2rac-378/17 — incasarea datoriei, constatarea nulitatii absolute a clauzei actului juridic si rezilierii contractului de locatiune

Prima instanță, Jud. Centru mun. Chișinău: V. Brașoveanu dosarul nr. 2rac-378/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

M. Ciugureanu, G. Dașchevici, M. Anton

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Unique

Company”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Unique Company” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Tower Group”

Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei, constatarea nulității

absolute a clauzei actului juridic și rezilierii contractului de locațiune,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Unique Company”

și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 14 iunie 2015,

c o n s t a t ă

La 06 aprilie 2015, SRL „Unique Company” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎCS „Tower Group” SRL cu privire la încasarea datoriei,

constatarea nulității absolute a clauzei actului juridic și rezilierea contractului de

locațiune.

În motivarea acțiunii reclamanta SRL „Unique Company” a indicat că, la 18

august 2014, în calitate de locatar a încheiat cu ÎCS „Tower Group” SRL, în calitate

de locator, contractul de locațiune nr. 1029b, prin care locatorul s-a obligat să

transmită locatarului spațiul închiriat în trei zile de la data semnării contractului (pct.

3.1.1), care să corespundă anumitor cerințe, și anume să dispună de un vitraliu de sticlă

pe toata fațada spațiului închiriat, să dispună de apeduct și sistem de canalizare,

energie electrică și contor pentru evidența consumului de energie electrică (pct. 3.1.2.).

Indică recurenta că, în pofida faptului că încăperea a fost transmisă fără

respectarea prevederilor pct. 3.1.1. și 3.1.2 din contract, la 21 august 2014, pârâtul a

pretins achitarea unui avans pentru o lună de chirie în mărime de 271,5 euro,

echivalentul a 4975, 6 lei, potrivit cursului oficial stabilit de BNM la data achitării,

suma solicitată fiind achitată integral.

1

Susține că la 01 septembrie 2014, a fost semnat actul de predare-primire al

încăperii, fără ca aceasta să fie racordată la apeduct și sistem de canalizare, însă

potrivit înțelegerii locatorul urma să o conecteze la apeduct și sistem de canalizare pe

parcursul lunii septembrie.

Menționează SRL „Unique Company” că în urma verificării condițiilor tehnice,

s-a constatat că încăperea respectiva nu poate fi racordată la apeduct și canalizare așa

precum a fost prevăzut de contract, inginerul refuzând să execute lucrările, astfel la 29

septembrie 2014 SRL „Unique Company” a comunicat locatorului ÎCS „Tower

Group” SRL intenția de reziliere a contractului, iar la 01 octombrie 2014 a fost semnat

Actul de predare-primire prin care încăperea a fost restituită locatorului.

Afirmă că locatorul ÎCS „Tower Group” SRL neîntemeiat a insistat asupra

includerii în acest act a unei clauze prin care să-i fie achitată suma de 256, 8 euro cu

titlu de chirie și pentru luna octombrie 2014, deoarece contractul a fost reziliat și în

prima zi a lunii octombrie încăperea a fost returnată locatorului.

Declară reclamanta că față de ÎCS „Tower Group” au mai fost efectuate plăți în

mărime de 1372, 93 lei și 271, 50 lei pentru care nu i s-a eliberat nici o factură fiscală.

La 05 martie 2015 a fost înaintată pârâtului o reclamație privind restituirea

sumelor bănești în valoare de 6 620 lei, însă pârâtul a refuzat.

Cere SRL „Unique Company” încasarea din contul ÎCS „Tower Group” SRL în

beneficiul său a datoriei în sumă de 6 620 lei, constatarea nulității absolute a clauzei

din Actul de predare-primire a încăperii din 01 octombrie 2014 privind încasarea

sumei de 256, 8 euro, constatarea rezilierii contractului nr. 1029b din 18 august 2014

încheiat între SRL „Unique Company” din vina ÎCS „Tower Group” începând cu 01

octombrie 2014 și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 14 iunie 2015, acțiunea a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, a fost respins apelul

declarat de către SRL „Unique Company” și menținută hotărârea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 14 iunie 2015.

La 09 august 2017, SRL „Unique Company” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 30 noiembrie 2016 cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului SRL „Unique Company” a invocat ilegalitatea și

netemeinicia hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare.

Indică recurenta că instanța de apel deși a reținut faptul transmiterii-primirii

spațiului închiriat de către locatar locatorului, la 01 octombrie 2014, eronat

concluzionează că raporturile juridice continuă până la stingerea datoriei.

