3ra-1076/17 — contestarea actului administrativ

3ra-1076/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: Gh. Bîrnaz dosarul nr. 3ra-1076/17

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

09 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Nicolae Craiu, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul lui Gheorghe Sîrbu, avocatul Constantin Chira împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe

Sîrbu împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat

„Registru” și Serviciului tehnologii informaționale al MAI cu privire la contestarea

actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La 19 decembrie 2014, Gheorghe Sîrbu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat

„Registru” (în continuare ÎS „CRIS Registru”) și Direcției Informații și Statistică a

Serviciului Tehnologii Informaționale al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova (în continuare DIS a STI al MAI) cu privire la contestarea

actului administrativ.

În motivarea acțiunii menționează că, la 15 septembrie 2014, a solicitat

eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova în termen de 10 zile,

achitând pentru acest serviciu suma de 1140,00 de lei. Însă, la 24 septembrie 2014,

ÎS „CRIS Registru” a refuzat în eliberarea acestuia, invocând ca temei informația

furnizată de DIS a STI al MAI privind intentarea unui dosar penal și interdicțiile

aplicate în cadrul acestuia. Astfel, adresându-se la 24 septembrie 2014 DIS a STI al

MAI i s-a comunicat, în formă verbală, despre producerea unei erori la procesarea

informației.

În aceste circumstanțe, având nevoie în mod urgent de pașaport biometric al

cetățeanului Republicii Moldova, la 25 septembrie 2014 s-a adresat repetat ÎS„CRIS

Registru” cu solicitare privind perfectarea pașaportului în termen de 24 ore,

achitând suplimentar suma de 380 de lei.

Consideră neîntemeiat refuzul ÎS „CRIS Registru” din 24 septembrie 2014 de a

elibera pașaportul cetățeanului Republicii Moldova în termen de 10 zile și, prin

urmare, pârâții ÎS „CRIS Registru” și DIS a STI al MAI urmează să-i repare

1

prejudiciul material cauzat prin acest refuz, compensându-i suma de 380 de lei,

diferența de cost achitată pentru serviciul de eliberare a pașaportul cetățeanului

Republicii Moldova în termen de 24 de ore.

Solicită admiterea acțiunii, constatarea ilegalității refuzului nr.02/2 S-504 din

17 noiembrie 2014 emis de ÎS „CRIS Registru” și a refuzului nr.8/6-l-S-1730/14 din

21 noiembrie 2014 emis de DIS a STI al MAI; anularea refuzului nr.02/2 S-504 din

17 noiembrie 2014 emis de ÎS „CRIS Registru” și a refuzului nr.8/6-l-S-1730/14 din

21 noiembrie 2014 emis de DIS a STI al MAI; încasarea în mod solidar din contul

ÎS „CRIS Registru” și a DIS a STI al MAI a sumei de 380,00 de lei cu titlu de

reparare a prejudiciului material; încasarea în mod solidar din contul ÎS „CRIS

Registru” și a DIS a STI al MAI a sumei de10 000 de lei cu titlu de reparare a

prejudiciului moral; compensarea din contul ÎS „CRIS Registru” și a DIS a STI al

MAI, în mod solidar a cheltuielilor de judecată suportate.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 26 februarie 2016

(f.d.145, 149-152 vol. I) s-a admis parțial cererea de chemare în judecată; s-au

recunoscut ca ilegale și s-au anulat: refuzul nr.02/2 S-504 din 17 noiembrie 2014

emis de ÎS „CRIS Registru” și nr. 8/6-1-S-1730/14 din 21 noiembrie 2014 emis de

Direcția Informații și Statistică a Serviciului Tehnologii Informaționale al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova; s-a încasat de la Direcția

Informații și Statistică a Serviciului Tehnologii Informaționale al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul reclamantului Gheorghe

Sîrbu suma de 3 040 de lei cu statut de prejudiciu moral și suma de 1 000 de lei cu

statut de cheltuieli de judecare a cauzei, în total suma de 4 040 de lei; iar în rest

acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

În susținerea soluției pronunțate, prima instanță a reținut că refuzul eliberării

pașaportului cetățeanului Republicii Moldova are efect similar cu aplicarea măsurii

restrictive de nepărăsire a țării. Or, măsura prin care o persoană este deposedată de un

document de călătorie, în cauză pașaportul cetățeanului Republicii Moldova,

reprezintă fără îndoială o ingerință în exercitarea libertății de circulație.

Succesiv, instanța inferioară a conchis netemeinicia pretenției reclamantului

privind încasarea în mod solidar de la pârâți a sumei de 380 de lei, deoarece această

sumă a fost achitată de către reclamant pentru prestarea unui serviciu public.

