3ra-1338/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: G.Mîțu dosarul nr.3ra-1338/17

(Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău)

instanța de apel: L.Bulgac, Gr.Dașchevici, D.Manole

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecători: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată ”Transvio” (în proces de faliment),

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Transvio” (în proces de faliment) împotriva Inspectoratului

Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Transvio” (în proces de

faliment), fiind menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 iunie

2016,

c o n s t a t ă:

La data de 29 iunie 2015 SRL „Transvio” în proces de faliment, lichidator

Ciobanu Dorin, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului

Fiscal de Stat mun. Chișinău solicitând casarea Deciziei IFS mun. Chișinău nr.

587/3/12 din 09 aprilie 2015.

În motivarea acțiunii SRL „Transvio” în proces de faliment, a indicat că în

adresa administratorului insolvabilității SRL ”Transvio” de către oficiul poștal a fost

readresată Decizia IFS mun. Chișinău nr. 587/3/12 din 09 aprilie 2015 prin care

societatea insolvabilă a fost sancționată cu o amendă de 7000 lei, pentru încălcarea

obligațiunilor prevăzute de art. 8, alin. (2), lit. c) a Codului Fiscal, fiind constatat că în

cadrul controlului operativ efectuat la autoturismul Dacia Logan ce acorda servicii de

transportare a călătorilor în regim de taxi cu numărul scurt 14555, cu numărul de

înmatriculare de stat XXXXX, ce aparține SRL ”Transvio”, prin efectuarea

transporturilor de pasageri în regim taxi, în lipsa mașinii de casă și control

(taximetru).

De asemenea, reclamantul a indicat că la 23.04.2015 SRL ”Transvio” (în

insolvabilitate) prin intermediul administratorului autorizat Ciobanu Dorin a depus

contestație împotriva deciziei IFS mun.Chișinău din 09.04.2015, însă la 28.05.2015

1

prin intermediul oficiului postal, lichidatorul SRL ”Transvio” a recepționat decizia

IFS mun.Chișinău nr. 132 din 21.05.2015 prin care s-a respins contestația SRL

”Transvio” depusă la decizia din 09.04.2015.

Consideră SRL „Transvio” în proces de faliment, că decizia nominalizată a

organului fiscal este neîntemeiată, respectiv ilegală, care necesită de a fi anulată din

următoarele motive.

Astfel, reclamantul indică că la 20.10.2014 Curtea de Apel Chișinău prin

Hotărârea nr.2i-362/14 a intentat proces de insolvabilitate față de SRL ”Transvio”,

desemnând în funcția de administrator al insolvabilității pe Ciobanu Dorin, iar ca

urmare a inventarierii masei debitoare s-a constatat că societatea insolvabilă dispune

în proprietate de 124 de automobile, inclusiv și automobilul Dacia Logan cu numărul

de înmatriculare XXXXX, dar care nu se află în posesiunea reală a SRL ”Transvio”

fiind gestionate de persoane necunoscute.

Mai indică reclamantul că la 02.02.2015 Curtea de Apel Chișinău prin

încheierea nr.2i-363/14 a anunțat în căutare toate unitățile de transport, care aparțin

SRL ”Transvio”, inclusiv automobilul Dacia Logan cu numărul de înmatriculare

XXXXX.

Afirmă reclamantul că pe perioada procesului de insolvabilitate SRL„Transvio”

nu a prestat servicii de transportate a călătorilor, activitatea acesteia a fost sistată în

temeiul deciziei Comitetului Creditorului și nu are nici o legătură contractuală cu

numărul de taxi 14555, iar organul fiscal nu a prezentat careva probe pertinente și

concludente în acest sens.

Relevă că decizia de aplicare a sancțiunilor fiscale este nejustificată și ilegală

pe motivul lipsei componenței contravenționale și / sau a cazului de încălcare fiscală.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 iunie 2016, cererea de

chemare în judecată depusă de SRL „Transvio” în proces de faliment, a fost respinsă.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, la data de 29 iulie

2016 SRL „Transvio” în proces de faliment, a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 iunie 2016 și a solicitat instanței de apel

admiterea apelului, casarea hotărârii contestate și pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a pretențiilor formulate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017 s-a respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Transvio” (în proces de faliment),

fiind menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 iunie 2016.