La fel, indică recurenta că odată cu restituirea bunului închiriat locatorului ÎCS

„Tower Group” SRL, la 01 octombrie 2014 raporturile juridice dintre părți au încetat,

astfel perceperea chiriei pentru luna octombrie 2014 contravine normelor citate,

respectiv clauza inclusă în Actul de primire-predare din aceeași dată cu privire la

perceperea chiriei este lovită de nulitate absolută.

La 24 august 2017 SRL „Unique Company” a declarat recurs suplimentar,

conținând cerințe similare celor din cererea de recurs inițială, adăugător solicitând

recunoașterea recursului ca fiind declarat în termen.

2

Menționează recurenta că nefiindu-i comunicată decizia Curții de Apel Chișinău

din 30 noiembrie 2016, la 20 iunie 2017 s-a adresat către instanța de apel cu solicitarea

de a-i fi expediată copia acesteia, iar la 26 iunie 2017 a recepționat copia deciziei

respective.

Consideră recurenta că instanța de apel neîntemeiat invocă expedierea repetată a

deciziei, la materialele cauzei lipsind dovada recepționării anterioare.

La 09 octombrie 2017, în adresa intimatei ÎCS „Tower Group” SRL a fost

expediată copia recursului declarat de către SRL „Unique Company” cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței.

La 31 octombrie 2017 ÎCS „Tower Group” SRL a depus referință, indicând că

recursul declarat de către SRL „Unique Company” urmează să fie declarat inadmisibil,

totodată notând că decizia instanței de apel din 30 noiembrie 2016 a fost expediată în

adresa participanților la proces încă la 15 decembrie 2016.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

expuse în referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL

„Unique Company” este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.

434.

Conform art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de către SRL „Unique Company”

urmează a fi considerat inadmisibil din motiv că este depus cu omiterea termenului de

declarare a recursului.

Materialele cauzei relevă că copia deciziei redactate a Curții de Apel Chișinău din

30 noiembrie 2016 a fost expediată în adresa recurentei SRL „Unique Company” la 15

decembrie 2016, la sediul indicat personal de către recurentă în cererea de chemare în

judecată din 06 aprilie 2015, și anume: r. Ialoveni, s. Horești și la adresa de

corespondență indicată în cererea de apel motivată depusă la 23 martie 2016: s. Mileșii

Noi, r. Ialoveni (f.d. 168).

Însă, abia la 09 august 2017, peste termenul prevăzut de art. 434 CPC, SRL

„Unique Company”, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și ulterior, la

24 august 2017, a depus recurs suplimentar, invocând că decizia recurată i-a fost

expediată, la solicitare, de către Curtea de Apel Chișinău abia la 26 iunie 2017.

În speță, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recurenta SRL „Unique Company”, nu indică nici

în cererea de recurs din 09 august 2017, nici în cea suplimentară din 24 august 2017

din care cauză s-a adresat instanței de apel privind eliberarea copiei deciziei redactate

din 30 noiembrie 2016, tocmai la 20 iunie 2017, în cazul în care aceasta nu a

recepționat decizia recurată, expediată în adresa sa la 15 decembrie 2016.

Or, recurenta SRL „Unique Company” urma să depună diligența necesară și să

facă cunoștință cu decizia integrală a instanței de apel, care în afară de faptul că i-a fost

expediată în adresa sa, a fost publicată pe pagina web a instanței de apel încă la 20

decembrie 2016.

3

Deci, se atestă cu certitudine că prezentul recurs a fost depus de către SRL

„Unique Company” în afara termenului prevăzut de lege, acesta fiind unul de decădere

și nesusceptibil restabilirii, ceea ce condiționează declararea recursului ca fiind

inadmisibil.

Alte argumente invocate în recursul declarat de către SRL „Unique Company” nu

au relevanță, deoarece nu justifică în nici un mod omiterea termenului de depunere a

cererii de recurs și urmează a fi respinse.

Se reiterează că o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea standardelor

înserate în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată, chiar și cu o singură zi, a

termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare

a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanțele de fond și ar

leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

În susținerea opiniei enunțate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului în speța Ponomaryov contra Ucrainei din 03 aprilie

2008, definitivă din 29 septembrie 2008, unde se notează că, deși în speță nu era vorba

despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma

admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci

de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recurenta a depus

cererea de recurs cu omiterea evidentă a termenului de declarare a recursului,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia că în temeiul art. 433 lit. b) CPC, recursul SRL „Unique

Company” urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433 lit. b),

art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Unique Company”

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

4