2ra-1930/17 — Declararea nulitătii actelor juridice, repararea prejudiciului material

Dosar nr. 2ra–1930/17

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, judecător – Iu. Potânga

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Burlacu Valentina, prin

intermediul avocatului Nani Ana,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ghenciu Natalia

către Burlacu Valentina privind declararea nulității contractului de donație și

compensarea prejudiciului moral, și acțiunea reconvențională depusă de Burlacu

Valentina către Ghenciu Natalia privind compensarea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Ghenciu Natalia și Burlacu Valentina, și menținută

hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 septembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 16 martie 2010, Ghenciu Natalia a înaintat cerere de chemare în

judecată către Burlacu Valentina, solicitând declararea nulității contractului de

donație nr. 106 din 29 ianuarie 2004, încheiat între tatăl reclamantei, Lefter Valeri,

și Burlacu Valentina, precum și compensarea prejudiciului moral cauzat, în sumă

de 10000 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că este unica fiică a lui Lefter Valeri, care a

deținut în posesie și folosință, apoi în proprietate, apartamentul nr. 4, situat în mun.

Chișinău, str. XXXX, iar la data de 11 martie 2010 a decedat. Menționează că, în

ziua decesului a venit la fața locului pentru a se ocupa de toate pregătirile ce țin de

înhumarea tatălui său. Atunci concubina tatălui său, Cîrnețcaia Valentina, i-a

comunicat că a aflat de la o vecină despre faptul că tatăl său a donat apartamentul,

ce-i aparținea cu drept de proprietate, unei persoane străine - Burlacu Valentina.

Ulterior, reclamanta a aflat de la vecini și alte persoane care locuiesc în casa

din str. XXXX, că Burlacu Valentina se specializa în intermedierea vânzării-

cumpărării apartamentelor și prin anul 2003 a ajutat-o pe concubina tatălui său să-

și înstrăineze apartamentul din Chișinău. La sfârșitul anului 2003 l-a cunoscut pe

tatăl său și, în scopul obținerii ulterioare a apartamentului, a aranjat privatizarea

apartamentului tatălui său (privatizarea fiind înregistrata în Registrul bunurilor

imobile la data de 18 decembrie 2003), iar la 29 ianuarie 2004 (peste o luna și

jumătate) a organizat încheierea unui contract de donație, prin care tatăl său îi

înstrăinează apartamentul cu titlu gratuit.

Potrivit reclamantei, tatăl său la momentul înstrăinării apartamentului avea

57 de ani, iar în ultimii ani din viață abuza serios de alcool. Reclamanta susține că

anume de acest fapt s-a folosit pârâta pentru a obține încrederea tatălui său. Deși nu

a locuit împreună cu tatăl său în ultimii ani, reclamanta a păstrat legătura cu el și el

deseori o vizita acasă, unde-i dădea produse alimentare și cele necesare pentru trai.

Astfel, tatăl reclamantei nu a fost în relații de prietenie cu pârâta, nu se știau

de mult timp și nu exista nici un alt motiv care să justifice într-un fel oarecare

această donație, mai ales că după ce au încheiat contractul de donație, pârâta nu a

mai venit în vizită la tatăl său și nici nu a mai comunicat cu acesta.

În așa mod, reclamanta consideră că, Burlacu Valentina, prin mijloace

viclene, l-a determinat pe tatăl său să-i doneze apartamentul, lipsind-o pe

reclamantă de bunurile ce-i aparțin în temeiul moștenirii legale. De asemenea,

consideră că pârâta a profitat pe deplin de faptul că tatăl său consuma abuziv

băuturi alcoolice și în acest concurs de împrejurări l-a determinat să încheie

contractul de donație contestat.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 ianuarie 2011,

corectată prin încheierea din 14 martie 2011, acțiunea depusă de Ghenciu Natalia a

fost admisă parțial, contractul de donație nr. 106 a apartamentului nr. 4 din str.

XXXX, mun. Chișinău, încheiat la data de 29 ianuarie 2004 între Lefter Valeri și

Burlacu Valentina, fiind recunoscut nul.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2011, apelul declarat

de Burlacu Valentina a fost respins ca neîntemeiat, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 ianuarie 2011.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 septembrie 2012, recursul

declarat de Burlacu Valentina a fost admis, a fost casată decizia Curții de Apel

Chișinău din 13 decembrie 2011 și hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 17 ianuarie 2011, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Rîșcani,

mun. Chișinău, într-un alt complet de judecată.

La data de 24 iunie 2013, Burlacu Valentina a înaintat acțiune

reconvențională către Ghenciu Natalia, intervenient accesoriu Odaie Svetlana, prin

care a solicitat compensarea prejudiciului material cauzat, evaluat la prețul de piață

a apartamentului nr. 4 din str. XXXX, mun. Chișinău, în mărime de 322000 lei.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că, în baza hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 ianuarie 2011 și a certificatului de

moștenitor legal, la data de 26 mai 2011 Ghenciu Natalia și-a înregistrat dreptul de

proprietate asupra apartamentului nr. 4 din str. XXXX, mun. Chișinău, iar la data

de 15 iunie 2011, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1787 din 14 iunie

2011, Ghenciu Natalia a înstrăinat apartamentul lui Samson Radu, acesta în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr. 7299 din 13 iulie 2011, înstrăinându-l lui

Moscalu Petru, care la rândul său, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.

4963 din 19 iulie 2011, l-a vândut lui Odaie Svetlana.

Indică Burlacu Valentina că, aceste acțiuni de vânzare-cumpărare într-un

termen destul de restrâns au fost întreprinse intenționat de Ghenciu Natalia, ca

ulterior Burlacu Valentina să nu aibă posibilitatea de a-și revendica bunul.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 septembrie 2016,

atât cererea de chemare în judecată inițială, cât și acțiunea reconvențională au fost

respinse ca neîntemeiate, și s-a încasat de la Ghenciu Natalia în beneficiul lui

Burlacu Valentina taxa de stat în mărime de 100 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, au fost respinse

apelurile declarate de Ghenciu Natalia și Burlacu Valentina, și menținută hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 septembrie 2016.

La data de 18 august 2017, Burlacu Valentina, prin intermediul avocatului

Nani Ana, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai

2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a acesteia și a

hotărârii instanței de fond în partea respingerii acțiunii reconvenționale, cu

adoptarea unei decizii prin care să fie admisă acțiunea reconvențională integral.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

La data de 21 noiembrie 2017, intimata Ghenciu Natalia, prin intermediul

avocatului Balan Petru, a depus referință la cererea de recurs, solicitând declararea

acesteia ca fiind inadmisibilă.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Burlacu Valentina, prin intermediul avocatului Nani Ana, neîntemeiat și

care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Burlacu Valentina, prin intermediul

avocatului Nani Ana.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Burlacu Valentina, prin

intermediul avocatului Nani Ana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas