3ra-1243/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: D. Chistol dosarul nr. 3ra-1243/17 instanța de apel: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru Î N C H E I E R E 23 noiembrie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de șeful- adjunct al Biroului vamal Centru, Corneliu Croitoru împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova și Biroului vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ, c o n s t a t ă: La 31 iulie 2015, Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru” (în continuare ÎS „CRIS „Registru”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii menționează că, prin decizia de regularizare nr. 730 din 29 iunie 2015, aprobată de șeful Biroului vamal Chișinău, întemeiată pe procesul- verbal de examinare preliminară a rezultatelor auditului post-vămuire nr.28.15/1 din 02 iunie 2015, s-a stabilit pentru achitare ÎS „CRIS „Registru” obligația vamală în sumă totală de 1 368 561,83 de lei, compusă din taxa vamală – 1 140 468,20 de lei și TVA în valoare de 228 093,64 de lei. Totodată, la această sumă s-a calculat majorarea de întârziere în mărime de 182 111,15 lei, iar în total suma de 1550672,98 de lei.

La fel, menționează că, Serviciul Vamal pretinde că la importul semifabricatelor plăcuțelor de înmatriculare a unităților de transport, conform declarațiilor vamale nr. 3029I42982 din 30 decembrie 2013, nr. 3029I2535 din 22 ianuarie 2014 și nr. 3029I11011 din 03 martie 2014, reclamanta a atribuit eronat aceste mărfuri la altă poziție tarifară (76169990) decât poziția 83100000 din Nomenclatorul mărfurilor Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007, pretins corectă, fapt ce a condus la stabilirea unei obligații vamale diminuate. Relevă reclamanta că, în actul de post-vămuire nr. 28.15/1 din 12 iunie 2015, Serviciul Vamal își motivează soluția prin descrierea poziției tarifare 83100000 din Nomenclatorul mărfurilor, conform căreia la aceasta se va atribui o placă 1 indicatoare sau orice altă placă analogică, care trebuie să conțină deja imprimate pe ele toate însemnele esențiale.

Unele dintre aceste plăci, pot fi destinate pentru completări ulterioare ale informației deja disponibile pe placă cu ajutorul unor inserții. În consecință, Serviciul Vamal conchide că întrucât pe plăcuțele importate sunt preînregistrate și se cuprind deja însemnele esențiale – Stema de stat a Republicii Moldova, informații de securitate și abrevierea MD, iar singura operațiune de prelucrare ulterioară importului fiind aplicarea ulterioară a numărului de înmatriculare, aceste mărfuri trebuie clasificate la poziția tarifară 8310000, poziția la care taxa vamală constituie 10 %. Susține reclamanta că nu este de acord cu concluziile Serviciului Vamal, deoarece acestea sunt bazate pe o interpretare eronată a normelor legale, or, în sensul acestei concluzii esențiale sunt simbolurile aplicate ulterior pe plăci care constituie numărul de înmatriculare și nu elementele conținute deja pe plăci.

Invocă faptul că numărul de înmatriculare nu este o informație deja stabilită pe placă, dar se atribuie și se imprimă în procesul înmatriculării conform legislației în vigoare și constituie număr de înmatriculare de stat, informație ce se introduce în Registrul de stat al transporturilor. În susținerea poziției sale, menționează că conform prevederilor procesului- verbal de examinare preliminară a rezultatului auditului post vămuire nr. 28.15/1 din 02 iunie 2015, însăși inspectorii vamali confirmă faptul că poziția tarifară 83100000 nu cuprinde plăcile fără litere, cifre sau cuprind numai indicații cu caracter accesoriu în raport cu cele ce vor fi adăugate.

Mai mult decât atât, aceeași aserțiune este reflectată și în comunicatul-informativ nr. 02/03-1867 eliberat de către Centrul Național Anticorupție la 11 iunie 2015, în care este indicat că plăcile, etichetele, fișele și celelalte articole similare acoperite cu imprimări, având un caracter secundar în raport cu indicațiile adăugate ulterior de mână sau altfel, sunt excluse de la poziția tarifară 83100000. Susține reclamanta că decizia de regularizare a fost executată la 29 iulie 2015, deoarece constituie titlu executoriu.

Solicită admiterea acțiunii; recunoașterea ca fiind ilegală decizia de regularizare nr. 730 din 29 iunie 2015, aprobată de către șeful Biroului vamal Chișinău; anularea deciziei de regularizare nr. 730 din 29 iunie 2015, aprobată de șeful Birului vamal Chișinău; și dispunerea întoarcerii executării deciziei de regularizare nr. 730 din 29 iunie 2015, emisă de către șeful Biroului vamal Chișinău, prin restituirea din bugetul de stat către ÎS„CRIS Registru” a sumei de 1550672,98 de lei. Prin cererea de concretizare a pretențiilor din 30 martie 2016, îndreptată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova și Biroului vamal Chișinău, solicită acceptarea intervenii în proces în calitate de copârât a Biroului vamal Chișinău (f.d.

58). Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 28 octombrie 2016 (f.d.96, 99-105) s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de ÎS „CRIS „Registru” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova și Biroului vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ. În consolidarea soluției adoptate, prima instanță a reținut că, la momentul importului semifabricatelor pentru plăcuțele de înmatriculare, acestea conțineau pe 2 ele informații preînregistrate, și anume Stema de stat a Republicii Moldova, informații de securitate și abrevierea MD, singura operațiune de prelucrare ulterioară importului fiind aplicarea numărului de înmatriculare, circumstanță care nu a fost negată de către reclamantă.

Astfel, prin prisma art. 123 alin. (6) din Codul de procedură civilă, instanța inferioară a constatat că organul vamal corect a clasificat aceste mărfuri la poziția tarifară 8310000. La acest capitol, s-a constatat că plăcile din aluminiu importate pentru producerea plăcuțelor de înmatriculare conțin pe ele informații preînregistrate, și anume Stema de stat a Republicii Moldova, informații de securitate și abrevierea MD, descriere care se regăsește la poziția tarifară 83100000 din nomenclatorul de mărfuri al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1525 din 29 decembrie 2007. Mai mult decât atât, prima instanță a reținut că, în perioada 10 decembrie 2014 – 17 februarie 2015, la perfectarea declarațiilor vamale pentru importul unor loturi de plăci din aluminiu pentru producerea plăcuțelor de înmatriculare, reclamanta indica poziția tarifară 83100000. Aderent, cu referire la comunicatul-informativ nr. 02/03-1867 eliberat de către Centrul Național Anticorupție la 11 iunie 2015, în care este indicat că plăcile, etichetele, fișele și celelalte articole similare acoperite cu imprimări, având un caracter secundar în raport cu indicațiile adăugate ulterior de mână sau altfel, sunt excluse de la poziția tarifară 83100000, instanța inferioară a conchis că acesta indică altă perioadă de referință, și anume anii 2001-2013,

alte persoane contractante și alt agent economic care a importat semifabricatele plăcilor de înmatriculare. Totodată, este incert dacă producătorul a livrat semifabricatele plăcilor de înmatriculare în aceleași condiții tehnice. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017 (f.d. 138-139, 140-148) s-a admis apelul declarat de ÎS „CRIS Registru”; s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 28 octombrie 2016, și s-a emis o nouă hotărâre potrivit căreia: s-a recunoscut ca fiind ilegală decizia de regularizare nr.730 din 29 iunie 2015, aprobată de către șeful Biroului vamal Chișinău; s-a anulat decizia de regularizare nr. 730 din 29 iunie 2015, aprobată de către șeful Biroului vamal Chișinău; s-a dispus întoarcerea executării deciziei de regularizare nr. 730 din 29 iunie 2015, emisă de către șeful Biroului vamal Chișinău, prin restituirea din bugetul de stat către ÎS „CRIS „Registru” a sumei de 1 550 672,98 de lei.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, potrivit notelor explicative din Nomenclatorul mărfurilor al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007 (în vigoare la momentul importurilor pe perioada anilor 2013 – 2014), precum și a Nomenclaturii combinate a mărfurilor, aprobate prin Legea nr. 172 din 25 iulie 2014 (în vigoare de la 01 ianuarie 2015 – pentru mărfurile importate din anul 2015), poziția tarifară 7606 „Table benzi de aluminiu, cu o grosime de peste 0,2 mm”, cuprinde tablele, benzile și foliile care prezintă model de relief (caneluri, striații, încrețituri, picături, nervuri, romburi, de exemplu), precum și cele perforate, ondulate, lustruite sau acoperite, cu condiția că aceste prelucrări să nu le confere acestor produse caracterul de articole sau de produse clasificate în altă parte; poziția tarifară 7616 „Alte articole din aluminiu”, cuprinde toate produsele din aluminiu, altele decât cele încadrate, fie în pozițiile precedente ale prezentului capitol, fie produse 3 denumite sau incluse în Capitolele 82 sau 83, sau articole denumite în mod specific în alte Capitole ale nomenclatorului.

