2rac-232/17 — încasarea datoriei

2rac-232/17 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău dosarul nr. 2rac-232/17

judecător: S. Papuha

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători: M. Ciugureanu, I. Cotruță, L. Popova

D E C I Z I E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecători Maria Ghervas

Luiza Gafton

Ion Druță

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată “Nalp-

Comerț”, prin intermediul avocatul Lazari Constantin,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu

răspundere limitată “Nalp-Comerț” împotriva Procuraturi Generale a Republici

Moldova cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Procuratura Generală a RM, casată integral hotărîrea

Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 06 mai 2016 și emisă o nouă hotărâre prin

care acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv

c o n s t a t ă:

La 29 iulie 2013, SRL “Nalp-Comerț” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Procuraturi Generale a RM cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, conform contractelor de

antrepriză nr. 362 din 08 octombrie 2008 și nr. 31/35 din 20 februarie 2009

beneficiarul Procuratura Generală s-a obligat să achite costul lucrărilor îndeplinite pe

etape conform procesului verbal de îndeplinire a lucrărilor. Iar conform punctului 5.3

din contracte, este expres prevăzut că neîndeplinirea sau îndeplinirea necompletă a

1

condițiilor prezentului contract atrage după sine achitarea integrală de către părți a

tuturor costurilor și penalităților, rezultată din aceasta în corespundere cu legislația.

Toate litigiile apărute în cadrul executării condițiilor contractului se vor soluționa

amiabil de către părți ori în caz contrar în instanța de judecată (pct. 5.4 din contract).

Astfel, la 24 aprilie 2013, în adresa Procuraturii Generale a fost expediată

scrisoarea nr. 122/13-rec, prin care, SRL “Nalp-Comerț” a solicitat ca beneficiarul să

recepționeze lucrările executate la valoarea restantă de 272 928, 42 lei, la obiectul-

sediul procuraturii Telenești, în termen de pînă la 14 mai 2013.

Totodată, la scrisoarea menționată, SRL “Nalp-Comerț” a anexat două

exemplare ale procesului - verbal de recepționare a lucrărilor executate, comandate

de Procuratura Generală, conform solicitărilor din scrisoarea Procuraturii Generale a

Republicii Moldova nr. 31/260 din 20 iunie 2008 și a contractelor de antrepriză nr.

362 din 08 octombrie 2008 și nr. 31/35 din 20 februarie 2009.

Precizează că la scrisoarea enunțată nu a primit răspuns.

Astfel, la 11 iulie 2013 SRL “Nalp-Comerț” a înaintat în adresa Procuraturii

Generale a Republicii Moldova o somație, înregistrată în aceiași zi, prin care a

solicitat, în termen de 7 zile lucrătoare, să-și onoreze obligațiunile contractuale și să

achite suma datoriei.

La somația înaintată Procuratura Generală nu a răspuns.

Remarcă că, conform solicitărilor din scrisoarea Procuraturii Generale nr.

31/260 din 20 iunie 2008 întregul volum de lucrări comandate de Procuratura

Generală la obiectul “sediul Procuraturii Telenești”, a fost executat în valoare totală

de 640 094, 97 lei.

În luna mai anul 2011, procurorul raionului Telenești, în prezența

responsabilului tehnic al Procuraturii Generale a semnat procesul-verbal de recepție

a lucrărilor executate nr. 0l/R - 27 din 27 iunie 2011 la o valoare totală de 367 166,55

lei.

Menționează reclamantul că, Procuratura Generală se eschivează de la

recepționarea lucrărilor executate la valoarea restantă de 272 928, 42 lei și achitarea

sumei datorate, conform contractelor de antrepriză, scrisorii de pretenție nr. 31/260

din 20 iunie 2008 și procesului-verbal de recepționare a lucrărilor executate, însă

utilizează obiectul.

Deci, recepționarea a avut loc în condițiile art. 957 alin. (3) Cod Civil.

Indică SRL “Nalp-Comerț” că conform raportului de expertiză judiciară nr.

