2rac-410/18 — incasarea datoriei dobanzii de intarziere si a cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei dobanzii de intarziere si a cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- aplicarea termenului de prescriptie in cadrul contractului de antrepriza, momentul curgerii termenului
2rac-410/18 — incasarea datoriei dobanzii de intarziere si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
dosarul nr. 2rac-410/18
Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău (jud. S.Papuha)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I.Țurcan, V.Cotorobai, N.Simciuc)
DECIZIE
14 noiembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție,
având în componența sa:
Președintele ședinței, judecător: Oleg Sternioală
judecători: Dumitru Mardari
Nicolae Craiu
Mariana Pitic
Dumitru Visternicean
examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată
,,Nalp-Comerț”,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu
răspundere limitată ,,Nalp-Comerț” împotriva Procuraturii Generale a
Republicii Moldova cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și
compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost admis apelul declarat de Procuratura Generală a Republici Moldova, casată
integral hotărîrea din 6 mai 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău și emisă
o nouă hotărâre, prin care acțiunea înaintată de Societatea cu răspundere limitată
,,Nalp-Comerț” a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de
prescripție,
c o n s t a t ă :
La 29 iulie 2013, Societatea cu răspundere limitată ,,Nalp-Comerț” (în
continuare SRL ,,Nalp-Comerț”) a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la încasarea
datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea prezentei acțiuni, reclamanta a indicat că conform
contractelor de antrepriză nr. 362 din 8 octombrie 2008 și nr. 31/35 din 20
februarie 2009 beneficiarul Procuratura Generală s-a obligat să achite costul
lucrărilor îndeplinite de către antreprenorul SRL ,,Nalp-Comerț” pe etape
conform procesului verbal de îndeplinire a lucrărilor.
Conform punctului 5.3 din contractele enunțate, neîndeplinirea sau
îndeplinirea necompletă a condițiilor prezentului contract atrage după sine
achitarea integrală de către părți a tuturor costurilor și penalităților, rezultată din
1
aceasta în corespundere cu legislația, iar conform pct. 5.4 din contractele
respective, toate litigiile apărute în cadrul executării condițiilor contractului se
vor soluționa amiabil de către părți ori în caz contrar în instanța de judecată.
Din considerentul că după cum a invocat reclamanta SRL ,,Nalp-Comerț”,
a executat întregul volum de lucrări comandate de către Procuratura Generală la
obiectul – sediul Procuraturii Telenești, la 24 aprilie 2013, i-a expediat în adresa
acesteia scrisoarea nr. 122/13-rec, solicitând ca beneficiarul să recepționeze
lucrările executate la valoarea restantă de 272928,42 lei, în termen de până la 14
mai 2013.
Totodată, la scrisoarea menționată, SRL ,,Nalp-Comerț” a anexat două
exemplare ale procesului - verbal de recepționare a lucrărilor executate,
comandate de Procuratura Generală, conform solicitărilor din scrisoarea acesteia
nr. 31/260 din 20 iunie 2008 și a contractelor de antrepriză nr. 362 din 8
octombrie 2008 și nr. 31/35 din 20 februarie 2009.
În continuare, reclamanta a precizat că la scrisoarea enunțată nu a primit
răspuns, motiv pentru care la 11 iulie 2013, a înaintat în adresa Procuraturii
Generale o somație, înregistrată în aceiași zi, prin care a solicitat, în termen de 7
zile lucrătoare, să-și onoreze obligațiunile contractuale și să achite suma
datoriei, însă la somația înaintată Procuratura Generală nu a răspuns.
A mai remarcat că, conform solicitărilor din scrisoarea Procuraturii
Generale nr. 31/260 din 20 iunie 2008 întregul volum de lucrări comandate de
Procuratura Generală la obiectul “sediul Procuraturii Telenești”, a fost executat
în valoare totală de 640 094, 97 lei.
Ulterior, în luna mai anul 2011, procurorul raionului Telenești, în prezența
responsabilului tehnic al Procuraturii Generale a semnat procesul-verbal de
recepție a lucrărilor executate nr. 0l/R - 27 din 27 iunie 2011 la o valoare totală
de 367 166,55 lei.
Prin urmare, reclamanta a menționat că, Procuratura Generală se
eschivează de la recepționarea lucrărilor executate la valoarea restantă de 272
928, 42 lei și achitarea sumei datorate, conform contractelor de antrepriză,
scrisorii de pretenție nr. 31/260 din 20 iunie 2008 și procesului-verbal de
recepționare a lucrărilor executate, însă utilizează obiectul.
