să probeze primirea corespondenței la adresa

acesteia. Totuși, în lipsa unor înscrisuri pertinente, instanța de recurs nu a putut

determina cu precizie momentul, când a fost comunicată hotărârea motivată.

Astfel, în atare situație și pentru a nu admite o ingerință disproporțională în

dreptul de acces la justiție, dar având în vedere data expedierii actului contestat (20

mai 2017), instanța de judecată a stabilit că recursul declarat de Grecu Vasile la 10

iulie 2017 este depus în termenul prevăzut mai sus.

În același context, materialele cauzei dovedesc faptul că recursul nu a fost

examinat anterior, fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de

procedură civilă, cu privire la subiecții abilitați cu dreptul de a depune recurs. La

fel, a fost stabilit că argumentele recurentului se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 1 noiembrie 2017,

recursul declarat de Grecu Vasile a fost considerat admisibil spre examinare în fond

(f. d. 208).

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursul s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților

la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept

care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe

baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurentul și intimatul au avut

posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții

adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a

se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții v. Finlanda, 19 aprilie

2007, parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä v.

Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

În subsidiar, în parag. 26 – 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de

apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în

persoană. Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată în raport cu criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

Pagină 5 din 11

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Grecu Vasile este întemeiat și urmează a fi admis, cu dispunerea casării

deciziei Curții de Apel Chișinău din 4 aprilie 2017, cu trimiterea pricinii spre

rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecători, pentru motivele ce

succed.

Instanța de recurs notează că raportul juridic dedus judecății vizează cererea

de chemare în judecată depusă de Grecu Vasile împotriva Consiliului municipal

Chișinău, cu privire la obligarea eliberării autorizației de schimbare a destinației

încăperii nr. 17 din XXXXX, mun. Chișinău, din încăpere nelocativă în încăpere

locativă și repararea prejudiciului moral (f. d. 2).

Instanța de recurs observă că, atât prima instanța (f. d. 129, 134 - 139), cât și

instanța de apel (f. d. 167 - 174), fiind investite cu judecarea prezentei pricini, au

hotărât că sunt neîntemeiate capetele de cerere, cu privire la obligarea eliberării

autorizației de schimbare a destinației încăperii nelocativă în încăpere locativă și

repararea prejudiciului moral, respingând cererea de chemare în judecată, dar și

cererea de apel.

La adoptarea acestor soluții, instanțele ierarhic inferioare au reținut

circumstanțele de fapt prezentate de Grecu Vasile în cererea de chemare în judecată.

Mai mult, instanțele au reținut că Grecu Vasile nu dispunea de ordin de repartiție la

instalarea în odaia nr. 17 din subsolul blocului locativ din XXXXX, iar potrivit

scrisorii Primăriei or. Cricova nr. 05-5/815, expediată acestuia la 16 iulie 2014,

ultimul a fost informat despre faptul că imobilul respectiv are destinație tehnică și

nu corespunde cerințelor sanitare conform normelor. Totodată, s-a arătat că

utilizarea în scopuri locative a subsolului se află în contradicție și cu normele de

securitate al Legii nr. 267-XII din 9 noiembrie 1994, privind apărarea împotriva

incendiilor și Hotărârea Guvernului nr. 1159 din 24 octombrie 2007, cu privire la

aprobarea Reglementării tehnice „Reguli generale de apărare împotriva incendiilor

în Republica Moldova” RT DSE 1.01 – 2005 (f. d. 173).

În subsidiar, instanțele de judecată au stabilit că încăperea din litigiu este

proprietatea Republicii Moldova, iar apelantul nu a prezentat probe, care ar

confirma că acest imobil se află la balanța Consiliului municipal Chișinău. Prin

urmare, acțiunea a fost formulată față de un pârât necorespunzător (f. d. 173).

