3ra-1243/17 — contestarea actului administrativ

3ra-1243/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: D. Chistol dosarul nr. 3ra-1243/17

instanța de apel: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

Î N C H E I E R E

23 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de șeful-

adjunct al Biroului vamal Centru, Corneliu Croitoru împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 11 iulie 2017,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru”

împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova și Biroului vamal Centru cu

privire la contestarea actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La 31 iulie 2015, Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de

Stat „Registru” (în continuare ÎS „CRIS „Registru”) a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii menționează că, prin decizia de regularizare nr. 730 din

29 iunie 2015, aprobată de șeful Biroului vamal Chișinău, întemeiată pe procesul-

verbal de examinare preliminară a rezultatelor auditului post-vămuire nr.28.15/1

din 02 iunie 2015, s-a stabilit pentru achitare ÎS „CRIS „Registru” obligația vamală

în sumă totală de 1 368 561,83 de lei, compusă din taxa vamală – 1 140 468,20 de

lei și TVA în valoare de 228 093,64 de lei. Totodată, la această sumă s-a calculat

majorarea de întârziere în mărime de 182 111,15 lei, iar în total suma de

1550672,98 de lei.

La fel, menționează că, Serviciul Vamal pretinde că la importul

semifabricatelor plăcuțelor de înmatriculare a unităților de transport, conform

declarațiilor vamale nr. 3029I42982 din 30 decembrie 2013, nr. 3029I2535 din 22

ianuarie 2014 și nr. 3029I11011 din 03 martie 2014, reclamanta a atribuit eronat

aceste mărfuri la altă poziție tarifară (76169990) decât poziția 83100000 din

Nomenclatorul mărfurilor Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 1525 din 29 decembrie 2007, pretins corectă, fapt ce a condus la stabilirea unei

obligații vamale diminuate.

Relevă reclamanta că, în actul de post-vămuire nr. 28.15/1 din 12 iunie 2015,

Serviciul Vamal își motivează soluția prin descrierea poziției tarifare 83100000 din

Nomenclatorul mărfurilor, conform căreia la aceasta se va atribui o placă

1

indicatoare sau orice altă placă analogică, care trebuie să conțină deja imprimate pe

ele toate însemnele esențiale. Unele dintre aceste plăci, pot fi destinate pentru

completări ulterioare ale informației deja disponibile pe placă cu ajutorul unor

inserții.

În consecință, Serviciul Vamal conchide că întrucât pe plăcuțele importate sunt

preînregistrate și se cuprind deja însemnele esențiale – Stema de stat a Republicii

Moldova, informații de securitate și abrevierea MD, iar singura operațiune de

prelucrare ulterioară importului fiind aplicarea ulterioară a numărului de

înmatriculare, aceste mărfuri trebuie clasificate la poziția tarifară 8310000, poziția

la care taxa vamală constituie 10 %.

Susține reclamanta că nu este de acord cu concluziile Serviciului Vamal,

deoarece acestea sunt bazate pe o interpretare eronată a normelor legale, or, în

sensul acestei concluzii esențiale sunt simbolurile aplicate ulterior pe plăci care

constituie numărul de înmatriculare și nu elementele conținute deja pe plăci.

Invocă faptul că numărul de înmatriculare nu este o informație deja stabilită pe

placă, dar se atribuie și se imprimă în procesul înmatriculării conform legislației în

vigoare și constituie număr de înmatriculare de stat, informație ce se introduce în

Registrul de stat al transporturilor.

În susținerea poziției sale, menționează că conform prevederilor procesului-

verbal de examinare preliminară a rezultatului auditului post vămuire nr. 28.15/1

din 02 iunie 2015, însăși inspectorii vamali confirmă faptul că poziția tarifară

83100000 nu cuprinde plăcile fără litere, cifre sau cuprind numai indicații cu

caracter accesoriu în raport cu cele ce vor fi adăugate. Mai mult decât atât, aceeași

aserțiune este reflectată și în comunicatul-informativ nr. 02/03-1867 eliberat de

către Centrul Național Anticorupție la 11 iunie 2015, în care este indicat că plăcile,

etichetele, fișele și celelalte articole similare acoperite cu imprimări, având un

caracter secundar în raport cu indicațiile adăugate ulterior de mână sau altfel, sunt

excluse de la poziția tarifară 83100000.

Susține reclamanta că decizia de regularizare a fost executată la 29 iulie 2015,

deoarece constituie titlu executoriu.

Solicită admiterea acțiunii; recunoașterea ca fiind ilegală decizia de

regularizare nr. 730 din 29 iunie 2015, aprobată de către șeful Biroului vamal

Chișinău; anularea deciziei de regularizare nr. 730 din 29 iunie 2015, aprobată de

șeful Birului vamal Chișinău; și dispunerea întoarcerii executării deciziei de

regularizare nr. 730 din 29 iunie 2015, emisă de către șeful Biroului vamal

Chișinău, prin restituirea din bugetul de stat către ÎS„CRIS Registru” a sumei de

1550672,98 de lei.