În opinia SRL ,,Nalp-Comerț”, recepționarea a avut loc în condițiile art.
957 alin. (3) Cod Civil.
Suplimentar, a invocat că conform raportului de expertiză judiciară nr.
1173 din 20 iulie 2015, efectuat de către expertul Centrului National de
Expertize Judiciare, s-a constatat că tipurile de lucrări executate real de către
SRL ,,Nalp-Comerț” la obiectul - sediul Procuraturii raionului Telenești indicate
în procesul verbal de recepție a lucrărilor în sumă de 272 928,4 lei si anume:
lucrări de instalare uși de lemn, uși și ferestre din profil PVC, uși din profil
aluminiu și reparația la fațade nu sunt incluse în procesul-verbal de recepție a
lucrărilor în sumă de 367 166,5 lei. Costul lucrărilor de reparație a sediului
procuraturii Telenești conform devizului de cheltuieli, constituie 640 086, 4 lei,
costul lucrărilor în sumă 367 166 lei sunt confirmate de către beneficiar si
responsabilul tehnic, diferența constituie 272 920 lei.
2
Din considerentul că după cum a invocat reclamanta că, pârâtul
Procuratura Generală nu și-a executat cu diligență obligațiunile contractuale, a
depus prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând inclusiv prin cererea de
concretizare a cerințelor din 13 aprilie 2016, încasarea din contul Procuraturii
Generale în beneficiul său a sumei de 272 920 lei cu titlu de prejudiciu material
cauzat, suma de 144 348,54 1ei cu titlu de dobândă de întârziere și cheltuielile
de judecată formate din taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în sumă de 14
518,31 lei, precum si cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2 000 lei.
Prin hotărârea din 6 mai 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău,
cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL ,,Nalp-Comerț” a fost
admisă integral, fiind dispusă încasarea din contul Procuraturi Generale în
beneficiul SRL ,,Nalp-Comerț” a prejudiciului material pentru lucrările
executate de facto și neachitate în sumă de 272 920 lei, a dobânzii de întârziere
în sumă de 144 348,54 lei, a cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat
achitată la depunerea acțiunii în sumă de 14 518,31 lei și a cheltuielilor de
asistență juridică în sumă de 2000 lei, iar în total suma de 433 822, 85 lei.
Prin decizia din 15 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis
apelul declarat de Procuratura Generală, casată integral hotărârea din 6 mai
2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău și pronunțată o hotărâre nouă, prin
care acțiunea înaintată de către SRL ,,Nalp-Comerț” a fost respinsă ca fiind
depusă cu omiterea termenului de prescripție.
Prin decizia din 22 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost
admis recursul declarat de către SRL ,,Nalp-Comerț”, casată decizia din 15
martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cauza fiind remisă la rejudecare în
Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
Rejudecând cauza, prin decizia din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău,
a fost admis apelul declarat de Procuratura Generală, casată integral hotărîrea
din 6 mai 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău și pronunțată o hotărâre
nouă, prin care acțiunea înaintată de către SRL ,,Nalp-Comerț” a fost respinsă
ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.
La 21 iunie 2018, SRL ,,Nalp-Comerț” a declarat recurs împotriva deciziei
din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,
casarea actului judecătoresc contestat cu menținerea hotărârii primei instanțe.
În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în
cererea de chemare în judecată, referința asupra cererii de apel motivată și
cererea de recurs anexate la dosar, suplimentar invocându-se că, la examinarea
cauzei instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material, nefiind
constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru
soluționarea cauzei, și anume faptul precum că prin decizia din 22 noiembrie
2017 a Curții Supreme de Justiție, cauza a fost remisă la rejudecare în Curtea de
Apel Chișinău, în alt complet de judecată pentru examinarea fondului cauzei, or,
instanța de recurs a menținut că aplicând termenul de prescripție, din oficiu,
contrar principiului disponibilității părților, instanța ierarhic inferioară nu a
examinat fondul cauzei, ceea ce nu este compatibil cu standardele art. 6 din
CEDO.
3
Însă, distinct mențiunilor instanței ierarhic superioare, instanța de apel
rejudecând cauza, a omis în mod repetat să elucideze aceste circumstanțe și să
examineze fondul cauzei, respigând din nou acțiunea ca fiind depusă în afara
termenului de prescripție, ceea ce este inadmisibil.