1173 din 20 iulie 2015, efectuat de către expertul Centrului National de Expertize

Judiciare, s-a constatat că tipurile de lucrări executate real de către SRL “Nalp-

Comerț” la obiectul - sediul Procuraturii raionului Telenești indicate în procesul

verbal de recepție a lucrărilor în sumă de 272 928,4 lei si anume: lucrări de instalare

uși de lemn, uși și ferestre din profil PVC, uși din profil aluminiu și reparația la fațade

nu sunt incluse în procesul-verbal de recepție a lucrărilor în sumă de 367 166,5 lei.

Costul lucrărilor de reparație a sediului procuraturii Telenești conform devizului de

cheltuieli, constituie 640 086, 4 lei, costul lucrărilor în sumă 367 166 lei sunt

confirmate de către beneficiar si responsabilul tehnic, diferența constituie 272 920 lei.

Cere SRL “Nalp-Comerț” încasarea din contul Procuraturii Generale în

2

beneficiul său a datoriei în mărime de 272 928,42 lei, cheltuielile pentru taxa de stat

în mărime de 8 187,85 lei și cheltuieli de asistentă juridică în mărime de 2 000 lei (f.d.

4-6).

Prin cererea de concretizare a cerințelor din 13 aprilie 2016 SRL “Nalp-

Comerț” a solicitat încasarea din contul Procuraturii Generale în beneficiul său a

sumei de 272 920 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat, suma de 144 348,54 1ei

cu titlu de dobândă de întârziere și cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în

mărime de 14 518,31 lei, precum si cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2

000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 06 mai 2016 acțiunea

SRL “Nalp-Comerț” împotriva Procuraturi Generale a Republici Moldova cu privire

la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată,

a fost admisă.

S-a încasat din contul Procuraturi Generale a Republici Moldova în beneficiul

SRL “Nalp-Comerț”, suma prejudiciului material pentru lucrările executate de facto

și neachitate, în sumă de 272 920 lei, dobânda de întârziere, în sumă de 144 348,54

lei și cheltuielile de judecată formate din taxa de stat, în mărime de 14 518,31 lei cât

și cheltuieli de asistentă juridică, în mărime de 2000 lei, iar în total suma de 433 822,

85 lei (f.d. 145, 149-153).

La 02 iunie 2016 Procuratura Generală a Republici Moldova, în termenul

prevăzut de lege, a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd

admiterea acestuia, casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău

din 06 mai 2016, cu emiterea unei noi hotărîri de încetare a procesului în temeiul art.

265 lit. b) Codul de Procedură civilă (f.d. 148, 163-164).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2017, a fost admis apelul

declarat de Procuratura Generală a RM, casată integral hotărîrea Judecătoriei Râșcani

mun. Chișinău din 06 mai 2016 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost

respinsă ca fiind depusă tardiv (f.d. 200, 201-205).

La 03 mai 2017 SRL “Nalp-Comerț”, prin intermediul avocatului Lazari

Constantin, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie

2017, solicitând casarea acesteia, cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs SRL “Nalp-Comerț”, prin intermediul avocatului

Lazari Constantin, a indicat că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia aplicată,

a aplicat o lege care nu trebuia aplicată, a interpretat în mod eronat legea și a apreciat

arbitrar probele prezentate.

Mai indică că, între SRL “Nalp-Comerț” și Procuratura Generală au fost

încheiate două contracte de antrepriză și anume: - contractul de antrepriză nr. 362 din

08 octombrie 2008, în sumă de 495 166,17 lei, pentru efectuarea lucrărilor de reparație

capitală a sediului Procuraturii raionului Telenești și contractul de antrepriză nr. 31/35

din 20 februarie 2009, în sumă de 399 452 lei, pentru efectuarea lucrărilor de reparație

curentă a sediului Procuraturii raionului Telenești.