La adoptarea soluției instanța de apel a relevat că, din materialele cauzei rezultă

că în baza deciziei privind inițierea controlului fiscal din 16.03.2015 de către

inspectorii Direcției Control Fiscal mun. Chișinău s-a efectuat un control prin metoda

verificării operative la SRL ”Transvio”. În rezultat, a fost emis Actul de control nr. 1-

708398 din 17.03.2015 din conținutul căruia rezultă că contribuabilul prestează

servicii de taxi în lipsa aparatului de taxat. (f.d. 44). Prin Actul de control nr. 1-

708398 din 17.03.2015 de către IFS mun. Chișinău a fost emisă decizia nr. 587/3/12

din 09 aprilie 2015 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL

”Transvio”, prin care reclamantului i s-a aplicat în temeiul art. 254, alin. (1) Cod

2

fiscal, amendă în sumă de 7000 lei pentru efectuarea încasărilor bănești în numerar în

lipsa mașinii de casă și control (f.d. 7).

La fel, s-a constatat că deși reclamantul SRL „Transvio” s-a adresat către pârât

cu o cerere prealabilă prin care a solicitat casarea Deciziei nr. 587/3/12 din 09 aprilie

2015 (f.d. 6), IFS mun. Chișinău prin decizia nr. 132 din 21.05.2015 a respins

contestația reclamantului ca neîntemeiată (f.d. 4).

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. 2) lit. c) din Codul Fiscal,

contribuabilul este obligat să țină evidența contabilă conform formelor și modului

stabilit de legislație, să întocmească și să prezinte organului fiscal și serviciului de

colectare a impozitelor și taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislație,

să asigure integritatea documentelor de evidență contabilă în conformitate cu cerințele

legislației, să efectueze încasările bănești în numerar prin intermediul dispozitivelor și

sistemelor pentru înregistrarea operațiunilor cu numerar, respectînd reglementările

aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite

efectuarea încasărilor bănești în numerar fără aplicarea mașinilor de casă și de control.

Potrivit prevederilor art. 3, alin. (1) Cod Fiscal, legislația fiscală se compune

din prezentul cod și din alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.

Conform pct. 4 din Regulamentul „cu privire la aplicarea mașinilor de casă și

control pentru efectuarea decontărilor în numerar”, Anexa nr. 5 la Hotărîrea

Guvernului RM nr. 474 din 28.04.1998, la efectuarea decontărilor bănești în numerar

pentru operațiunile economice cu consumatorii, contribuabilii sînt obligați să utilizeze

MCC. Această obligativitate se extinde asupra tuturor subdiviziunilor (filială,

reprezentanță, oficiu, secție, magazin, depozit, unitate comercială, unitate de prestări

servicii (inclusiv unitate de transport-taxi) etc.) în care contribuabilul primește plățile

pentru operațiunile economice (consumatorul achită plata), iar pct. 8, lit. i) stabilește

că utilizatorul este obligat să-și doteze subdiviziunile cu MCC de modele incluse în

registrul unic al mașinilor de casă și control.

Iar conform pct. 62 din Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 854 din 28.07.2006, pentru transportul de

persoane și bunuri în regim de taxi, sînt admise autovehiculele, care îndeplinesc

cumulativ următoarele condiții: a) sînt dotate cu aparate de taxat legalizate

(înregistrate în Registrul de stat al mijloacelor de măsurare și incluse în Registrul unic

al mașinilor de casă și de control), verificate metrologic și înregistrate la organul

fiscal teritorial; b) sînt dotate cu lampă taxi în stare de funcționare, conform

prevederilor prezentului Regulament; c) aparatul de taxat intră în funcțiune doar în

momentul în care a fost activat de dispozitivul de comandă fixat în una dintre pozițiile

de operare.

Punctul pct. 67 din Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 854 din 28.07.2006, prevede că la

finalizarea cursei șoferul încasează plata pentru călătorie, conform bonului de casă

emis, care se înmînează în mod obligatoriu călătorului.

Raportând normele legale instanța de apel a constatat că prima instanță

întemeiat a respins acțiunea depusă de SRL „Transvio”, dat fiind că la caz, nu au fost

3

stabilite temeiuri de anulare a actului administrativ contestat.

La 28 august 2017 Societatea cu Răspundere Limitată ”Transvio” (în proces de

faliment) a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel urma să aplice prevederile

art. 232 lit.a) Cod Fiscal, art.234 alin.(1) Cod Fiscal cât și art.249 alin.(2) Cod Fiscal.

Consideră recurentul că instanțele ierarhic inferioare au apreciat în mod arbitrar

circumstanțele și probele pricinii, adoptând soluții vădit nefondate și ilegale.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Transvio” (în

proces de faliment)este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ”Transvio” (în proces de faliment) nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

4

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată ”Transvio” (în proces de faliment) ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Transvio” (în proces

de faliment) se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecători: Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

5