2r-728/17 — Rezolutiunea contractului de donatie

Dosarul nr. 2r–728/17

Instanța de fond: V. Clima

Instanța de apel:A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

D E C I Z I E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

Examinând recursul declarat de către Stadnițchi Ștefan prin intermediul

avocatului Sofroni Ștefan,

În cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Stadnițchi Ștefan către Stadnițchi Svetlana și Stadnițchi Constantin privind

rezoluțiunea contractului de donație,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, prin care a

fost restituită cererea de apel depusă de Stadnițchi Ștefan, împotriva hotărârii

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 28 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 26 august 2016, Stadnițchi Ștefan a sesizat Judecătoria Ciocana mun.

Chișinău cu o cerere de chemare în judecată adresată către Stadnițchi Svetlana și

Stadnițchi Constantin prin care a solicitat instanței admiterea acțiunii, rezoluțiunea

contractului de donație nr. 42 din 03 noiembrie 1975 încheiat între Stadnițchi

Ștefan și Stadnițchi Svetlana. A mai solicitat reclamantul scutirea de la plata taxei

de stat, invocând că are o vârstă înaintată de 82 ani, beneficiază de o pensie mică,

si are o situație materială dificilă.

În scopul asigurării acțiunii, reclamantul a solicitat aplicarea sechestrului pe

bunul imobil situat în mun. Chișinău, com. Colonița, str. A. Mateevici 43.

Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 01 septembrie 2016, a

fost dispusă primirea spre examinare a cererii de chemare în judecată înaintată de

Stadnițchi Ștefan, a fost scutit reclamantul de la plata taxei de stat în sumă de 100

lei, iar în vederea asigurării acțiunii, a fost instituit sechestru asupra bunului imobil

- casă de locuit individuală din str. A. Mateevici 43, com. Colonița mun. Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 28 noiembrie 2016,

cererea de chemare în judecată înaintată de Stadnițchi Ștefan a fost respinsă. În

conformitate cu art. 180 al Codului de procedură civilă, din momentul devenirii

definitive a hotărârii, se va anula sechestrul instituit prin încheierea Judecătoriei

Ciocana mun. Chișinău din 01 septembrie 2016, asupra bunului imobil.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, a fost restituită

cererea de apel depusă de Stadnițchi Ștefan, împotriva hotărârii Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 28 noiembrie 2016.

La data de 10 august 2017, Stadnițchi Ștefan prin intermediul avocatului

Sofroni Ștefan a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 25

aprilie 2017, solicitând repunerea în termenul de declarare a recursului, casarea

încheierii recurate cu repunerea în termenul de declarare a apelului și restituirea

cauzei în instanța de apel pentru examinarea apelului în fond.

În susținerea recursului declarat a menționat că, apelantului-recurent nu i-a

fost explicat de către instanța de fond modul de calculare a termenului de atac al

hotărârii de 30 zile, fapt care nu a fost luat în calcul reținând vârsta înaintată a lui

Stadnițchi Ștefan.

A mai menționat că, Stadnițchi Ștefan nu are careva studii, fiind clar din

materialele cauzei că-și scrie cu greu numele, nemaivorbind să fie în stare de a-și

apăra de sine stătător interesele în instanță, unde este necesară respectarea anumitei

proceduri și posedarea anumitor cunoștințe.

Cu referire la solicitarea recurentului de repunere în termenul de declarare a

recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține următoarele.

Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Conform art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe

baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și

fără participarea părților.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 100 alin. (1) al Codului de procedură civilă actele de

procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra

semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare

recomandată și cu aviz de primire sau prin alte mijloace care să asigure

transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, iar conform art. 116

alin. (1) al aceleiași Legi, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul

de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La

cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea

îndeplinirii actului.

Astfel, raportând normele legale citate supra la circumstanțele cauzei,

Colegiul atestă că încheierea recurată a fost pronunțată public la 25 aprilie 2017,

apelantul-recurent fiind prezent la ședință.