A mai indicat că, între SRL ,,Nalp-Comerț” și Procuratura Generală au fost
încheiate două contracte de antrepriză și anume: contractul de antrepriză nr. 362
din 8 octombrie 2008 în sumă de 495 166,17 lei, pentru efectuarea lucrărilor de
reparație capitală a sediului Procuraturii raionului Telenești și contractul de
antrepriză nr. 31/35 din 20 februarie 2009 în sumă de 399 452 lei, pentru
efectuarea lucrărilor de reparație curentă a sediului Procuraturii raionului
Telenești.
Conform devizelor de cheltuieli, costul lucrărilor de reparație a sediului
Procuraturii raionului Telenești a constituit suma de 640 094 lei, iar potrivit
contractelor de antrepriză nr. 362 din 8 octombrie 2008 și nr. 31/35 din 20
februarie 2009 costul real al lucrărilor de reparație a sediului Procuraturii
raionului Telenești efectuate de către SRL ,,Nalp-Comerț”, confirmate și prin
Raportul de expertiză nr. 1173 din 20 iulie 2015, efectuate de către expertul
Centrului Național de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiției al
Republicii Moldova, a constituit suma de 640,086 lei. Prin urmare, suma
restantă care urmează a fi încasată și care corect a fost încasată prin hotărârea
primei instanțe din contul Procuraturii Generale în beneficiul său este de 272
920 lei.
Potrivit recurentei obiectul prezentei acțiuni, la cererea de chemare în
judecată înaintată de SRL ,,Nalp-Comerț” împotriva Procuraturii Generale cu
privire la încasarea datoriei, rezultă din contractul de antrepriză nr. 362 din 8
octombrie 2009, pentru efectuarea lucrărilor de reparație capitală a sediului
Procuraturii raionului Telenești, suma restantă fiind de 272 920 lei.
Cu referire la prevederile art. 373 Codul de procedură civilă, a susținut
recurenta că la examinarea prezentei cauze, instanța de apel a încălcat normele
de drept procedural ceea ce în consecință a dus la încălcarea principiilor de bază
ale procedurii civile.
În ce privește termenul de prescripție la înaintarea acțiunii în judecată,
recurenta a indicat că acțiunea este depusă în termenul legal, deoarece
reclamantei i s-a încălcat dreptul doar după recepționarea somației de către
pârât, adică termenul de prescripție a început a curge din anul 2013, când
reclamanta a sesizat, că pârâtul nu-și va onora obligațiile și i se încalcă
drepturile.
În rezultat, instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligației impusă
prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial
circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate
circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâre neîntemeiată
de respingere ca tardivă a acțiunii, pe când concluzia primei instanțe despre
necesitatea admiterii integrale a acțiunii este justă, ea având la bază cumulul
dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată
aprecierea juridică cuvenită, conform cerințelor art. 130 Cod de procedură
civilă. Prin urmare, anume aceste circumstanțe impun admiterea recursului,
4
casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe
(vol.II,f.d.68-78).
La 3 septembrie 2018 în adresa intimatului Procuratura Generală a fost
expediată copia recursului declarat de SRL ,,Nalp-Comerț”, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii referinței (vol.II,f.d.82), iar la 22 octombrie 2018
Procuratura Generală și-a exercitat dreptul său procedural și a depus referință în
termenul stabilit de lege, solictând declararea recursului ca inadmisibil,
deoarece acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)
și (4) Cod de procedură civilă, or, argumentele invocate în recursul enunțat se
referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel,
însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept
material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul înaintat de către SRL ,,Nalp-
Comerț” la 21 iunie 2018 (vol.II,f.d.68) este declarat în termen, având în vedere
faptul că decizia Curții de Apel Chișinău ce se solicită a fi casată și ce constituie
obiectul prezentului recurs a fost adoptată la 16 mai 2018 (vol.II,f.d.45).
Prin încheierea din 24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,
recursul declarat de către SRL ,,Nalp-Comerț” a fost considerat admisibil și fără
a prejudicia fondul cauzei a fost dispusă judecarea acestuia de către completul
din 5 judecători.
În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care
recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează
fondul recursului.
În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând
recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele
invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea
hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.
În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se
examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători
decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților
acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în
cererea de recurs.
Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme
de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de
apel și de a remite cauza la rejudecare în instanța de apel.