Pentru a soluționa această cauză civilă, instanța de apel a aplicat punctele 3,

18, 22 din Regulamentul privind autorizarea funcționării și schimbării destinației

construcțiilor și amenajărilor, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 306 din 30

martie 2000.

La caz, Grecu Vasile a criticat decizia Curții de Apel Chișinău din 4 aprilie

2017 în baza articolului 432 alin. (2) lit. a), c), alin. (3) lit. d) și alin. (4) din Codul

de procedură civilă.

Pagină 6 din 11

În baza limitelor impuse de art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit învederează că recurentul s-a plâns de faptul că examinarea cauzei în

ordine de apel a avut loc în lipsa apărătorului său, care din motive de sănătate a fost

în imposibilitate de a se prezenta în ședința judiciară din 4 aprilie 2017. Mai mult,

instanțele judecătorești nu au răspuns la argumentele sale cu privire la atragerea în

proces a Primăriei orașului Cricova și Regiei Comunal Locativă Cricova, ceea ce

încalcă garanțiile unui proces echitabil prevăzut la articolul 6 parag. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

În apărarea sa, Consiliul municipal Chișinău nu a depus referință.

Analizând argumentele expuse în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că

examinarea cauzei în ordine de apel în lipsa avocatului a condus la încălcarea

dreptului la un proces echitabil garantat lui Grecu Vasile de articolul 6 parag. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În sensul art. 75 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în proces civil,

persoanele fizice își pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar.

Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de

a avea avocat.

Instanța de recurs reține constatările Curții Europene a Drepturilor Omului din

cauza Airey v. Irlanda (nr. 6289/73) din 9 octombrie 1979 ca relevante speței

actuale. Așadar, pentru prima data, în parag. 26, Curtea Europeană a stabilit că, deși

articolul 6 parag. 1 din Convenția Europeană nu conține o clauză similară din

articolul 6 parag. 3, lit. c) din Convenție, cu privire la faptul că acuzatul are dreptul

la asistența unui apărător, totuși uneori poate obliga statul să prevadă o asemenea

asistență a unui avocat în proceduri civile, atunci când o astfel de asistență se

dovedește indispensabilă pentru accesul efectiv la un tribunal, fie este impusă în

mod expres prin lege sau din motive de complexitate a procedurii judiciare sau a

cauzei civile.

În esență, Colegiul judiciar reliefă că urmează de verificat dacă participarea

recurentului Grecu Vasile în lipsa unui avocat în fața instanței de apel ar fi fost

eficace, în sensul că acesta ar fi putut să-și prezinte cazul în mod corespunzător și în

mod satisfăcător, pentru a nu admite o eventuală încălcare a articolului 6 parag. 1

din Convenția. Suplimentar, acest control depinde în mod direct de circumstanțele

particulare a cauzei (a se vedea cauza Airey, citată mai sus, parag. 24, 26). Totodată,

Pagină 7 din 11

recurentul în calitate de protagonist principal în această procedură, ar trebui să

beneficieze de întreagă gamă de măsuri de protecție care decurg din principiul

contradictorialității, egalității în drepturile procedurale și disponibilității (a se vedea

cauza Andrejeva v. Letonia, 18 februarie 2009, parag. 101).

Aplicând aceste garanții caracteristice unui proces echitabil la circumstanțele

cauzei respective, instanța de recurs notează că, prin încheierea Curții de Apel

Chișinău din 20 ianuarie 2017, s-a dispus prezentarea apelului desfășurat cu

indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază până la 7 martie 2017,

ora 10.00 (f. d. 144 – 145).

În aceeași ordine de idei, Colegiul lărgit reține că recurentul Grecu Vasile și-a

apărat interesele personal în prima instanță, iar, la 10 ianuarie 2017, a hotărât să

încheie, cu avocatul stagiar Sardari Marin, un contract de asistență juridică nr. 30s,

fiind eliberat mandatul seria MAS nr. 042230 din 10 ianuarie 2017 (f. d. 149).

