2ac-135/17 — atragerea la răspundere subsidiară

dosarul nr. 2ac-135/17

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând cererea depusă de Sergiu Pirgaru privind strămutarea cauzei civile la

altă instanță de judecată egală în grad,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea depusă de președintele comitetului de

creditori al debitorului insolvabil societatea cu răspundere limitată „TVS-Com”, Sergiu

Pirgaru privind tragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale

debitorului insolvabil,

c o n s t a t ă:

La 06 decembrie 2016, președintele comitetului de creditori al debitorului

insolvabil societatea cu răspundere limitată „TVS-Com” (SRL „TVS-Com”), Sergiu

Pirgaru a depus cerere privind tragerea la răspundere subsidiară a organelor de

conducere a SRL„TVS-Com”, solicitând admiterea cererii; tragerea la răspundere

subsidiară a organelor de conducerea ale debitorului insolvabil SRL „TVS-Com” și

încasarea în mod solidar din contul lui Valentin Suliga și a Anastasiei Suliga în

beneficiul creditorilor validați a sumei creanțelor validate în mărime de 1 538 349,18

lei; și încasarea în mod solidar din contul lui Valentin Suliga și Anastasia Suliga în

beneficiul statului și a creditorilor validați a tuturor cheltuielilor de judecată.

La 12 octombrie 2017, Sergiu Pirgaru a depus cerere privind strămutarea cauzei

civile privind tragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale debitorului

insolvabil SRL „TVS-Com”, în altă instanță egală în grad (f.d. 125-127), invocând

faptul că are bănuieli rezonabile privind nepărtinirea judecătorului Curții de Apel

Chișinău, Boris Bîrca în soluționarea cauzei.

Suplimentar a relevat că, la 12 octombrie 2017 și-a manifestat neîncrederea față

de judecătorul Boris Bîrca, înaintând în acest sens cerere de recuzare. La caz, susține

că, deși administratorul insolvabilității a stabilit lipsa mijloacelor fixe și nu a solicitat

instanței de insolvabilitate aplicarea măsurilor de asigurare, instanța de insolvabilitate

urma să țină cont de principiul imparțialității și să aplice măsuri de asigurare.

Astfel, consideră că această circumstanță denotă imparțialitatea judecătorului și

constituie temei, în sensul art. 43 alin. (2) lit. d) și f) din Codul de procedură civilă,

de a strămuta cauza la o altă instanță.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele expuse în cererea cu

privire la strămutarea prezentei pricini, Colegiul civil, comercial și de contencios

1

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea neîntemeiată și pasibilă

respingerii din următoarele motive.

Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității, procesul de insolvabilitate se

desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale

prezentei legi.

Articolul 43 din Codul de procedură civilă prescrie în alin. (2) lit. d) și f) că

instanța strămută pricina la o altă instanță dacă din motivul recuzării (abținerii de la

judecată) unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea

judecătorilor săi devine imposibilă; și dacă există bănuieli că nepărtinirea

judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele pricinii sau de calitatea

participanților la proces.

În conformitate cu art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă, strămutarea

pricinii în cazurile prevăzute la alin.(2) lit. d), e), f) și g) se efectuează de către

instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere este irevocabilă și nu este susceptibilă

de recurs.

Dispozițiile art. 2.5 din Principiile de la Bangalore statuează că judecătorul se va

abține să soluționeze orice dosar pe care constată că nu îl va putea judeca într-o

manieră imparțială sau în care unui observator rezonabil i s-ar putea părea că

judecătorul nu este capabil să judece imparțial. Printre astfel de cazuri, fără însă ca

înșiruirea să fie completă, se numără următoarele: cazul în care judecătorul are o

predispoziție sau o prejudecată efectivă cu privire la una dintre pârți sau în care

judecătorul cunoaște personal fapte relevante pentru proces; cazul în care, anterior,

judecătorul a avut calitatea de avocat sau a fost audiat ca martor în acel dosar; cazul

în care judecătorul sau un membru al familiei sale are un interes economic în

rezultatul procesului.

Colegiul consideră că, temeiul invocat de Sergiu Pirgaru cu privire la faptul că

are îndoieli privind obiectivitatea și nepărtinirea judecătorului Curții de Apel

Chișinău, Boris Bîrca, din motiv că ultimul nu a aplicat măsuri de asigurare a acțiunii,

este unul neconcludent, neprobat și care nu poate a fi încadrat în prevederile art. 43

alin. (2) lit. d) și f) din Codul de procedură civilă.

La caz, pentru a se pronunța asupra temeiniciei cererii înaintate de Sergiu

Pirgaru privind strămutarea pricinii civile la o altă instanță egală în grad, instanța de

recurs consideră imperioasă analiza celor invocate în lumina jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului.

În hotărârea Kyprianou împotriva Cypru (73797/01, 15 decembrie 2005, § 121),

Curtea a rezumat principiile care reies din jurisprudența sa cu privire la

imparțialitatea instanței judecătorești după cum urmează: „Curtea reiterează, în

primul rând, că într-o societate democratică este de o importanță fundamentală ca

instanțele judecătorești să inspire încredere populației și, în primul rând, acuzatului,

în cazul procedurilor penale. În acest sens, articolul 6 cere instanței, care cade sub

incidența sa, să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod normal, denotă absența

prejudecății sau părtinirii, existența sau absența acesteia putând fi probată în diferite

moduri.