Aceste produse pot fi supuse unor lucrări diverse în vederea ameliorării proprietăților și aspectului acestora; poziția tarifară 8310 – „Plăci indicatoare, plăci pentru firme, pentru adrese și alte plăci similare, cifre, litere și însemne diverse, din metale comune, cu excepția celor clasificate la poziția 9405”. Astfel, instanța de apel a concluzionat că mărfurile importate de ÎS „CRIS „Registru”, și anume semifabricatele plăcuțelor de înmatriculare a unităților de transport, urmează a fi declarate la poziția tarifară 76061292, deoarece, deși au aplicate unele elemente, acestea nu sunt esențiale, în condițiile în care, esențiale sunt simbolurile aplicate ulterior pe plăci, care în esență constituie numărul de înmatriculare.

Or, numărul de înmatriculare nu este o informație deja stabilită pe placă, dar se atribuie și se imprimă în procesul înmatriculării conform legislației în vigoare și constituie număr de înmatriculare de stat, informație ce se introduce în Registrul de stat al transporturilor, circumstanță ce denotă că anume elementele aplicate ulterior pe semifabricatele plăcuțelor de înmatriculare sunt elementele esențiale.

Întru fortificarea poziției sale, instanța inferioară a notat că conform răspunsului Centrului Național Anticorupție nr. 1867 din 11 iunie 2015, descrierile de la codul marfar 8310 (plăcile, etichetele, fișele și celelalte articole similare acoperite cu imprimări etc.) au un caracter secundar în raport cu indicațiile adăugate ulterior de mână sau altfel, prin urmare plăcuțele de înmatriculare importate sunt excluse din această poziție, urmând a fi declarate conform poziției tarifare 76061292. La 08 septembrie 2017, șeful-adjunct al Biroului vamal Centru, Corneliu Croitoru a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu menținerea hotărârii primei instanțe (f.d.

152-159). În motivarea recursului a invocat că instanțele inferioare au aplicat în mod eronat legea și au aplicat norme care nu trebuiau aplicate. În acest sens expune circumstanțele de fapt ce țin de fondul cauzei. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că, asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

4 (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile. În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Completul consideră că calea de atac a fost demarată în interiorului termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, însă aceasta a fost expediată participanților la proces prin scrisoarea de comunicare a actului de procedură cu numărul de ieșire 13455 din 14 august 2017 (f.d. 149), iar cererea de recurs a fost depusă la 08 septembrie 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe recurs (f.d.

152). Primordial instanța de recurs taxează că în conformitate cu art. 437 alin. (1) lit.f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile respective. Analizând cuprinsul cererii de recurs, se evidențiază faptul că argumentele invocate în acesta (f.d. 152-159), în esența lor, sânt similare alegațiilor înserate în referința întocmită la cererea de chemare în judecată (f.d. 63-680, susținerilor orale expuse în formă scrisă în cadrul examinării cauzei în prima instanță (f.d. 83-88) și referinței întocmite la cererea de apel (f.d.

117-123). Prin urmare, acestea nu pot fi reținute, deoarece recursul împotriva deciziei 5 instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Astfel, argumentele înserate de recurentă ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsește în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Completul de admisibilitate atestă că, în cererea de recurs formulată, recurentul nu a evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar la reiterarea circumstanțelor faptice ce țin de fondul cauzei.

În acest sens, urmează a evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici carederându-l fictiv, dar va putea soliciurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii. Ca urmare, necorespunderea recursului exigențelor prestabilite în alin. (1) al art.437 din Codul de procedură civilă, și care nu conține esența și temeiurile lui, argumentul ilegalității actului de dispoziție atacat, precum și propunerile respective, constituie temei de inadmisibilitate a recursului în cauză. La caz, relevantă este jurisprudența CtEDO la examinarea cauzelor, în care Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție (Van Harn împotriva Germaniei).

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de recurs, în esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsește în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului, or, recursul este o cale de atac de drept vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat, iar argumentele care au fost deja supuse examinării și aprecierii juste de către instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs. Ipoteza relevată certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului declarat, deoarece recurentul nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel.

Or, argumentele înserate în cererea de recurs fiind caracteristice temeiurilor procedurii în apel și pot fi încadrate în temeiurile prevăzute de art. 386 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă și nu se regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil procedurii recursului. Circumstanțele relevate supra evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului. În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a 6 precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de șeful-adjunct al Biroului vamal Centru, Corneliu Croitoru nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată. Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că recurentul Biroul vamal Centru a depus prezenta cerere de recurs după ce a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului Biroului vamal Centru i-a fost asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67) Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de șeful-adjunct al Biroului vamal Centru, Corneliu Croitoru în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de șeful-adjunct al Biroului vamal Centru, Corneliu Croitoru împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017 se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Ion Druță 7