Conform devizelor de cheltuieli, costul lucrărilor de reparație a sediului

Procuraturii raionului Telenești constituie suma de 640 094 lei, iar potrivit

contractelor de antrepriză nr. 362 din 08 octombrie 2008 și nr. 31/35 din 20 februarie

3

2009 costul real al lucrărilor de reparație a sediului Procuraturii raionului Telenești

efectuate de către SRL “Nalp-Comerț”, confirmate și prin Raportul de expertiză nr.

1173 din 20 iulie 2015, efectuate de către expertul Centrului Național de expertize

judiciare de pe lângă Ministerul Justiției al Republicii Moldova, constituie suma de

640,086 lei. Suma restantă care urmează a fi încasată de la Procuratura Generală a

Republici Moldova în beneficiul său este de 272 920 lei.

Concluzionează recurentul că obiectul prezentei acțiuni, la cererea de chemare

în judecată înaintată de SRL “Nalp-Comerț” împotriva Procuraturi Generale a

Republici Moldova cu privire la încasarea datoriei, rezultă din contractul de antrepriză

nr. 362 din 08 octombrie 2009, pentru efectuarea lucrărilor de reparație capitală a

sediului Procuraturii raionului Telenești, suma restantă fiind de 272 920 lei.

Cu referire la prevederile art. 373 Codul de procedură civilă susține recurentul

că la examinarea prezentei cauze instanța de apel a încălcat normele de drept

procedural ceea ce în consecință a dus la încălcarea principiilor de bază ale procedurii

civile.

În ce privește termenul de prescripție la înaintarea acțiunii în judecată, indică

recurentul că acesta urma a fi calculat, nu mai devreme de începutul lunii noiembrie

2011, când părțile au semnat ultimul proces-verbal, respectiv cererea de chemare în

judecată a fost înaintată de recurent în termenul prescris de lege.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs menționează că, decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 15 martie 2017.

Cererea de recurs a fost declarată la 03 mai 2017, respectiv recursul se

consideră depus în termenul prevăzut de art. 434 Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ prin

încheierea din 15 noiembrie 2017 a considerat recursul admisibil fără a prejudicia

fondul și a dispus judecarea acestuia de către completul din 5 judecători.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se

pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

4

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Judecând recursul declarat în limitele invocate și pe baza materialelor din dosar,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că acesta este depus în termen, întemeiat și care urmează a fi admis

cu casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2017 și trimiterea pricinii

la rejudecare în alt complet de judecată din următoarele motive.

Instanța de recurs reține că, instanța de fond a admis cererea de chemare în

judecată, iar instanța de apel a casat-o cu respingerea cererii ca fiind drept tardivă.

Prin prisma art. 6 pct.1 din Convenția Europeană, precum și prin prisma

jurisprudenței Curții Europene, dreptul de acces la justiție nu poate fi absolut, el poate

implica limitări, inclusiv de ordin procedural, cât timp acestea sânt rezonabile și

proporționale cu scopul urmărit.

Accesul la justiție poate fi limitat, în special prin instituirea condițiilor de

admisibilitate, domeniu în care statul se bucură de o anumită marjă de apreciere.

Aceste limitări trebuie să urmărească un scop legitim, asigurându-se o

proporționalitate între interesul persoanei și scopul legitim urmărit (Guerin contra

Franței, 29 iulie 1998, § 37). Totuși, limitările nu trebuie să reducă la zero esența

acestui drept.

Regulile de procedură au scopul de a asigura o bună administrare a justiției și,

în special, a asigura securitatea raporturilor juridice, iar cei implicați în proceduri

trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (Miragall Escolano ș.a. contra

Spaniei, 25 ianuarie 2000, § 33).

Curtea Europeană a statuat că, dincolo de limitele care circumscriu conținutului

acestui drept, există loc pentru restrângeri aduse implicit.

Dreptul de acces la o instanță de judecată impune, prin însăși natura sa, a fi

reglementat de către stat, reglementare care poate fi variabilă în timp și spațiu, în

funcție de nevoile și resursele comunității și ale indivizilor (Ashingdane contra

Regatului Unit al Marii Britanii).