Astfel, conform acestui act de reprezentare, avocatul stagiar Sardari Marin a fost

împuternicit să acorde asistență juridică în prezenta cauză civilă la Curtea de Apel

Chișinău în conformitate cu articolul 81 din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, la termenul de judecată din 7 martie 2017, avocatul stagiar

Sardari Marin a depus cererea de apel motivată (f. d. 150 – 153), fiind primită în

procedură prin încheiere protocolară și fixată ședința de judecată pentru examinarea

acesteia la 4 aprilie 2017, ora 12.00 (f. d. 155 – 156).

În plus, potrivit recipisei din 16 martie 2017, reprezentantul recurentului s-a

prezentat suplimentar la Curtea de Apel Chișinău pentru a lua cunoștințele cu

materialele cauzei (f. d. 162).

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs subliniază că recurentul Grecu

Vasile și avocatul acestuia, Sardari Marin, nu s-au prezentat și nici nu au comunicat

motivele neprezentării la ședința de judecată din 4 aprilie 2017 (f. d. 157, 165).

Așadar, instanța de apel a dispus posibilă examinarea cauzei civile în ordine de apel

în lipsa participanților la proces, întrucât a fost respectată procedura de citare legală

a acestora (f. d. 166).

Totuși, din analiza cererii de recurs, rezultă că avocatul stagiar Sardari Marin

s-a aflat spitalizat în urma unui accident rutier în Ucraina, or. Lvov, în perioada din

31 martie 2017 – 14 aprilie 2017. Deși, la judecarea recursului este interzis de a

administra noi dovezi în baza articolului 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată relevă că excepția de la regula generală se referă doar la acelea

înscrisuri noi care pot confirma încălcări ale normelor de drept procedural, cu

condiția că participanții la proces demonstrează că au fost în imposibilitate să le

prezinte la examinarea pricinii în instanța de apel.

Astfel, circumstanțele invocate de recurent și stabilitate mai sus de instanță, se

atestă prin pașaportul lui Sardari Marin (f. d. 185), extrasul din Cartela bolnavului

Pagină 8 din 11

de staționar nr. 3542 din 14 aprilie 2017, eliberat de Spitalul Clinic nr. 8 din or.

Lvov (Ucraina) (f. d. 186) și extrasul din Fișa medicală a bolnavului de staționar nr.

7149 din 25 aprilie 2017, eliberat de Institutul de Medicină Urgentă din mun.

Chișinău (f. d. 187). Mai mult, acestea au un caracter incident și decisiv asupra

soluționării juste a cauzei civile.

Din aceste raționamente, Colegiul lărgit constată că, într-adevăr,

reprezentantul lui Grecu Vasile, avocatul stagiar Sardari Marin, s-a aflat în

imposibilitate de a se prezenta sau de a înștiința instanța de apel despre

imposibilitatea de a se prezenta la ședința judiciară din 4 aprilie 2017.

Mai mult, instanța de recurs ia act de faptul că avocatul recurentului a dorit să

prezinte în fața instanței de apel mai multe probe, care ar confirma în viziunea

acestuia împrejurarea că imobilul din litigiu se află pe teritoriul or. Cricova, este în

proprietatea Primăriei or. Cricova și se află la balanța ultimei, dar și este dat în

gestiune economică Regiei Comunal Locativă Cricova. Or s-a încercat de a

demonstra că atât hotărârea primei instanțe din 9 noiembrie 2016, cât și decizia

instanței de apel din 4 aprilie 2017, au fost adoptate cu privire la drepturile acestor

persoane neatrase în procesul judiciar (f. d. 180).