În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,
după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral
decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o
singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de
recurs.
5
În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea
altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a
recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce
la soluționarea greșită 4 a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Din actele cauzei rezultă cu certitudine că la 8 octombrie 2008 și, respectiv
la 20 februarie 2009, SRL ,,Nalp-Comerț” acționând în calitate de antreprenor a
încheiat separat cu Procuratura Generală a Republicii Moldova care a acționat în
calitate de beneficiar două contracte de antrepriză cu nr. 362 pentru efectuarea
lucrărilor de reparație capitală a sediului Procuraturii Raionului Telenești, în
sumă totală de 495166,17 lei și cu nr. 31/35 pentru efectuarea lucrărilor de
reparație curentă a sediului Procuraturii Raionului Telenești, în sumă totală de
399 452 lei. La rândul său, beneficiarul – Procuratura Generală a Republicii
Moldova s-a obligat să achite costul lucrărilor îndeplinite de antreprenor, pe
etape, conform procesului verbal de îndeplinire a lucrărilor.
Totodată, conform punctului 5.3 din contractele sus-enunțate,
neîndeplinirea sau îndeplinirea necompletă a condițiilor prezentului contract
atrage după sine achitarea integrală de către părți a tuturor costurilor și
penalităților, rezultată din aceasta în corespundere cu legislația, iar potrivit pct.
5.4 din contractele respective, toate litigiile apărute în cadrul executării
condițiilor contractelor se vor soluționa amiabil de către părți ori în caz contrar
în instanța de judecată (vol.I,f.d.11-15).
Din considerentul că după cum a invocat reclamanta SRL ,,Nalp-Comerț”,
a executat întregul volum de lucrări comandate de către Procuratura Generală la
obiectul – sediul Procuraturii Telenești, la 24 aprilie 2013 i-a expediat acesteia
scrisoarea nr. 122/13-rec, recepționată de către pârât la 30 aprilie 2013,
solicitând recepționarea lucrărilor executate la valoarea restantă în sumă de 272
928, 42 lei, în termen de până la 14 mai 2013, anexând totodată, două
exemplare ale procesului - verbal de recepționare a lucrărilor executate
(vol.I,f.d.8,9).
Deoarece nu primit răspuns la scrisoarea nr. 122/13-rec din 24 aprilie
2013, la 11 iulie 2013 SRL ,,Nalp-Comerț” a înaintat Procuraturii Generale o
somație, înregistrată în aceiași zi, solicitând onorarea obligațiunilor contractuale
și achitarea sumei datorate în termen de 7 zile lucrătoare (f.d.7), însă nu a primit
răspuns, motiv pentru care la 29 iulie 2013 SRL ,,Nalp-Comerț” a depus
prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând inclusiv prin cererea de
concretizare a acțiunii, încasarea din contul Procuraturii Generale în beneficiul
său a sumei de 272 920 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat, suma de 144
348,54 1ei cu titlu de dobândă de întârziere și cheltuielile de judecată formate
din taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în sumă de 14 518,31 lei, precum
si cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2 000 lei (vol.I,f.d.4-6,125-
128,129-132). Or, după cum a invocat reclamanta SRL ,,Nalp-Comerț” în
acțiune, pârâtul Procuratura Generală până în prezent nu a recepționat lucrările
6
efectuate și finisate la obiectul sediul Procuraturii Telenești, fapt necompătut de
către ultimul.
Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, având ca obiect încasarea
datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată, prima
instanță a ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii, pe care a admis-o integral
(vol.I,f.d.145).
Judecând apelul declarat de către Procuratura Generală, instanța de apel
prin decizia din 15 martie 2017 l-a admis, a casat hotărârea primei instanțe și a
pronunțat o hotărâre nouă, prin care a respins ca fiind depusă cu omiterea
termenului de prescripție acțiunea înaintată de către SRL ,,Nalp-Comerț”
(vol.I,f.d.200).
Ulterior, prin decizia din 22 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a
fost admis recursul declarat de către SRL ,,Nalp-Comerț”, casată decizia din 15
martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cauza fiind remisă la rejudecare în
Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
În consolidarea soluției adoptate, instanța de recurs a reținut că instanța de
judecată, urma să aplice termenul de prescripție, potrivit art. 271 Cod civil, doar
la cererea părților, condiție ce nu se atestă la caz, or, art. 271 Cod civil prevede
expres că, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul
expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea persoanei în a
cărei favoare a curs prescripția, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond.
