2ra-1569/16 — anularea contractului de donatie

Dosarul nr. 2ra-1569/16

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia (jud: L. Curca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu)

ÎNCHEIERE

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ciobanu (Bîrliga) Valentina împotriva deciziei din 10 martie 2016 a Curții de Apel

Chișinău,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Bîrliga

Valentina împotriva Raisei Ferens, intervenient accesoriu notarul public Alexandru

Untura privind constatarea nulității contractului de donație, evacuarea din imobil și

încasarea cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă :

La data de 19.09.2013 Bîrliga Valentina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Raisei Ferens, intervenient accesoriu notarul public Alexandru Untură, prin

care a solicitat constatarea nulității contractului de donație nr.4594 din 21.09.2012,

evacuarea pîrîtei Ferens Raisa din apartamentul nr.19 din str. Alexandru cel Bun

nr.136, or. Cimișlia și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la data de 08.11.1991 părinți reclamantei -

Bîrliga Mihail și Tamara s-au căsătorit, iar la data de 02.05.1992 s-a născut Bîrliga

Valentina. La data de 13.06.1994, părinții săi au divorțat, însă după divorț și pînă la

decesul mamei sale, aceștia au continuat să locuiască împreună.

Menționează că, în anul 2007, mama reclamantei a plecat la muncă în Italia, iar

reclamanta rămînînd sub tutela tatălui său. La data de 23.11.2008, mama sa a decedat

într-un accident rutier, iar în urma accidentului, compania de asigurări a oferit

despăgubiri de asigurare.

Susține reclamanta că, deoarece la acel moment era minoră și tatăl său avea grijă

de ea, suma despăgubirii a fost transferată pe numele tatălui său. După decesul mamei

sale și după primirea banilor cu titlu de despăgubire de asigurare pentru deces, în anul

2009, tatăl - Bîrliga Mihail a început să locuiască cu pîrîta Ferens Raisa.

1

Declară reclamanta că, din banii primiți de la compania de asigurare, tatăl său -

Bîrliga Mihail a procurat apartamentul nr.19 situat pe str. Alexandru cel Bun nr.136,

or. Cimișlia, înregistrând dreptul de proprietate după sine.

Afirmă reclamanta că, la momentul dat, unica sursă financiară pentru procurarea

apartamentului respectiv era din asigurare, deoarece tatăl său nu avea un loc de

muncă și alt venit nu obținea decît de la contribuția socială cuvenită conform

legislației.

Relevă reclamanta că, după finisarea studiilor liceale a rămas acasă pentru a

avea grijă de tatăl sau, care avea nevoie de îngrijiri, fiind bolnav de cancer, iar

relațiile dintre reclamantă și concubina tatălui său erau satisfăcătoare pînă la decesul

acestuia.

A mai indicat că, tatăl său fiind conștient de faptul că nu va mai trăi mult timp

din cauza agravării bolii incurabile a decis să doneze reclamantei o jumătate din

apartamentul nr. 19 situat pe str. Alexandru cel Bun 136, or. Cimișlia și cealaltă

jumătate pîrîtei.

Susține reclamanta că, i-a comunicat tatălui său despre dezacordul său cu modul

de partajare a bunului imobil, însă acesta i-a reproșat că, dacă nu va accepta 1/2 cotă-

parte din apartament, va dona întregul imobil pîrîtei Ferens Raisa.

Precizează că, la data de 21.09.2012 a fost întocmit contractul de donație, la

întocmirea căruia a asistat și reclamanta.

Menționează că, notarul, la întocmirea contractului de donație, nu a luat în

considerare că tatăl reclamantei, în momentul încheierii contractului respectiv,

suferea de o boală incurabilă ce-i putea influența discernământul, din motiv că îi erau

administrate preparate medicamentoase specifice pentru dezintoxicație și pentru a-i fi

diminuate durerile insuportabile.

Consideră că, discernământul tatălui său era afectat, acesta nefiind în

deplinătatea facultății de a judeca și de a aprecia lucrurile la justa lor valoare, de a

înțelege sensul acțiunilor sale și de a le dirija.

Susține reclamanta că, după decesul tatălui său, relațiile sale cu pîrîta s-au

înrăutățit brusc, în rezultat fiind izgonită din apartament.

Prin hotărîrea din 09.01.2014 a judecătoriei Cimișlia s-a respins acțiunea

înaintată de către Bîrliga Valentina.

Prin decizia din 10 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de avocatul Sîtari Igor, în interesele Valentinei Bîrliga și s-a menținut hotărârea

primei instanțe. Totodată, s-a încasat de la Bîrliga Valentina în beneficiul Raisei

Ferens suma de 6000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 17 mai 2016 Ciobanu (Bîrliga) Valentina a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând casarea hotărârilor instanțelor judecătorești cu

remiterea pricinii spre rejudecare, în alt complet de judecători.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia adoptată de către instanța de apel

este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

Menționează că, instanța de apel nu a luat în considerare că donatorul la

încheierea contractului de donație era sub influența preparatelor narcotice.

Afirmă că, la examinarea pricinii în instanțele judecătorești, notarul public

Alexandru Untură nu s-a prezentat în vederea confirmării anumitor circumstanțe

2

importante pentru judecarea cauzei. Mai mult, recurentul nu a fost prezent la

examinarea pricinii în instanța de apel și respectiv a fost în imposibilitate de ași apăra

drepturile sale întru confirmarea poziției sale.

Consideră că, instanța de apel a încălcat art. 6 par. 1 din Convenția Europeană

pentru Drepturile Omului.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune

în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată în adresa

participanților la proces, conform scrisorii de însoțire, la data de 28 martie 2016 (f.d.

21, vol. II) și recepționată de către recurentă la data de 31.03.2016, drept dovadă

servind copia plicului poștal anexat (f.d. 28, vol. II).

Completul reține că recursul declarat de către Ciobanu (Bîrliga) Valentina la

data de 17 mai 2016, este în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către Ciobanu (Bîrliga) Valentina,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ciobanu (Bîrliga)

Valentina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurbate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

3

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de către Ciobanu (Bîrliga) Valentina ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de către Ciobanu (Bîrliga) Valentina

împotriva deciziei din 10 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4