3ra-1212/17 — Contestarea actului administrativ

Dosar nr. 3ra–1212/17

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău, judecător – I. Chirtoaca

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – N. Vascan, E. Fistican, V. Clima

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al

Poliției al MAI,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gribincea Radu

către Inspectoratul General al Poliției al MAI privind anularea ordinului nr. 177 ef.

din 30 martie 2016, restabilirea în funcția anterior deținută, achitarea salariului

pentru absența forțată de la serviciu și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Gribincea Radu, casată hotărârea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 01 august 2016, fiind pronunțată o nouă hotărâre prin care

acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La data de 21 aprilie 2016, Gribincea Radu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției al MAI, prin care a solicitat

anularea ordinului nr. 177 ef. din 30 martie 2016 privind sancționarea disciplinară

a reclamantului prin concediere, restabilirea în funcția anterior deținută cu

achitarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul Gribincea Radu a invocat că a activat în

organele MAI în calitate de ofițer de patrulare al Plutonului Edineț, Ocnița, Briceni

al Companiei de patrulare nr. 2 Bălți a Regimentului de patrulare Nord al INP al

IGP, locotenent-major de poliție.

Prin ordinul IGP nr. 177 ef. din 30 martie 2016, s-a dispus sancționarea

disciplinară a reclamantului, cu concedierea acestuia din organele de Poliție

conform art. 28 alin. (1) lit. b) al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, pct. 8 subpct. 2 al Statutului disciplinar

1

al polițistului, pct. 4 al Codului de etică și deontologie al polițistului – acțiuni

manifestate prin prezentarea la serviciu în stare de ebrietate, compromițând astfel

prestigiul funcției și autorității din care face parte.

La data de 15 aprilie 2016, reclamantul s-a adresat cu o cerere prealabilă

către Inspectoratul General al Poliției al MAI, prin care a solicitat anularea

ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 177 ef. din 30 martie 2016 privind

sancționarea disciplinară prin concediere și restabilirea în funcția anterior deținută.

Consideră reclamantul Gribincea Radu că cercetarea de serviciu s-a efectuat

cu încălcarea legislației, fără depunerea explicației și fără a face cunoștință cu

materialele anchetei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 august 2016, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Gribincea Radu.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, a fost admis apelul

declarat de Gribincea Radu, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 01 august 2016, fiind pronunțată o nouă hotărâre prin care: acțiunea a fost

admisă parțial, s-a anulat ordinul nr. 177 ef. din 30 martie 2016, emis de

Inspectoratul General de Poliție al MAI, privind sancționarea disciplinară prin

concediere a ofițerului de patrulare al Plutonului Edineț, Ocnița Briceni al

Companiei de patrulare nr. 2 Bălți a Regimentului de patrulare Nord al INP al IGP,

locotenent - major de poliție, Gribincea Radu. S-a restabilit Gribincea Radu,

locotenent - major de poliție, în funcția de ofițer de patrulare al Plutonului Edineț,

Ocnița, Briceni al Companiei de patrulare nr. 2 Bălți a Regimentului de patrulare

Nord al INP al IGP, începând cu data de 30 martie 2016. S-a încasat de la

Inspectoratul General al Poliției al MAI în beneficiul lui Gribincea Radu salariul

pentru lipsa forțată de la muncă pentru perioada din 30 martie 2016 până la data de

03 mai 2017, în mărime de 72 142,56 lei (șaptezeci și două mii una sută patruzeci

și doi lei și cincizeci și șase bani).

La data de 24 august 2017, Inspectoratul General al Poliției al MAI a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a acesteia și menținerea

hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Recurentul consideră incorecte concluziile instanței de apel

în ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Codului muncii speței deduse

judecării, modalitatea de determinare a stării de ebrietate a salariatului, precum și

împuternicirile persoanei cu funcție de răspundere care a emis ordinul de

concediere.

2

La data de 16 octombrie 2017, Gribincea Radu a depus referință la recursul

Inspectoratului General al Poliției, solicitând declararea acestuia ca fiind

inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs și în referință, în raport cu

materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de către Inspectoratul General al Poliției al MAI, neîntemeiat și care

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

3

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Inspectoratul General al Poliției al

MAI.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Inspectoratul General al

Poliției al MAI.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas

4