În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul în
care instanța se pronunță asupra fondului.
Prin urmare, aplicarea termenului de prescripție, urma să fie aplicat
reieșind din principiul disponibilității părților, or, art. 240 alin. (3) Cod de
procedură civilă prevede expres că, instanța judecătorească adoptă hotărârea în
limitele pretențiilor înaintate de reclamant.
Aici, instanța de recurs a menționat că din actele cauzei rezultă că pârâtul
nu a solicitat nici în fond și nici în apel aplicarea termenului de prescripție,
instanța de apel aplicîndu-l ex officio. Or, instanța nu poate din oficiu să
respingă acțiunea ca drept prescrisă.
În concluzie, instanța de recurs a constatat că instanța ierarhic inferioară
aplicînd termenul de prescripție, din oficiu, contrar principiului disponibilității
părților, nu a examinat fondul cauzei, ceea ce nu este compatibil cu standardele
art. 6 din CEDO (vol.I,f.d.251-258).
Rejudecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia
din 16 mai 2018, a admis apelul declarat de Procuratura Generală, a casat
integral hotărîrea din 6 mai 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău și a
pronunțat o hotărâre nouă, prin care a respins ca fiind depusă cu omiterea
termenului de prescripție acțiunea înaintată de către SRL ,,Nalp-Comerț”
(vol.II,f.d.46-54).
Instanța de recurs consideră că instanța de apel pripit a constatat precum că
acțiunea a fost depusă cu omiterea termenului de prescripție, or, aceasta
constituie o interpretare eronată a normelor de drept relevante în acest sens.
În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă,
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sînt
7
determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și
obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de
drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.
Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) din același cod, instanța de
apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,
legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,
instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în
hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au
importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele
prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.
Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată,
instanța de recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând
apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, referindu-se
doar la susținerile intimatului, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii
supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile și legislația ce
guvernează litigiul în cauză.
Așa-dar, conform art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul
căruia persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de
judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.
Conform art. 272 alin. (1) din același cod, termenul de prescripție
extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la
acțiune se naște la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre
încălcarea dreptului.
La rândul său, prevederea art. 968 Cod civil reglementează termenul de
prescripție în cazul contractului de antrepriză. Astfel, potrivit normei enunțate,
termenul de prescripție este de un an din momentul recepționării lucrării.
Totodată, Colegiul judiciar remarcă că din sensul art. 272 alin. (1) Cod
civil rezultă că, începutul termenelor generale este condiționat de momentul
când persoana în favoarea căreia curge termenul de prescripție, poate să se
adreseze în judecată pentru realizarea forțată a dreptului său.
La acest capitol, instanța de recurs reține că conform art. 272 alin. (2) Cod
civil, dacă legea prevede altfel, prescripția începe să curgă de la data când
obligația devine exigibilă, iar în cazul obligației de a nu face, de la data
încălcării acesteia. În cazul în care dreptul subiectiv este afectat de un termen
suspensiv sau de o condiție suspensivă, termenul de prescripție extinctivă
începe să curgă de la data împlinirii termenului ori a realizării condiției.
În acest context, argumentul instanței de apel precum că data nașterii
dreptului la acțiune a reclamantei SRL „Nalp-Comerț” în privința datoriei ce
rezultă din contractul de antrepriză nr. 362 din 8 octombrie 2008 este data
menționată în procesul-verbal de examinare a lucrărilor de reparație la imobilul
Procuraturii Telenești din 17 septembrie 2009, adică 24 septembrie 2009,
deoarece însăși în procesul-verbal de examinare a lucrărilor de reparație la
imobilul Procuraturii Telenești din 17 septembrie 2009, este menționat că
comisia în rezultatul dezbaterilor a stabilit termen de înlăturarea defectelor – 10
zile, până la 28 septembrie curent, după ce de prezentat obiectul spre a fi dat în
8
exploatare, iar conform mențiunii de pe acest act din 24 septembrie 2009,
semnate de procurorul din cadrul procuraturii Telenești, Vasile Stăvilă, se
menționează că lucrările expuse în procesul verbal dat, au fost îndeplinite
(vol.I,f.d.118), nu poate fi reținut.
Or, mențiunea enunțată, semnată de procurorul din cadrul procuraturii
Telenești, Vasile Stăvilă în care se menționează că lucrările expuse în procesul
verbal dat au fost îndeplinite, nu poate fi apreciată ca un act de recepționare a
lucrării executate.