Prin cererea de concretizare a pretențiilor din 30 martie 2016, îndreptată

împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova și Biroului vamal Chișinău,

solicită acceptarea intervenii în proces în calitate de copârât a Biroului vamal

Chișinău (f.d. 58).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 28 octombrie 2016

(f.d.96, 99-105) s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată

depusă de ÎS „CRIS „Registru” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova

și Biroului vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În consolidarea soluției adoptate, prima instanță a reținut că, la momentul

importului semifabricatelor pentru plăcuțele de înmatriculare, acestea conțineau pe

2

ele informații preînregistrate, și anume Stema de stat a Republicii Moldova,

informații de securitate și abrevierea MD, singura operațiune de prelucrare

ulterioară importului fiind aplicarea numărului de înmatriculare, circumstanță care

nu a fost negată de către reclamantă. Astfel, prin prisma art. 123 alin. (6) din Codul

de procedură civilă, instanța inferioară a constatat că organul vamal corect a

clasificat aceste mărfuri la poziția tarifară 8310000.

La acest capitol, s-a constatat că plăcile din aluminiu importate pentru

producerea plăcuțelor de înmatriculare conțin pe ele informații preînregistrate, și

anume Stema de stat a Republicii Moldova, informații de securitate și abrevierea

MD, descriere care se regăsește la poziția tarifară 83100000 din nomenclatorul de

mărfuri al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1525 din 29

decembrie 2007.

Mai mult decât atât, prima instanță a reținut că, în perioada 10 decembrie 2014

– 17 februarie 2015, la perfectarea declarațiilor vamale pentru importul unor loturi

de plăci din aluminiu pentru producerea plăcuțelor de înmatriculare, reclamanta

indica poziția tarifară 83100000.

Aderent, cu referire la comunicatul-informativ nr. 02/03-1867 eliberat de către

Centrul Național Anticorupție la 11 iunie 2015, în care este indicat că plăcile,

etichetele, fișele și celelalte articole similare acoperite cu imprimări, având un

caracter secundar în raport cu indicațiile adăugate ulterior de mână sau altfel, sunt

excluse de la poziția tarifară 83100000, instanța inferioară a conchis că acesta indică

altă perioadă de referință, și anume anii 2001-2013, alte persoane contractante și alt

agent economic care a importat semifabricatele plăcilor de înmatriculare. Totodată,

este incert dacă producătorul a livrat semifabricatele plăcilor de înmatriculare în

aceleași condiții tehnice.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017 (f.d. 138-139, 140-148)

s-a admis apelul declarat de ÎS „CRIS Registru”; s-a casat integral hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 28 octombrie 2016, și s-a emis o nouă

hotărâre potrivit căreia: s-a recunoscut ca fiind ilegală decizia de regularizare nr.730

din 29 iunie 2015, aprobată de către șeful Biroului vamal Chișinău; s-a anulat

decizia de regularizare nr. 730 din 29 iunie 2015, aprobată de către șeful Biroului

vamal Chișinău; s-a dispus întoarcerea executării deciziei de regularizare nr. 730

din 29 iunie 2015, emisă de către șeful Biroului vamal Chișinău, prin restituirea din

bugetul de stat către ÎS „CRIS „Registru” a sumei de 1 550 672,98 de lei.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, potrivit notelor

explicative din Nomenclatorul mărfurilor al Republicii Moldova, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007 (în vigoare la momentul

importurilor pe perioada anilor 2013 – 2014), precum și a Nomenclaturii combinate

a mărfurilor, aprobate prin Legea nr. 172 din 25 iulie 2014 (în vigoare de la 01

ianuarie 2015 – pentru mărfurile importate din anul 2015), poziția tarifară 7606

„Table benzi de aluminiu, cu o grosime de peste 0,2 mm”, cuprinde tablele, benzile

și foliile care prezintă model de relief (caneluri, striații, încrețituri, picături, nervuri,

romburi, de exemplu), precum și cele perforate, ondulate, lustruite sau

acoperite, cu condiția că aceste prelucrări să nu le confere acestor produse

caracterul de articole sau de produse clasificate în altă parte; poziția tarifară 7616

„Alte articole din aluminiu”, cuprinde toate produsele din aluminiu, altele decât cele

încadrate, fie în pozițiile precedente ale prezentului capitol, fie produse

3

denumite sau incluse în Capitolele 82 sau 83, sau articole denumite în mod specific

în alte Capitole ale nomenclatorului. Aceste produse pot fi supuse unor lucrări

diverse în vederea ameliorării proprietăților și aspectului acestora; poziția

tarifară 8310 – „Plăci indicatoare, plăci pentru firme, pentru adrese și alte plăci

similare, cifre, litere și însemne diverse, din metale comune, cu excepția celor

clasificate la poziția 9405”.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că mărfurile importate de ÎS „CRIS

„Registru”, și anume semifabricatele plăcuțelor de înmatriculare a unităților de

transport, urmează a fi declarate la poziția tarifară 76061292, deoarece, deși au

aplicate unele elemente, acestea nu sunt esențiale, în condițiile în care, esențiale

sunt simbolurile aplicate ulterior pe plăci, care în esență constituie numărul de

înmatriculare. Or, numărul de înmatriculare nu este o informație deja stabilită pe

placă, dar se atribuie și se imprimă în procesul înmatriculării conform legislației în

vigoare și constituie număr de înmatriculare de stat, informație ce se introduce în

Registrul de stat al transporturilor, circumstanță ce denotă că anume elementele

aplicate ulterior pe semifabricatele plăcuțelor de înmatriculare sunt elementele

esențiale.

