2ra-2098/17 — Recunoasterea dreptului de proprietate, partajarea averii succesorale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Recunoasterea dreptului de proprietate, partajarea averii succesorale
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-2098/17 — Recunoasterea dreptului de proprietate, partajarea averii succesorale (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra–2098/17
Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, judecător A. Miron
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc
ÎNCHEIERE
29 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova,
Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Crăciun Tamara
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, prin care a fost
respins apelul depus de Tamara Crăciun, Igor Crăciun și Irina Crăciun, și menținută
hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 martie 2017, în cauza civilă la
cererea de chemare în judecată a Tamarei Crăciun, Igor Crăciun și Irina Toma către
Sîrbu Vadim și Sîrbu Tatiana, intervenient accesoriu notarul Vidrașcu Mihail,
administratorul insolvabilității SRL „Nectar-Expo”, Pelin Roman, BC „Energbank”
SA, cu privire la recunoașterea proprietății comune în devălmășie și partajarea
averii succesorale, în baza succesiunii testamentare,
c o n s t a t ă:
La 20.11.2015, Crăciun Tamara, Crăciun Igor și Toma Irina s-au adresat cu
cerere de chemare în judecată către Sîrbu Vădim și Sîrbu Tatiana, intervenient
accesoriu notarul public Vidrașcu Mihail, administratorul insolvabilității SRL
„Nectar-Expo”, Pelin Roman, prin care au solicitat recunoașterea întreprinderii
SRL „Nectar-Expo” ca proprietate comună în devălmășie a soților Sîrbu Dumitru
și Crăciun Tamara; recunoașterea dreptului de proprietate al lui Crăciun Tamara în
mărime de 1/2 cotă-parte din SRL „Nectar-Expo”, precum și a dreptului de
proprietate a moștenitorilor testamentari Crăciun Igor, Sîrbu Vădim, Crăciun Irina
(Toma Irina), Sîrbu Tatiana în privința a ½ cotă-parte din capitalul statutar al SRL
„Nectar-Expo”, după decesul lui Sîrbu Dumitru.
În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 21 decembrie 2013, a decedat
soțul Tamarei Crăciun, Sîrbu Dumitru, iar prin testamentul din 21 noiembrie 2011,
înregistrat cu nr. 3450 și autentificat notarial, Sîrbu Dumitru a testat cota-parte ce-i
aparținea din capitalul social al SRL „Nectar-Expo”, în părți egale, lui Crăciun
Igor, Sîrbu Vădim, Crăciun Irina și Sîrbu Tatiana, în testament nefiind incluse alte
bunuri care aparțin familiei și care au statut de bunuri comune în devălmășie.
La 05.06.2006, Sîrbu Dumitru a cumpărat cota sa parte din capitalul social al
SRL „Nectar” de la fosta sa soție, Sîrbu Dina, cu care divorțase la data de
25.09.2004, devenind astfel unicul proprietar al societății.
La momentul căsătoriei lui Sîrbu Dumitru cu Crăciun Tamara, la 04.01.2008,
SRL „Nectar” avea un capital social minim de XXXX lei. La data de 01 iulie 2009,
SRL „Nectar” a fost redenumită în SRL „Nectar-Expo”. Din momentul căsătoriei
lui Sîrbu Dumitru cu Crăciun Tamara, capitalul social al societății s-a majorat de la
XXXX de lei, la XXXXX de lei, adică cu 99,66%, din care motiv, reclamanții
consideră că, întreprinderea urmează a fi recunoscută ca proprietate în devălmășie a
soților.
La 30.12.2013, a fost deschisă succesiunea după decesul lui Sîrbu Dumitru,
moștenitorii legali primind certificate de calitate de moștenitor, Crăciun Tamara
primind și certificat de custodie a averii succesorale. Totodată, reclamanții au
menționat că, SRL „Nectar-Expo” se află în proces de insolvabilitate, în baza
hotărârii judecătorești din 09 iunie 2015, iar stabilirea cotelor-părți ale
moștenitorilor nu suferă amânare, fiind necesară redresarea situației financiare a
întreprinderii, fapt care nu poate fi realizat atâta timp cât, moștenitorii Sîrbu Vădim
și Sîrbu Tatiana refuză să dea acordul la eliberarea certificatului cu privire la
dreptul de proprietate asupra cotei-părți din proprietatea comună în devălmășie.
Prin încheierea protocolară din 03 octombrie 2016, BC „Energbank” SA a
fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 01 martie 2017,
menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, acțiunea depusă
de Crăciun Tamara, Crăciun Igor și Toma Irina a fost respinsă ca neîntemeiată.
La 25.08.2017, Crăciun Tamara a declarat recurs împotriva deciziei instanței
de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel
și a hotărârii primei instanțe, cu rejudecarea cauzei.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la judecarea cauzei a
aplicat eronat normele de drept material, neglijând totalmente prevederile Codului
familiei.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele
cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Crăciun
Tamara, ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă.
În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de
apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de
procedură civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din
prevederile art.437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina
recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării
acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale
normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării
recursului ca fiind admisibil.
În speță, criticile aduse de recurentă, însoțite de argumentarea circumstanțelor
de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentei, nu pot
duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432
din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii
probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției
instanței de judecată.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.
Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-
a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură civilă, este că recursul nu provoacă o
rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura
efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de
declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).
Abordarea recurentei în speță evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu
soluția dată de instanța de judecată, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de apel, care ar impune declararea
recursului ca fiind admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate
fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din
Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Crăciun Tamara.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecător Svetlana Filincova,
Judecători – Iurie Bejenaru
Maria Ghervas