3ra-1138/17 — contestarea actelor administrative

Dosarul nr. 3ra-1138/17

Instanța de fond: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău – V. Mihaila,

Instanța de apel: CA Chișinău – A. Panov, M. Anton, I. Secrieru,

Î N C H E I E R E

15 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea de Stat

„Vamservinform”,

în cauza civilă la acțiunea Întreprinderii de Stat „Vamservinform” împotriva

Biroului Vamal Chișinău privind contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 16 februarie 2017, prin

care s-a respins apelul declarat, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din data de 23 septembrie 2016,

C O N S T A T Ă:

Întreprinderea de Stat „Vamservinform” (în continuare ÎS „Vamservinform”) la

data de 24 mai 2016 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Biroului Vamal Chișinău, prin care a solicitat

anularea deciziei nr. 262/16 din data de 12 aprilie 2016, privind aplicarea sancțiunii

materiale ( f.d.3-5).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la data de 12 aprilie 2016 Biroul

Vamal Chișinău a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție prevăzută de art.

231, pct. 6) Cod Vamal și anume pentru faptul că brokerul vamal ÎS

„Vamservinform” la data de 19 decembrie 2015 a depus Declarația vamală nr.

3030122464, prin care SRL „Covero” importă marfa „utilaj pentru prelucrarea

lemnului în ansamblu” cu poziția tarifată 84659190. În cadrul efectuării controlului

vamal s-a stabilit, că la momentul depunerii Declarației vamale, regimul vamal 4200

702 nu poate fi aplicat, deoarece nu au fost respectate prevederile art. 7 al

Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităților fiscale stabilite de

Codul Fiscal. Prin decizia agentului constatator asupra cazului de contravenție ÎS

„Vamservinform” i s-a aplicat o amendă în mărime de 83 477,79 lei.

Cu decizia Biroului Vamal Chișinău nu este de acord, deoarece încadrarea faptei

comise la art.231 pct. 6) Cod Vamal este una incorectă, având în vedere că toate

actele întru justificarea plasării mărfurilor în capitalul social cu validarea regimului

vamal 4200 702 au fost autentificate de agentul economic SRL „Corevo”,

răspunderea pentru veridicitatea documentelor obținute, emise și autentificate de

agentul economic, necesare plasării mărfurilor în capitalul social, o poartă însăși

1

agentul economic și nu brokerul vamal ÎS „Vamservinform”. Acțiunile agentului

economic în ceia ce privește veridicitatea unor documente contabile sau de altă

natură, obținute sau emise de agentul economic cu autentificarea lor ulterioară prin

semnătură și ștampilă, necesare pentru plasarea mărfurilor în capitalul social, nu pot

fi imputate și puse în culpa brokerului vamal, fapt prevăzut în contractul de prestări

servicii nr.21PT/15 din 19.12.2015, încheiat între ÎS „Vamservinform” în calitate de

prestator și SRL „Covero” în calitate de beneficiar, unde conform pct.6.1. prestatorul

nu-și asumă nici o răspundere asupra imposibilității realizării obiectului acestui

contract datorită cauzelor generate de beneficiar.

Mai mult ca atât, contractul de ajutor financiar temporar nu a fost prezentat de

către agentul economic brokerului vamal ÎS „Vamservinform” până la momentul

întocmirii declarației vamale, prin urmare fapta nu-i poate fi încriminată brokerului

vamal.

Mai menționează, că agentul constatator a încălcat prevederile art.443 alin.1,

lit. d) Cod contravențional, prin neincluderea în procesul-verbal a circumstanțelor

cauzei, care au importanță pentru stabilirea faptelor și consecințelor lor juridice și

anume de către agentul constatator nu a fost concretizată care anume prevedere a

art.7 din Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităților fiscale, stabilite

în Codul Fiscal, nu a fost respectată și care document concret nu corespunde

cerințelor înaintate pe cazul dat, ceia ce duce la nulitatea procesului-verbal

nominalizat, conform prevederilor art.455 Cod contravențional.

La solicitarea reprezentantului ÎS „Vamservinform” de a i se explica care

prevedere legală și care document conține date eronate, agentul constatator nu a

acordat nici un răspuns, astfel lipsind reprezentantul întreprinderii de posibilitatea

formulării obiecțiilor în privința litigiului în cauză.

În scopul soluționării prealabile a litigiului, la data de 20 aprilie 2016 s-a

adresat cu o plângere către Serviciul Vamal privind anularea deciziei nominalizate,

iar prin răspunsul nr.28/11-8125 din 11 mai 2016 Serviciul Vamal a comunicat că

decizia nr.262/16 din 12 aprilie 2016 nu se modifică.

În opinia reclamantei este îndreptățită să solicite anularea deciziei nr. 261/16

din 12 aprilie 2016 cu privire la contravenția vamală, ori aceasta contravine

legislației, iar fapta incriminată nu s-a produs din vina brokerului vamal, dar a

agentului economic. Menționează, că litigiile privind aplicarea contravențiilor

vamale materiale, prevăzute de art.231 Cod Vamal, cad sub incidența Codului de

Procedură Civile și Legii contenciosului administrativ, motiv pentru care solicită

anularea deciziei de aplicare a sancțiunii materiale.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din data de 23 septembrie

2016 s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către

ÎS „Vamservinform” ( f.d. 136, 139-140).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din data de 16 februarie 2017 a respins

cererea de apel depusă de ÎS „Vamservinform”, a menținut hotărârea Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din data de 23 septembrie 2016 ( f.d. 176,177-183).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 07 iunie 2017 ÎS

„Vamservinform” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri

privind admiterea acțiunii ( f.d. 186-188).

2

În motivarea recursului recurenta a indicat, că instanța de apel la emiterea

deciziei a interpretat în mod eronat legea, aplicând o legea care nu urma a fi aplicată.

În opinia recurentului în temeiul pct. 46 al Regulamentului cu privire la

activitatea brokerului vamal și a specialistului în domeniul vămuirii, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1290 din 09 decembrie 2005 brokerul vamal nu poartă

responsabilitate pentru nerespectarea regulilor de marcare a mărfurilor cu timbrul de

acciz, efectuarea operațiunilor valutare, legate de trecerea mărfurilor și mijloacelor de

transport peste frontiera vamală a RM și alte acțiuni, care nu pot fi spuse în culpa lui,

de aceea ÎS „Vamservinform” nu poate fi atrasă la răspundere contravențională, în

legătură cu faptul neprezentării de agentul economic a contractului de ajutor financiar

– temporar și completarea Declarației vamale cu încălcarea prevederilor art. 7 al

Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităților fiscale.

La data de 12 octombrie 2017 Biroul Vamal Centru a depus referință, prin care

a solicitat declararea recursului inadmisibil ( f.d. 196-199).

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

16 februarie 2017, expediată participanților la proces prin intermediul oficiului poștal

la data de 18 mai 2017, confirmare privind recepționarea acesteia la materialele

dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul depus de către ÎS „Vamservinform” la data de

07 iunie 2017 se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către ÎS

„Vamservinform” este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

3

alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către ÎS „Vamservinform” asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentulei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum

formal invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către ÎS „Vamservinform” inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin. 1, 433, lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Întreprinderea de Stat „Vamservinform”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4