Întru fortificarea poziției sale, instanța inferioară a notat că conform

răspunsului Centrului Național Anticorupție nr. 1867 din 11 iunie 2015, descrierile

de la codul marfar 8310 (plăcile, etichetele, fișele și celelalte articole similare

acoperite cu imprimări etc.) au un caracter secundar în raport cu indicațiile adăugate

ulterior de mână sau altfel, prin urmare plăcuțele de înmatriculare importate sunt

excluse din această poziție, urmând a fi declarate conform poziției tarifare

76061292.

La 08 septembrie 2017, șeful-adjunct al Biroului vamal Centru, Corneliu

Croitoru a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie

2017, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu menținerea

hotărârii primei instanțe (f.d. 152-159).

În motivarea recursului a invocat că instanțele inferioare au aplicat în mod

eronat legea și au aplicat norme care nu trebuiau aplicate. În acest sens expune

circumstanțele de fapt ce țin de fondul cauzei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil

din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

4

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră că calea de atac a fost demarată în interiorului termenului

legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării

deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, însă aceasta a fost expediată

participanților la proces prin scrisoarea de comunicare a actului de procedură cu

numărul de ieșire 13455 din 14 august 2017 (f.d. 149), iar cererea de recurs a fost

depusă la 08 septembrie 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe

recurs (f.d. 152).

Primordial instanța de recurs taxează că în conformitate cu art. 437 alin. (1) lit.f)

din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și

trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei

atacate, solicitările recurentului, propunerile respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs, se evidențiază faptul că argumentele

invocate în acesta (f.d. 152-159), în esența lor, sânt similare alegațiilor înserate în

referința întocmită la cererea de chemare în judecată (f.d. 63-680, susținerilor orale

expuse în formă scrisă în cadrul examinării cauzei în prima instanță (f.d. 83-88) și

referinței întocmite la cererea de apel (f.d. 117-123).

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute, deoarece recursul împotriva deciziei

5

instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului

de dispoziție contestat. Astfel, argumentele înserate de recurentă ar putea fi încadrate

în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil

doar procedurii de apel și nu se regăsește în art. 432 din Codul de procedură civilă,

aplicabil recursului.

Completul de admisibilitate atestă că, în cererea de recurs formulată, recurentul

nu a evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se

doar la reiterarea circumstanțelor faptice ce țin de fondul cauzei.

În acest sens, urmează a evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate

limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor

de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează.

Astfel, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici carederându-l fictiv, dar va putea soliciurs

îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

Ca urmare, necorespunderea recursului exigențelor prestabilite în alin. (1) al

art.437 din Codul de procedură civilă, și care nu conține esența și temeiurile lui,

argumentul ilegalității actului de dispoziție atacat, precum și propunerile respective,

constituie temei de inadmisibilitate a recursului în cauză.

La caz, relevantă este jurisprudența CtEDO la examinarea cauzelor, în care

Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind

protecția drepturilor sale de acces la justiție (Van Harn împotriva Germaniei).

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, în esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.

(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se

regăsește în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului, or, recursul

este o cale de atac de drept vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție

contestat, iar argumentele care au fost deja supuse examinării și aprecierii juste de

către instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le

oferite concluziile de rigoare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipoteza relevată certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece recurentul nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Or, argumentele înserate în cererea

de recurs fiind caracteristice temeiurilor procedurii în apel și pot fi încadrate în

temeiurile prevăzute de art. 386 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă și nu se

regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil procedurii recursului.

Circumstanțele relevate supra evidențiază caracterul declarativ al recursului,

deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului

recurentului cu soluția dată de instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor

legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

6

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

recurs reține că recursul declarat de șeful-adjunct al Biroului vamal Centru,

Corneliu Croitoru nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind

lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că recurentul Biroul vamal Centru

a depus prezenta cerere de recurs după ce a avut posibilitatea de a fi auzit de o

instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție

(a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței,

cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului Biroului vamal Centru

i-a fost asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu

dreptul la un recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind

încălcarea echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că

participanții au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și

raționamentele pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de

vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

șeful-adjunct al Biroului vamal Centru, Corneliu Croitoru în baza art. 433 lit. a) din

Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de șeful-adjunct al Biroului vamal Centru, Corneliu Croitoru

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017 se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

7