În jurisprudența sa Curtea Europeană a indicat că, în elaborarea unei astfel de

reglementări, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Cu toate acestea,

limitările nu trebuie să restrângă dreptul de acces într-atît, încât să fie atinsă însăși

substanța sa.

Prin Hotărîrea nr. 16 din 28 mai 1998 Curtea Constituțională a afirmat că,

pentru asigurarea protecției efective a drepturilor omului, nu este suficient a consacra

drepturile materiale și a preciza pe cale constituțională condițiile minime pentru

realizarea unei justiții echitabile, condiții întregite cu legi organice cu privire la

organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești. Este necesar, de asemenea, a

stabili unele garanții procedurale de natură să consolideze mecanismele de protecție

a acestor drepturi.

În conformitate cu pct. 65, 66 din Hotărîrea Curții Constituționale pentru

controlul constituționalității unor prevederi din Codul de procedură civilă al

Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003, sub aspect procesual, accesul liber

la justiție se materializează în prerogativele pe care le implică dreptul la acțiune, ca

aptitudine legală ce este recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice sau

5

juridice care pretinde un drept împotriva unei alte persoane ori are un interes pentru

constatarea existenței sau inexistenței unui drept.

Curtea a reiterat că, nu este sarcina sa de a substitui instanțele judecătorești

naționale în procesul de interpretare a legislației naționale. Le revine, în primul rând,

autorităților naționale, îndeosebi instanțelor judecătorești, să soluționeze problemele

apărute la interpretarea acesteia. Acest principiu se aplică, în special, interpretării de

către instanțele judecătorești a prevederilor cu caracter procedural, cum ar fi termenul

de prescripție pentru inițierea acțiunilor judecătorești.

Sarcina Curții se rezumă la stabilirea faptului dacă efectele unei asemenea

interpretări sunt compatibile cu Convenția, în general, și cu principiul securității

raporturilor juridice garantat de articolul 6, în special (Platakou v. Greece, nr.

38460/97, § 37, ECHR 2001-I).

Astfel, prin prisma legislației naționale, instanța de recurs, urmează să

examineze dacă instanțele ierarhic inferioare au aplicat corect legislația ce ține de

aplicarea termenului de prescripție.

La caz s-a stabilit că, între Procuratura Generală, în calitate de beneficiar și

SRL “Nalp-Comerț” în calitate de antreprenor au fost încheiate contractele de

antrepriză nr. 362 din 08 octombrie 2008 în sumă de 495 166, 17 lei pentru efectuare

lucrărilor de reparație capitală a sediului Procuraturii Raionului Telenești și nr. 31/35

din 20 februarie 2009 în sumă de 399 452 lei pentru efectuare lucrărilor de reparație

curentă a sediului Procuraturii Raionului Telenești. Beneficiarul Procuratura Generală

s-a obligat să achite costul lucrărilor îndeplinite pe etape conform procesului verbal

de îndeplinire a lucrărilor. Iar conform punctului 5.3 din contracte, este expres

prevăzut că neîndeplinirea sau îndeplinirea necompletă a condițiilor prezentului

contract atrage după sine achitarea integrală de către părți a tuturor costurilor și

penalităților, rezultată din aceasta în corespundere cu legislația. Toate litigiile apărute

în cadrul executării condițiilor contractului se vor soluționa amiabil de către părți ori

în caz contrar în instanța de judecată (pct. 5.4 din contract).

Astfel, la 24 aprilie 2013, SRL “Nalp-Comerț” a expediat în adresa Procuraturii

Generale scrisoarea nr. 122/13-rec, prin care, a solicitat recepționarea lucrărilor

executate la valoarea restantă de 272 928, 42 lei, la obiectul- sediul procuraturii

Telenești, în termen de pînă la 14 mai 2013, anexând totodată, două exemplare ale

procesului - verbal de recepționare a lucrărilor executate.

Precizează că la scrisoarea enunțată nu a primit răspuns.

