2ra-1922/17 — Contestarea actului administrativ, înlăturarea obstacolelor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Contestarea actului administrativ, înlăturarea obstacolelor
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-1922/17 — Contestarea actului administrativ, înlăturarea obstacolelor (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra–1922/17
Instanța de fond: I. Barbacaru
Instanța de apel: A. Minciuna, L. Popova, V. Mihaila
Î N C H E I E R E
22 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele completului, Svetlana Filincova,
Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas
Examinând admisibilitatea recursului declarat de către SA „Termoelectrica”,
În cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de
SA „Termoelectrica” către Primăria mun.Chișinău, SRL „Star Kebab”, cu privire
la anularea actului administrativ, înlăturarea obstacolelor și încasarea cheltuielilor
de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2017, prin care a fost
respinsă cererea de apel depusă de SA „Termoelectrica” și menținută hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 20 februarie 2017,
c o n s t a t ă:
La 22 aprilie 2016, SA „Termoelectrica” a depus cerere de chemare în
judecată către Primăria mun.Chișinău, SRL „Star Kebab”, cu privire la anularea
actului administrativ, înlăturarea obstacolelor și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că, în urma unui control efectuat de
reprezentanții SA „Termoelectrica”, pe str. Kiev, 4, sect. Rîșcani, mun. Chișinău,
s-a constatat faptul amplasării în zona de protecție a rețelelor termice cu diametrul
de 100 mm, a unei terase de vară cu pavaj adiacentă cafenelei ce aparține
întreprinderii SRL „Star Kebab”.
Reclamanta a indicat că, activitatea de comerț de pe adresa indicată, SRL
„Star Kebab” o efectuează în baza Autorizației de funcționare a unităților de
comerț și alimentație publică nr.24069 din 17.11.2011, eliberată de Primăria
mun.Chișinău.
Reclamanta indică că, Primăria mun.Chișinău a ignorat faptul existenței în
teren a rețelelor termice. Prin amplasarea terasei în zona de protecție a conductelor
termice sunt încălcate prevederile art. 17 din Legea cu privire la energetică
nr,1525- XIII din 19.02.1998. Invocă reclamantul că s-au admis abateri inclusiv de
la Regulamentul cu privire la furnizarea și utilizarea energiei termice, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 434 din 09.04.1998, pct. 40.
SA „Termoelectrica” a mai invocat că, au fost încălcate și cerințele specificate
în documentul normativ NCM G.04.07:2014 „Rețelele termice”, aprobat prin
ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor nr.202 din 31.12.2014
(M.O. nr.22-28 din 30.01.2015).
S-a indicat că, terasa se află în zona de protecție a rețelelor termice, ceea ce
exclude accesul reprezentanților și a tehnicii întreprinderii energetice la rețelele
inginerești magistrale (în vederea descoperirii, deservirii și exploatării acestora).
Presiunea și temperatura înaltă a apei din rețele prezintă un pericol înalt pentru
viața și sănătatea oamenilor, proprietarul bunurilor poate cere despăgubiri în caz de
avariere a traseului termic.
SA „Termoelectrica” ca proprietar al rețelelor termice ce traversează terenul
din str. Kiev, 4, mun. Chișinău, este în drept de a cere încetarea încălcării
dreptului, adică încetarea creării obstacolelor în vederea deservirii și exploatării
conductelor, iar potrivit art. 11, lit. b) Cod Civil poate solicita restabilirea situației
anterioare încălcării dreptului (adică restabilirea situației de până la amplasarea
obiectivului în teren).
Reclamanta a invocat că a expediat în adresa pârâtului reclamație cu privire la
crearea zonei de protecție regulamentară a conductei termice prin înlăturarea
terasei din zona de protecție a rețelelor inginerești, însă nu a parvenit nici un
răspuns. A rămas nesoluționată cererea prealabilă de anulare a Autorizației de
funcționare a unității de comerț expediată în adresa Primăriei mun. Chișinău la
04.03.2016 (recepționată la 10.03.2016).
Astfel, a solicitat instanței de judecată anularea autorizației de funcționare a
unităților de comerț și alimentație publică nr.24069 din 17.11.2011, eliberată de
Primăria mun.Chișinău SRL „Star Kebab” pentru desfășurarea activității pe str.
Kiev 4, sect. Rîșcani mun.Chișinău; obligarea SRL „Star Kebab” să înlăture terasa
de vară cu pavaj, din zona de protecție regulamentară a conductelor termice;
încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 20 februarie 2017, s-a
respins acțiunea înaintată de SA „Termoelectrica” către Primăria mun.Chișinău,
SRL „Star Kebab”, cu privire la anularea actului administrativ, înlăturarea
obstacolelor și încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2017, a fost respinsă cererea
de apel depusă de SA „Termoelectrica” și menținută hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani din 20 februarie 2017.
Pentru a ajunge la soluția respectivă, instanțele inferioare au reținut că
amenajarea terenului cu pavaj, ca și oricare alt tip de amenajare a teritoriului nu
îngrădește sau limitează accesul la rețelele termice și nu încalcă drepturile
întreprinderilor energetice privitor la descoperirea, deservirea și exploatarea
conductelor termice. La adresa indicată nu este amplasată o construcție în sensul
prevederilor legale, deoarece pavajele, pietrele de bordură, pietrele decorative,
mesele, scaunele instalate/amplasate nu reprezintă o construcție și nu afectează
rețelele termice. Totodată, anterior amenajării terenului cu pavaj, porțiunea de
teren în litigiu a fost asfaltată, fiind trotuar pentru pietoni, adică tot o acoperire de
pământ care nu constituie impedimente de natură să facă imposibilă efectuarea
lucrărilor necesare.
La data de 18 august 2017, SA „Termoelectrica” a depus cerere de recurs
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2017 și a hotărârii instanței
de fond, solicitând casarea acestora și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea
reclamantei să fie admisă.
În motivarea recursului declarat, SA „Termoelectrica” a reiterat motivele de
fapt ale cauzei și a invocat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a aplicat
eronat normele de drept material prin aplicarea unei legi care nu trebuia fi aplicată
și prin interpretarea în mod eronat a prevederilor legale.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele
pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat
de către SA „Termoelectrica”, neîntemeiat și care urmează a fi declarat
inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al
Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că
reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în
sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică
la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta
necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de SA „Termoelectrica”, nu pot duce la
admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al
Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra
reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției
instanței de apel.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului
strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de
nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului
înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în
apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la
o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de
recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o
minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe
care se bazează.
Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs declarată de SA „Termoelectrica”.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al
Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SA „Termoelectrica”.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului Svetlana Filincova,
Judecători Iurie Bejenaru,
Maria Ghervas
Copia corespunde originalului
Judecător Svetlana Filincova