De asemenea, Colegiul lărgit observă argumentele recurentului în susținerea

admiterii recursului, conform cărora acesta nu a putut prezenta înscrisurile

menționate mai sus în instanța de fond din cauză că nu a avut un avocat, iar în

instanța de apel avocatul acestuia s-a aflat în imposibilitate de a participa la ședința

judiciară din 4 aprilie 2017, când s-a examinat cererea de apel a cauzei sale. În plus,

nu există dubii cu privire la situația că Grecu Vasile și-a angajat un avocat în ordine

de apel în vederea apărării dreptului său la o locuință de către o persoană abilitată și

calificată în materie juridică. Cu atât mai mult cu cât prima instanța i-a respins

acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Pe baza celor prezentate, instanța de recurs constată că recurentul Grecu

Vasile nu a reușit să-și prezinte în mod efectiv punctul său de vedere în fața instanței

de apel, ceea ce constituie o violare a articolului 6 parag. 1 din Convenție. Cu toate

acestea, situația în care avocatul stagiar Sardari Marin a fost implicat într-un

accident rutier, fiind internat în spital, atestă că instanța de apel nu i-a asigurat un

proces echitabil lui Grecu Vasile din cauza unor circumstanțe extraordinare, care nu

au putut fi determinate la acel moment și nu-i poate fi imputată acesteia.

În continuare, Colegiul judiciar observă că instanța de apel nu a răspuns în

decizia sa din 4 aprilie 2017 la argumentul apelantului cu privire la aplicarea

articolului 62 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. Așadar, în viziunea lui

Grecu Vasile, instanța de apel urma să decidă dacă prima instanța a examinat corect

cauza civilă fără atragerea în proces a Consiliului or. Cricova și Întreprinderea

Pagină 9 din 11

Comunal Locativă or. Cricova, în gestiunea cărora se află încăperea nr. 17, din

XXXXX (f. d. 153).

În aceeași ordine de idei, instanța de judecată relevă că observația indicată de

apelant și descrisă mai sus cerea o motivare specifică și explicită din partea

instanțelor ierarhic inferioare, însă instanța de apel a omis să dea o asemenea

explicație. Cu privire la acest aspect, instanța de judecată notează că, în

jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a constatat în mod frecvent

încălcări ale articolului 6 parag. 1 din Convenție, în special în cauzele care ridicau

probleme cu privire la motivarea hotărârilor judecătorești (a se vedea Fomin v.

Moldova, 11 octombrie 2011, parag. 31 și 34; Mitrofan v. Moldova, 15 ianuarie

2013, parag. 54; Lebedinschi v. Moldova, 16 iunie 2015, parag. 31, 36; Nichifor v.

Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 30). Astfel, constatările de mai sus în sine ar

putea fi o bază suficientă pentru stabilirea încălcării articolului 6 parag. 1 din

Convenție.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept: să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în

toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Per ansamblu, instanța de recurs constată că pe de o parte imposibilitatea

întemeiată a avocatului stagiar Sardari Marin de a se prezenta în ședința judiciară

din 4 aprilie 2017 în vederea reprezentării intereselor lui Grecu Vasile, iar pe de altă

parte motivarea insuficientă a deciziei de către instanța de apel, constituie niște erori

judiciare care nu pot fi corectate de instanța de recurs, atât timp cât recurenții doresc

să prezinte circumstanțe de fapt noi în faza de apel. Or, în conformitate cu art. 432

alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În cazul

respectiv, judecarea recursului exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul

XXXVIII din Codul de procedură civilă, are un caracter devolutiv și privește doar

problemele de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

nu și temeinicia ei în fapt.

În consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de

Grecu Vasile, de a casa decizia instanței de apel și de a restitui pricina spre

rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecători.

La rejudecarea pricinii este necesar de ținut cont de cele expuse și în

dependență de cele obținute de emis o hotărâre legală, respectând dreptul părților la

un proces echitabil.

Pagină 10 din 11

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Grecu Vasile.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 4 aprilie 2017, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Grecu Vasile împotriva Consiliului

municipal Chișinău, cu privire la obligarea eliberării autorizației de schimbare a

destinației încăperii nelocativă în încăpere locativă și repararea prejudiciului moral,

cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Pagină 11 din 11