La fel, la data de 25 aprilie 2017, apelantului-recurent i-a fost înmânată contra

semnătură copia dispozitivul încheierii, fiindu-i explicat modul și termenul de atac

al acesteia. (f.d. 37, 43)

Totodată, la data de 19 mai 2017, apelantului-recurent i-a fost înmânată

contra semnătură copia încheierii integrale, ce conținea temeiurile și motivele

restituirii cererii de apel. (f.d. 45)

Raportând cele constatate la normele legale citate supra, Colegiul ajunge la

concluzia că Stadnițchi Ștefan cunoștea despre încheierea recurată din momentul

emiterii acesteia, iar cu partea motivată din 19 mai 2017, astfel având toate

posibilitățile de a invoca ilegalitatea acesteia declarând recurs în termenul stabilit

de lege.

Deși, potrivit materialelor cauzei se atestă că într-adevăr Stadnițchi Ștefan

prin intermediul avocatului Sofroni Sergiu a făcut cunoștință cu dosarul abia la 27

iulie 2017, Colegiul apreciază critic argumentele ultimului că anume din această

dată curge termenul de declarare a recursului, or după cum s-a menționat supra

însăși apelantul-recurent cunoștea cu mult înainte despre actul judecătoresc,

precum și de modul și termenul de atac al acestuia, iar necunoașterea legii în nici o

măsură nu îl degrevează pe acesta de respectarea termenului legal de efectuare al

acțiunii procesuale.

În conformitate cu prevederile art. 56 alin. (2) al Codului de procedură civilă,

participanții la proces se bucură de drepturi procesuale egale și au obligații

procesuale egale, cu unele excepții stabilite de lege în dependență de poziția pe

care o ocupă în proces. Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu

bună-credință de drepturile lor procedurale.

În același context, asistarea în proces de către un avocat sau avocat stagiar

este un drept al participanților la proces și nu o obligație, neefectuarea acțiunilor

procesuale din motivul lipsei reprezentantului nefiind un motiv plauzibil de

repunere în termen, or potrivit principiului de bună-credință, Stadnițchi Ștefan

cunoscând despre restituirea cererii de apel și neavând careva cunoștințe specifice,

în cazul în care considera strict necesar, urma să adreseze îndată după ajutorul

calificat.

În asemenea circumstanțe, reținând că Stadnițchi Ștefan nu s-a folosit cu

bună-credință de drepturile sale procesuale, Colegiul ajunge la concluzia

netemeiniciei cerinței recurentului cu privire la repunerea în termenul de declarare

a recursului.

În acest sens Colegiul consideră că, prin neprezentarea a motivelor pentru

repunerea în termenul de prescripție, instanța admițând o astfel de cerere v-a

încălca drepturile părții adverse la un proces echitabil consfințit de art. 6 § 1 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Prin prisma jurisprudenței CEDO (cauza Popov 2 vs. Moldova, cauza Melnic

vs. Moldova), la fel a fost constatat de Curte că, prin neprezentarea motivelor de

repunere în termenul de prescripție constituie o violare a art. 6 § 1.

Potrivit paragrafului 43 al Hotărîrii pe cauza Popov 2 vs. Moldova, Curtea

reiterează că, articolul 6 § 1 al Convenției obligă instanțele judecătorești să-și

motiveze hotărârile lor. În cauza Ruiz Torija vs. Spain, (hotărâre din 9 decembrie

1994), Curtea a constatat că omisiunea instanței judecătorești de a motiva refuzul

de a accepta o obiecție potrivit căreia acțiunea era tardivă, a constituit o violare a

acestei prevederi.

Verificând înscrisurile anexate la dosar prin prisma pretențiilor deduse

judecării, instanța de recurs constată că cererea de recurs a fost depusă cu omiterea

nemotivată a termenului de prescripție, motiv pentru care urmează a fi respinsă ca

tardivă cu menținerea încheierii recurate.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge cererea lui Stadnițchi Ștefan prin intermediul avocatului Sofroni

Ștefan, cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului.

Se respinge ca tardiv recursul lui Stadnițchi Ștefan prin intermediul avocatului

Sofroni Ștefan împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017,

emisă în cauza civilă intentată la cererea lui Stadnițchi Ștefan către Stadnițchi

Svetlana și Stadnițchi Constantin, cu privire la rezoluțiunea contractului de

donație.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova