2ra-1892/17 — Repararea prejudiicului, incasarea sumei

dosarul nr. 2ra-1892/17

prima instanță: Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău

Judecător: I. Mînăscurtă

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: V. Pruteanu, A. Gavriliță, L. Popova

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Cravcenco Sofia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cravcenco Sofia și

Gravcenco Gheorghii împotriva Valentinei Chironda, intervenient accesoriu

Ocerentiuc Marina și Ocerentiuc Serghei cu privire la încasarea sumei și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Cravcenco Sofia și menținută hotărârea Judecătoriei

Ciocana mun. Chișinău din 12 mai 2016, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La data de 02 aprilie 2012, Cravcenco Sofia și Cravcenco Gheorghii,

reprezentați de avocatul Bucicov Sergiu au depus cerere de chemare în judecată

împotriva Valentinei Chironda, intervenient accesoriu Ocerentiuc Marina și

Ocerentiuc Serghei cu privire la încasarea sumei și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat că la 01 aprilie 2005 între

Cravcenco Gheorghii cu calitatea de vânzător și Chironda Valentina cu calitatea de

cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare a apartamentului nr. 93

din str. Florilor 16/2 mun. Chișinău, în care locuiau Cravcenco Sofia, Cravcenco

Gheorghii și feciorul invalid - Cravcenco Mihail.

Menționează reclamanții că prezentându-se la data respectivă la notar au

considerat că semnează un contract de împrumut, deoarece conținutul contractului

era în limba de stat și nu le-a fost tradus în limba rusă pe care o vorbesc.

Relatează că contractul din 01 aprilie 2005 în bază căruia au înstrăinat

apartamentul nr. 93 din str. Florilor 16/2 mun. Chișinău este unul fictiv, deoarece

suma contractului de 17 000 dolari SUA, constituia suma împrumutului acordat

intervenientului accesoriu Marina Ocerentiuc pentru deschiderea unei afaceri.

Mai mult, apartamentul vândut conform datelor de la agențiile imobiliare la

data de 01 aprilie 2005 costa 45 000 dolari SUA, adică cu 28 000 dolari SUA mai

mult decât prețul indicat în contractul de vânzare - cumpărare.

1

Astfel, consideră că Chironda Valentina s-a îmbogățit fără justă cauză cu suma

de 28 000 dolari SUA, ceea ce constituie diferența de preț dintre costul real al

apartamentului de 4 5000 dolari SUA și banii primiți în baza contractului de vânzare-

cumpărare din 01 aprilie 2005 în sumă de 17 000 dolari SUA.

Mai susțin reclamanții că la momentul încheierii contractului de vânzare-

cumpărare nr. 507 din 01 aprilie 2005 în privința apartamentului 93 din str. Florilor,

16/2 mun. Chișinău, nici una din părțile contractante nu și-au manifestat voința spre

nașterea sau stingerea drepturilor patrimoniale asupra apartamentului în cauză or,

contractul respectiv a fost îndreptat spre a ascunde încheierea unui alt contract, și

anume a contractului de împrumut a sumei de 17 000 dolari SUA, care a fost practic

încheiat între Marina Ocerentiuc și Valentina Chironda, iar drept dovadă în acest sens

servește faptul că Chironda Valentina i-a transmis Marinei Ocerentiuc suma de 7 000

dolari SUA cu o săptămână înainte de încheierea contractului de vânzare –

cumpărare.

Relatează că drept confirmare a acestor circumstanțe servește și recipisa

semnată de Chironda Valentina în care se indică că ultima nu pretinde la dobândă și

se obligă să restituie apartamentul după ce Ocerentiuc Marina, își va onora

obligațiunile și va restitui suma împrumutată.

Mai indică reclamanții că întrucât prin decizia irevocabilă a Curții Supreme de

Justiție din 30 noiembrie 2011 cerințele dânșilor cu privire la anularea contractul de

vânzare-cumpărare din 01 aprilie 2005 încheiat între Cravcenco Gheorghi și

Chironda Valentina au fost respinse, au pierdut dreptul de a cere restituirea

apartamentului din cauză, însă, consideră că sunt în drept să pretindă de la pârâtă

restituirea contravalorii bunului obținut fără justă cauză.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 201, 220, 238, 240 1389, 1393

Cod civil.

Solicită Cravcenco Sofia și Cravcenco Gheorghii încasarea din contul

Valentinei Chironda a sumei de 336 000 lei (echivalentul sumei de 28 000 dolari

SUA la data de 01 aprilie 2005) și a cheltuielilor pentru asistența juridică în mărime

de 5 000 lei și repararea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 12 mai 2016, a acțiunea

a fost respinsă ca tardivă și neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2017, a fost respins apelul

declarat de Cravcenco Sofia și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 17 iulie 2017, Cravcenco Sofia a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

menționând că instanța de apel nu a examinat toate argumentele cererii de apel și nu a

examinat argumentele îmbogățirii fără justă cauză a Valentinei Chironda.

Invocă că instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul că contractul de vânzare-

cumpărare din 01 aprilie 2015 este unul fictiv, întrucât nu a fost tradus în limba pe

care dânșii o cunosc, iar la caz a avut loc de fapt un împrumut în sumă de 17 000

dolari SUA.

2

De asemenea instanța nu s-a expus asupra recipisei semnate de Chironda

Valentina prin care aceasta s-a obligat să restituie apartamentul după ce Oceretniuc

Marina își va onora obligațiunile de restituire a împrumutului.

Totodată, menționează că instanța de apel i-a încălcat grav dreptul la

prezentarea probelor respingându-i în acest sens cererea cu privire la anexarea la

materialele cauzei a recipisei în care Chironda Valentina indică că v-a restitui

apartamentul odată cu restituirea împrumutului, și care consideră recurenta că este un

înscris important pentru soluționarea justă a litigiului.

Or, anume acest înscris confirmă că la caz a avut loc un împrumut garantat prin

gajul apartamentului nr. 93 din str. Florilor 16/2 or. Chișinău.

Mai indică recurenta că instanțele ierarhic inferioare au examinat superficial

circumstanțele cauzei, au interpretat arbitrar probele din dosar și nejustificat au

concluzionat că acțiunea a fost depusă cu omiterea termenului de prescripție

extinctivă de apărare pe cale judiciară, deoarece esența litigiului în speță este

îmbogățirea fără justă cauză iar faptul că apartamentul nu poate fi restituit s-a stabilit

prin decizie irevocabilă doar la 30 noiembrie 2011.

În context cu referire la prevederile art. art. 1389, 1393, 493 Cod civil, susține

recurenta că instanța de apel nu a creat ambelor părți posibilități egale de a-și

argumenta pretențiile și neîntemeiat a respins cererea dânsei privind audierea în

instanța de apel a intimatei Chironda Valentina, vizavi de circumstanțele întocmirii

recipisei, fapt ce a dus la soluționarea greșită a pricinii.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

După cum denotă din actele cauzei, copia deciziei instanței de apel din 26

aprilie 2017, a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces, inclusiv

recurentei Cravcenco Sofia la data de 05 mai 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de

însoțire nr. 5504 ce se conține la dosar (f. d. 29 Vol. II), însă careva date privind

recepționarea acesteia de către destinatari, materialele cauzei nu conțin.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta Cravcenco Sofia s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul la 17 iulie 2017, împotriva deciziei instanței

de apel din 26 aprilie 2017 în termen.

La data de 20 septembrie 2017, în adresa intimaților Chironda Valentina și

Oceretniuc Marina a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Însă, intimații nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus

referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Cravcenco Sofia în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

3

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Cravcenco Sofia nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

4

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Cravcenco Sofia.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Cravcenco Sofia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Maria Ghervas

5