Drept urmare, la 11 iulie 2013 a înaintat o somație, înregistrată în aceiași zi,

prin care a solicita Procuraturii Generale a RM în termen de 7 zile lucrătoare onorarea

obligațiunilor contractuale și achitarea sumei datorate.

La somația înaintată Procuratura Generală nu a răspuns.

Cererea de chemare în judecată a fost depusă la 29 iulie 2013.

Deci, obiectul acțiunii potrivit cererii de chemare în judecată este încasarea

datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 06 mai 2016 acțiunea

SRL “Nalp-Comerț” împotriva Procuraturi Generale a Republici Moldova cu privire

la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată,

6

a fost admisă, s-a încasat din contul Procuraturi Generale a Republici Moldova în

beneficiul SRL “Nalp-Comerț”, suma prejudiciului material pentru lucrările executate

de facto și neachitate, în sumă de 272 920 lei, dobânda de întârziere, în sumă de 144

348,54 lei și cheltuielile de judecată formate din taxa de stat, în mărime de 14 518,31

lei cât și cheltuieli de asistentă juridică, în mărime de 2000 lei, iar în total suma de

433 822, 85 lei.

La 02 iunie 2016 Procuratura Generală a Republici Moldova, în termenul

prevăzut de lege, a contestat cu apel hotărîrea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din

06 mai 2016, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei

Râșcani mun. Chișinău din 06 mai 2016, cu emiterea unei noi hotărîri de încetare a

procesului în temeiul art. 265 lit. b) Codul de Procedură civilă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2017, a fost admis apelul

declarat de Procuratura Generală a RM, casată integral hotărîrea Judecătoriei Râșcani

mun. Chișinău din 06 mai 2016 și a fost emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a

fost respinsă ca fiind depusă tardiv.

În acest context instanța de recurs relevă, că instanța de judecată, urmează să

aplice termenul de prescripție, potrivit art. 271 din Codul civil, doar la cererea părților,

or art. 271 din Codul civil prevede expres că, acțiunea privind apărarea dreptului

încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la

cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă pînă la încheierea

dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit

numai în cazul în care instanța se pronunță asupra fondului.

Prin urmare, aplicarea termenului de prescripție, urmează să fie aplicat reieșind

din principiul disponibilității părților, or, art. 240 alin. (3) din Codul de procedură

civilă prevede expres că, instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele

pretențiilor înaintate de reclamant.

Respectiv, potrivit materialelor cauzei, pîrîtul nu a solicitat nici în fond și nici

în apel, aplicarea termenului de prescripție, instanța de judecată aplicîndu-l ex officio.

Or, instanța nu poate din oficiu să respingă acțiunea ca drept prescrisă.

Mai mult ca atît, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Dacia vs,

Republica Moldova, par. 77, a dispus că, instanțele judecătorești naționale au

examinat acțiunea, care a avut drept efect pierderea de către compania reclamantă a

proprietății sale, înrăutățind astfel situația juridică care a devenit irevocabilă datorită

aplicării termenului de prescripție, ceea ce contravine principiului securității

raporturilor juridice.

În concluzie, instanța de recurs, reține, că aplicînd termenul de prescripție, din

oficiu, contrar principiului disponibilității părților, instanțele ierarhic inferioare nu au

examinat fondul cauzei, ceea ce nu este compatibil cu standardele art. 6 din CEDO.

Luând în considerație cele expuse supra, Colegiul civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție urmează să casaseze decizia

instanței de apel cu trimiterea pricinii spre rejudecare, întrucât instanța a aplicat din

oficiu termenul de prescripție, ceea ce reprezintă o interpretare eronată a legii

materiale.

Eroarea menționată nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

7

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

decide:

Se admite recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată “Nalp-

Comerț”, prin intermediul avocatul Lazari Constantin.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2017, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere

limitată “Nalp-Comerț” împotriva Procuraturi Generale a Republici Moldova cu

privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de

judecată, cu restituirea pricinii pentru rejudecare în instanța de apel la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecători Maria Ghervas

Luiza Gafton

Ion Druță

Galina Stratulat

8