Aceasta deoarece în conformitate cu prevederile pct. 1, 3 și 18 din
Regulamentul de recepție a construcțiilor și instalațiilor aferente, aprobat prin
Hotărîrea Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996, recepția constituie o componentă
a sistemului calității în construcții și este actul prin care comisia de recepție
declară că acceptă și preia lucrarea definitivată de construcție și instalațiile
aferente acesteia, cu sau fără rezerve, și că aceasta poate fi dată în folosință. Prin
actul de recepție se certifică faptul că executantul și-a îndeplinit obligațiile în
conformitate cu prevederile contractului și ale documentației de execuție,
asumîndu-și, totodată, pentru lucrările executate răspunderea prevăzută de lege.
Recepția lucrărilor de construcție și a instalațiilor aferente acestora se
efectuează atât la lucrări noi, cît și la intervențiile în timp asupra construcțiilor
existente (reparații capitale, consolidări, reconstrucții, modificări, modernizări,
extinderi etc.).
Comisia de recepție verifică: respectarea prevederilor din autorizația de
construire, precum și avizele și condițiile de execuție, impuse de autoritățile
competente; executarea lucrărilor în conformitate cu prevederile contractului de
antrepriză, ale documentației de execuție și ale reglementărilor specifice, cu
respectarea exigențelor esențiale în construcții, conform legii; avizul, întocmit
de proiectant, cu privire la modul în care a fost executată lucrarea (investitorul
va urmări ca această activitate să fie cuprinsă în contractul de proiectare);
termenele și calitatea definitivării tuturor lucrărilor prevăzute în contractul
încheiat între investitor și executant, precum și în documentația anexată la
contract.
Contrar situației de drept enunțate, confirmarea precum că lucrările expuse
în procesul verbal sus-indicat au fost îndeplinite, a fost semnat doar de către
reprezentantul Procuraturii Generale și anume de către procurorul din cadrul
procuraturii Telenești, Vasile Stăvilă, pe când urma a fi semnat în mod
obligatoriu și de către reprezentantul reclamantului, condiție însă ce nu se atestă
la caz.
În această ordine de idei, Colegiul judiciar apreciază a fi relevante
argumentele recurentei invocate în acest sens, precum că la caz procesul-verbal
de recepție finală expediat pârâtului nu a fost semnat de către părțile din litigiu,
ceea ce denotă că în speță, reclamantei i s-a încălcat dreptul la acțiune doar după
expedierea în adresa pârâtului Procuratura Generală a Republicii Moldova la 11
iulie 2013 a somației înregistrată în aceiași zi, privind onorarea în termen de 7
zile lucrătoare a obligațiunilor contractuale și achitarea sumei datorate pentru
lucrările executate de facto și neachitate, adică termenul de prescripție pentru
apărarea dreptului încălcat pentru recurenta SRL „Nalp-Comerț” a început să
9
curgă din luna iulie 2013, momentul când reclamanta a sesizat că pârâtul nu-și
va onora obligațiile și i se încalcă drepturile, iar acțiunea înaintată de către SRL
,,Nalp-Comerț” a fost depusă la 29 iulie 2013, adică în interiorul termenului de
prescripție. Or, în cazul obligației de a nu face, prescripția începe să curgă de la
data încălcării acesteia.
Ipoteza instanței de apel precum că dreptul la acțiune pentru SRL „Nalp-
Comerț” ar începe să curgă de la 24 septembrie 2009-data când lucrările expuse
în procesul-verbal de examinare a lucrărilor de reparație la imobilul Procuraturii
Telenești din 17 septembrie 2009 au fost îndeplinite, este nefondată, deoarece la
caz însăși după cum s-a menționat supra recepționarea lucărilor efectuate și
finisate de către SRL „Nalp-Comerț” nu a avut loc.
Prin urmare, reieșind din specificul acțiunii deduse judecării, precum și în
scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor, alături de cele
constatate, la caz era indispensabil de a examina cauza în fond și de a verifica
cerințele formulate prin prisma particularităților instituite de Codul civil.
Astfel aceste circumstanțe au rămas fără o apreciere adecvată de către
instanța de apel, deși urmau a fi verificate și analizate minuțios întru
soluționarea corectă a litigiului.