Subsecvent, a ajuns la concluzia că prin refuzul de a elibera pașaportul

cetățeanului Republicii Moldova, reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu moral,

manifestat prin suferințe fizice și psihice, însă, suma solicitată de 10 000 de lei este

excesivă și nu corespunde suferințelor real suportate de către acesta. La caz,

coroborând circumstanțele speței, prima instanță a apreciat suma de 3 040 de lei ca

fiind echivalentă prejudiciului moral cauzat reclamantului.

În această ordine de idei, prin prisma prevederilor art. 94 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, instanța a constatat temeinicia pretenției reclamantului cu privire

la compensarea cheltuielilor de judecată, deoarece prin bonul de plată seria XL

nr.287802 se confirmă faptul că reclamantul a achitat suma de 1 000 de lei pentru

asistență juridică prestată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016 (f.d. 237, 238-244

vol. I) s-au admis apelurile declarate de Gheorghe Sîrbu și Serviciul Tehnologii

Informaționale al MAI; s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Râșcani,

2

mun.Chișinău din 26 februarie 2016 și s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Sîrbu; s-a recunoscut ca ilegal

refuzul ÎS „CRIS Registru” nr.02/2 S-504 din 17 noiembrie 2014; s-a încasat de la

ÎS „CRIS Registru” în beneficiul lui Gheorghe Sîrbu suma de 380 de lei, în calitate

de prejudiciu material; s-a încasat de la Serviciul Tehnologii Informaționale al MAI

în beneficiul lui Gheorghe Sîrbu prejudiciul moral în sumă de 1 000 de lei și

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 1 000 de lei; în rest cererea de chemare

în judecată s-a respins.

În susținerea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că refuzul ÎS „CRIS

Registru” de a elibera lui Gheorghe Sîrbu pașaportul cetățeanului Republicii

Moldova s-a axat pe o eroare depistată ulterior, și anume faptul că în Registrul

populației există două persoane cu date identice (nume, prenume, patronimic și data

nașterii), astfel încât reclamantului eronat i s-au atribuit datele despre infracțiunea

comisă de către alt Gheorghe Sîrbu, care nu dispunea de cod numeric personal,

figurând doar în arhiva Registrului de stat al populației.

Astfel, în virtutea confuziilor și erorilor comise în Registrul populației, prin

atribuirea în datele reclamantului a informațiilor eronate despre comiterea infracțiunii

de către altă persoană, primului i s-a refuzat în eliberarea documentului, conform

înștiințării din 23 septembrie 2014, în legătură cu faptul că există interdicții, conform

art. 8 lit. c) din Legea privind ieșirea și intrarea în Republica Moldova, având la bază

informația furnizată de către DIS a STI al MAI.

Având în vedere erorile comise de DIS a STI al MAI, în rezultatul căreia ÎS

„CRIS Registru” a refuzat lui Gheorghe Sîrbu în eliberarea pașaportului cetățeanului

Republicii Moldova, ultimul fiind impus în situația de a achita suplimentar suma de

380 de lei pentru eliberarea documentului în termen de o zi, instanța de apel a

evidențiat că reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu moral, manifestat prin cauzarea

suferințelor psihice, care urmează a fi reparat din contul STI al MAI.

Ținând cont că STI al MAI a recunoscut eroarea și a corectat-o, iar lui Gheorghe

Sîrbu i s-a eliberat documentul solicitat la data dorită – 25 septembrie 2014, instanța

inferioară a apreciat suma de 1 000 de lei ca fiind o compensare satisfăcătoare a

prejudiciului suferit de ultimul.

Succesiv, instanța de apel a conchis că, ÎS „CRIS Registru” nu avea temei de a

refuza lui Gheorghe Sîrbu în eliberarea pașaportului de cetățean al Republicii

Moldova, or, însăși părțile au invocat că la 25 septembrie 2014, ultima zi de

executare a cererii din 15 septembrie 2014, au fost radiate informațiile care au servit

temei de a refuza elibera actul solicitat. Astfel, ÎS „CRIS Registru” a executat cererea

de eliberare a documentului conform cererii din 25 septembrie 2014, recepționând în

acest sens plata suplimentară de 380 de lei, pe când putea și trebuia să execute anume

cererea din 15 septembrie 2014. Prin urmare, încasarea sumei suplimentare de 380 de

lei nu este justificată și urmează a fi restituită din contul ÎS „CRIS Registru”.

Cu titlu secundar, prin prisma prevederilor art. 94 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, instanța inferioară a constatat temeinicia pretenției reclamantului

cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică de 1 000 de lei din

contul STI al MAI, în condițiile în care erorile admise de acesta au creat situația în

litigiu.

La 01 martie 2017, reprezentantul ÎS „CRIS Registru”, Radu Cherdivară a

3

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016,

solicitând admiterea recursului și casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 13

decembrie 2016 în partea încasării de la ÎS „CRIS Registru” în beneficiul lui

Gheorghe Sîrbu suma de 380 de lei, în calitate de prejudiciu material, cu

modificarea hotărârii în sensul respingerii acestei pretenții, ca fiind neîntemeiate

(f.d. 1-3 vol. II).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 26 aprilie 2017 (f.d. 9-12 vol. II)

s-a declarat inadmisibil recursul declarat de ÎS „CRIS Registru”.

La 16 mai 2017, reprezentantul lui Gheorghe Sîrbu, avocatul Constantin Chira

a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016,

solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 13

decembrie 2016 în sensul majorării sumei adjudecate cu titlu de reparare a

prejudiciului moral de la 1 000 de lei la 10 000 de lei; casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 13 decembrie 2016 în partea respingerii acțiunii, cu emiterea unei

hotărâri noi în această parte, prin care să se constate ilegalitatea refuzului nr.8/6-l-S-

1730/14 din 21 noiembrie 2014 emis de DIS a STI al MAI; anularea refuzului

nr.8/6-l-S-1730/14 din 21 noiembrie 2014 emis de DIS a STI al MAI; încasarea din

contul DIS a STI al MAI a sumei de 380,00 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului

material; încasarea din contul ÎS „CRIS Registru” a sumei de 10 000 de lei cu titlu

de reparare a prejudiciului moral; încasare din contul ÎS „CRIS Registru” a sumei

de 1 000 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată suportate (f.d. 14-

18 vol. II).

În motivarea recursului a reiterat motivele de fapt ce țin de fondul cauzei și a

invocat temeiuri și motive similare celor înserate în cererea de apel.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

4

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul constată că, din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul

comunicării recurentului deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016

(f.d.237, 238 vol. I) pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a

recursului, însă decizia recurată a fost expediată participanților la proces prin

scrisoarea de însoțire nr. 96 din 06 ianuarie 2017 (f.d. 245 vol. I), iar cererea de

recurs a fost depusă la 16 mai 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată

pe cererea de recurs (f.d. 14 vol. II), prin urmare calea de atac se consideră ca fiind

demarată în interiorul termenului legal.

Instanța de recurs taxează că potrivit articolului 437 alin. (1) lit. f) din Codul de

procedură civilă, cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă

esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările

recurentului, propunerile respective.

La caz, se evidențiază faptul că argumentele invocate în cererea de recurs

(f.d.14-18 vol. II), în esența lor, sânt similare argumentelor înserate în cererea de apel

(f.d. 169-172 vol. I), prin urmare, nu pot fi reținute. Or, recursul împotriva deciziei

instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului

de dispoziție contestat.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează că, în cererea de recurs

formulată, recurentul nu a evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei

5

recurate, circumstanță care în esență face dificilă supunerea examenului legalității

deciziei recurate de către instanța investită cu realizarea căii de atac.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o

motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care,

circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera

nelegalitatea hotărârii.

Ca urmare, necorespunderea recursului exigențelor prestabilite în alin. (1) al

art.437 din Codul de procedură civilă, și care nu conține esența și temeiurile lui,

argumentul ilegalității actului de dispoziție atacat, precum și propunerile respective,

constituie temei de inadmisibilitate a recursului în cauză.

La caz, relevantă este jurisprudența CtEDO la examinarea cauzelor, în care

Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind

protecția drepturilor sale de acces la justiție (Van Harn împotriva Germaniei).

În această ordine de idei, se evidențiază faptul că argumentele invocate în

cererea de recurs, în esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se

regăsește în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului, or, recursul

este o cale de atac de drept vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție

contestat, iar argumentele care au fost deja supuse examinării și aprecierii juste de

către instanța de apel prin prisma art.130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le

oferite concluziile de rigoare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că memoriul expus în cererea de recurs

este lipsit de substanță, iar reprezentantul recurentului nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel, iar argumentele

înserate în recurs fiind distincte procedurii de recurs, circumstanță care evidențiază

caracterul declarativ al acestuia, lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al

dezacordului recurentului și reprezentantului acestuia cu soluția dată de instanțele

inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanța de

recurs reține că recursul declarat de reprezentantul lui Gheorghe Sîrbu, avocatul

Constantin Chira nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind

6

lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că reprezentantul recurentului

Gheorghe Sîrbu, avocatul Constantin Chira a depus prezenta cerere de recurs după

ce Gheorghe Sîrbu și reprezentantul său au avut posibilitatea de a fi auziți de o

instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție

(a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței,

cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului Gheorghe Sîrbu i-a

fost asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu

dreptul la un recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind

încălcarea echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, se prezumă că

participanții au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și

raționamentele pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de

vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

reprezentantul lui Gheorghe Sîrbu, avocatul Constantin Chira în baza art. 433 lit. a)

din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul lui Gheorghe Sîrbu, avocatul Constantin

Chira împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016 se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

7