Astfel, Curtea în cauza Piersack împotriva Belgiei (1 octombrie 1982, § 427)

face distincție între o abordare subiectivă, adică încercarea de a constata convingerea

personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză, și o abordare obiectivă,

2

adică determinarea dacă el a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială

legitimă în acest sens (a se vedea Grieves împotriva Marii Britanii, 16 decembrie

2003, 57067/00).

În ceea ce privește al doilea test, atunci când testul se aplică unui complet de

judecători, aceasta înseamnă că este necesar de a stabili dacă, pe lângă

comportamentul personal al oricăruia dintre membrii acelui complet, există fapte care

pot fi stabilite și care pot trezi dubii în ceea ce privește imparțialitatea. În această

privință, chiar aparențele pot avea o anumită importanță (a se vedea Castillo Algar

împotriva Spaniei și Morel împotriva Franței). Atunci când se hotărăște dacă într-o

anumită cauză există motive legitime de a bănui că un complet nu este imparțial,

punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu este imparțial este important, dar

nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această bănuială poate fi obiectiv justificată

(a se vedea Ferrantelli and Santangelo împotriva Italei și Wettstein împotriva

Elveției).

În cauza Micallef împotriva Maltei, Curtea a constatat că imparțialitatea trebuie

evaluată potrivit unui demers subiectiv, ținându-se seama de convingerea personală și

comportamentul judecătorului, adică dacă acesta a demonstrat părtinire sau prejudecăți

personale în cauză și unui demers obiectiv, care constă în a stabili dacă instanța a oferit,

în special prin compunerea sa, suficiente garanții pentru a exclude orice îndoială legitimă

cu privire la imparțialitatea sa.

În acest sens, se reține că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susținut

întotdeauna că a aplicat demersul subiectiv potrivit căruia „un magistrat este considerat

imparțial până la proba contrariului” (Le Compte, Van Leuven și De Meyere împotriva

Belgiei, pct. 58).

Colegiul opinează că, în speță, pretinsa atitudine părtinitoare invocată de Sergiu

Pirgaru are o conotație declarativă și neprobată. La acest capitol, nu au fost

exemplificate împrejurările de ordin obiectiv sau subiectiv concludente ce ar furniza

concluzii cu privire la prezența prejudecății judecătorilor a cărei recuzare se solicită

având în vedere că în spiritul CEDO orice bănuială de imparțialitate urmează să fie

obiectiv justificată, or, careva suspiciuni declarative nu pot servi drept temei de

strămutare a pricinii la o altă instanță de judecată egală în grad pentru judecarea

recursului

În speță, aserțiunile lui Sergiu Pirgaru în susținerea cererii înaintate nu denotă

imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Chișinău, ci se limitează doar la

afirmațiile acestuia privind părtinirea judecătorului Boris Bîrca. Or, în ceea ce privește

demersul obiectiv, Curtea a reiterat în jurisprudența sa constantă că, trebuie stabilit dacă,

indiferent de comportamentul personal al unuia dintre membrii acestei instanțe, există

fapte verificabile care pot pune la îndoială însăși imparțialitatea instanței. Prin urmare,

trebuie să se decidă, în fiecare speță dacă natura și gradul de legătură în cauză sunt de

așa natură încât să denote o lipsă de imparțialitate din partea instanței (Micallef

împotriva Maltei (MC), pct. 97 și 102).

Mai mult ca atât, ținând cont de cerințele art. 46 din Codul de procedură civilă

privind componența completelor de judecată, se impune concluzia că, în majoritatea

cazurilor, acestea oricum nu cuprind toți judecătorii care activează într-o instanță.

Prin urmare, cererile de recuzare se pot justifica doar în privința judecătorilor din

același complet, și nicidecum asupra tuturor judecătorilor din instanța respectivă.

Rațiunea legiuitorului este de a nu admite perturbarea înfăptuirii justiției de către

instanța investită de lege, iar extinderea artificială a temeiurilor de recuzare asupra

3

judecătorilor neimplicați în judecarea cauzelor civile concrete constituie un abuz de

drept din partea justițiabililor, care generează atât tergiversarea procesului, cât și la

prejudicierea intereselor părților adverse.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea

înaintată de Sergiu Pirgaru privind strămutarea cauzei civile la altă instanță de

judecată egală în grad.

În conformitate cu art. 43 alin. (4), art. 270 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e

Se respinge cererea depusă de Sergiu Pirgaru privind strămutarea la altă instanță

de judecată egală în grad a cauzei civile intentate la cererea depusă de președintele

comitetului de creditori al debitorului insolvabil societatea cu răspundere limitată

„TVS-Com”, Sergiu Pirgaru privind tragerea la răspundere subsidiară a organelor de

conducere ale debitorului insolvabil.

Cauza civilă intentată la cererea președintelui comitetului de creditori al

debitorului insolvabil societatea cu răspundere limitată „TVS-Com”, Sergiu Pirgaru

privind tragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale debitorului

insolvabil, se trimite Curții de Apel Chișinău pentru examinare.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

4