Iar ca consecință, această circumstanță este apreciată de către Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de
Justiție drept o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de
recurs. Or, instanța de apel nu s-a expus asupra fondului cauzei.
În această ordine de idei, Colegiul decelează că prin decizia din 22
noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, s-a remis cauza spre rejudecare în
Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată, deoarece instanța de recurs
a constatat că aplicând termenul de prescripție, din oficiu, contrar principiului
disponibilității părților, instanța de apel nu a examinat fondul cauzei, ceea ce nu
este compatibil cu standardele art. 6 din CEDO.
Însă, distinct mențiunilor instanței ierarhic superioare, instanța de apel
rejudecând cauza, a omis în mod repetat să elucideze faptul respectiv și să
examineze fondul cauzei. Or, analizând memoriul deciziei supuse examenului
legalității se atestă că, instanța de apel în mod repetat și pripit a conchis faptul
că acțiunea înaintată de către SRL ,,Nalp-Comerț” a fost depusă cu omiterea
termenului de prescripție, adică judecând apelul a trecut în mod superficial
asupra circumstanțelor cauzei, referindu-se doar la susținerile intimatului, fără a
examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în
raport cu regulile și legislația ce guvernează litigiul în cauză.
În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, cele descrise cert
indică la examinarea superficială a circumstanțelor cauzei, deoarece prezintă
relevanță și folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a
litigiului dat, rezultând din specificul acestui și care presupune în sine lămurirea
completă și pe bază de dovezi certe, pertinente și concludente a situației de fapt,
or, concluzia instanței de apel este rezultatul examinării superficiale a litigiului
dedus judecății și interpretării eronate a normelor de drept relevante.
Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare
admisă la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de
10
instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa
integral decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța
de apel.
La rejudecarea cauzei, este imperativ de ținut cont de cele expuse supra și
instanța de apel urmează a se expune asupra temeiniciei/netemeiniciei acțiunii
depuse de către SRL ,,Nalp-Comerț” împotriva Procuraturii Generale a
Republicii Moldova cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și
compensarea cheltuielilor de judecată, omițând aspectul tardivității și în
dependență de cele constatate să emită o hotărâre conformă prevederilor legale,
respectând dreptul părților la un proces echitabil.
Totodată, pentru a concluziona sub aspectul temeiniciei/netemeiniciei
acțiunii, instanța de apel urmează să verifice cerințele prin prisma argumentelor
și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din
prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța
judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe
cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor
probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca
în consecință soluția adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al
concluziei instanței de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu
circumstanțele pricinii, probele administrate și cercetate și normele de drept
material aplicabile raportului litigios.
Cu referire la cererea formulată de reprezentantul Procuraturii Generale,
Oleg Gavriliță la 8 noiembrie 2018, cu privire la citarea părților în ședință de
judecată, Colegiul judiciar o consideră neîntemeiată, în următoarele
circumstanțe.
În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând
recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele
invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea
hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.
În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se
examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători
decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților
acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în
cererea de recurs..
În contextul normelor precitate, Colegiul relevă că invitarea participanților
în proces la examinarea recursului, se impune doar în cazul în care se constată
necesitatea expunerii de către participanți asupra problemelor invocate în
cererea de recurs.
La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție consideră că circumstanțe ce ar dicta necesitatea
audierii participanților la proces, nu au fost stabilite.
De altfel, examinarea cauzei în ordine de recurs în lipsa participanților la
proces, nu poate fi calificată ca o limitare a dreptului de apărare și dreptului de
acces la justiție, în condițiile când participanții la proces beneficiază de un
ansamblu de pârghii legale întru realizarea drepturilor lor.
11
În consecință, cererea formulată de Procuratura Generală cu privire la
citarea părților în ședință de judecată, urmează a fi respinsă.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de proceduă civilă, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de
Justiție
d e c i d e:
Se respinge cererea formulată de reprezentantul Procuraturii Generale a
Republicii Moldova, Oleg Gavriliță cu privire la citarea părților în ședință de
judecată.
Se admite recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată
,,Nalp-Comerț”.
Se casează integral decizia din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, în
cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu
răspundere limitată ,,Nalp-Comerț” împotriva Procuraturii Generale a
Republicii Moldova cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și
compensarea cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei spre rejudecare la
Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței,
Judecătorul: Oleg Sternioală
Judecătorii: Dumitru Mardari
Nicolae Craiu
Mariana Pitic
Dumitru Visternicean
12