3ra-1121/17 — Contestarea actului administrativ

3ra-1121/17 — Contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra–1121/17

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău, judecător C. Roșca

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători M. Guzun, A. Minciuna, N. Simciuc

ÎNCHEIERE

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către ÎS „Servicii Pază” a

MAI împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul ÎS „Servicii Pază” a MAI și menținută hotărârea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 07 octombrie 2016 de respingere a acțiunii, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată a ÎS „Servicii Pază” a MAI către Consiliul

Concurenței cu privire la contestarea actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La 10.07.2015, ÎS „Servicii Pază” a MAI s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Concurenței, prin care a

solicitat anularea deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. AAP-39 din 18

iunie 2015.

În motivarea acțiunii, a indicat că, în partea motivată a deciziei contestate s-a

menționat că, „inacțiunea Ministerului Afacerilor Interne constă în tolerarea

încălcărilor menționate, prin care se creează condiții privilegiate ÎS „Servicii Pază”

a MAI față de agenții economici concurenți, care prestează servicii de pază pe

piața relevantă”, însă nu s-a indicat legea, prin care este interzisă dotarea

girofarurilor pe autoturismele din dotare a grupelor operative a ÎS „Servicii Pază” a

MAI.

Noțiunea de privilegiu este definită drept avantaj, scutire de obligații, drept

sau distincție socială care se acordă, în situații speciale unei persoane, unui grup

sau unei clase sociale. Astfel, pentru a privilegia pe cineva, MAI urma să

întreprindă acțiuni, care, la caz, n-au fost întreprinse.

Potrivit art. 23 alin. (6) din Legea nr. 283 din 04 iulie 2003, pe autovehiculele

din dotarea organizațiilor particulare de pază se inscripționează numai denumirea,

sigla și numerele lor de telefon. Folosirea de girofaruri sau sirene pe autovehiculele

acestor organizații este interzisă. Totodată, în temeiul art. 23 alin. (10) din Legea

nr. 280 din 14 decembrie 2007, în vigoare din 30 mai 2008, în Republica Moldova

activează: pază de stat; pază particulară și detectivi. Respectiv, în activitatea sa,

Ministerul Afacerilor Interne nu poate să deroge de la prevederile legale, adoptate

de Parlament, ci le execută așa cum sunt prescrise.

Mai mult ca atât, ÎS „Servicii Pază” a MAI, conform prevederilor Legii nr.

146 din 16 iunie 1994 cu privire la întreprinderea de stat, este un agent economic

independent cu drepturi de persoană juridică, care pe baza proprietății de stat

transmise ei în gestiune, desfășoară activitate de întreprinzător și poate practica

orice genuri de activitate prevăzute în statutul ei, cu excepția celor interzise de

legislație.

De altfel, potrivit Legii privind traficul rutier cu modificările intrate în vigoare

la 25 ianuarie 2015, Consiliul Concurenței nu are competență în exercitarea

controlului interdepartamental asupra traficului rutier, competența exclusivă a

Ministerului Afacerilor Interne fiind exercitarea controlului interdepartamental

asupra respectării prevederilor actelor legislative și ale actelor normative din

domeniul traficului rutier, coordonarea activităților de ridicare a gradului de

organizare și de siguranță a traficului rutier, exercitarea controlului tehnic de stat

asupra vehiculelor în privința corespunderii cerințelor de siguranță, a traficului

rutier.

Conform art. 58 alin (1) și (4) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie

2012, înainte de adoptarea deciziilor prevăzute la art. 65 alin. (1), Consiliul

Concurenței, în cadrul procedurilor de investigație, garantează pe deplin drepturile

la apărare ale părților în cauză, prin acordarea dreptului de a-și exprima punctul de

vedere cu privire la concluziile și propunerile din raportul de investigație, prin

asigurarea accesului la dosar și dreptului la audieri. Plenul Consiliului Concurenței

își bazează deciziile doar pe constatările din raportul de investigație asupra cărora

părțile în cauză și-au putut prezenta observațiile.

În contextul celor relatate, reclamantul a menționat că ÎS „Servicii Pază” a

MAI, i-a fost lezat dreptul de a face cunoștință cu nota informativă nr. AAP-16/36

din 02 martie 2015, prin care a fost înaintată propunerea de inițiere a investigației

din oficiu, respectiv, pentru a-și expune obiecțiile potrivit art. 49 lit. b) din Legea

concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012. De altfel, Consiliul Concurenței a emis

decizia contestată cu încălcarea termenului de prescripție, pentru aplicarea

sancțiunii potrivit art. 81 din Legea nr. 183 din 11 iulie 2012. Totodată, conform

pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 2 din 16 ianuarie 2010, ÎS „Servicii Pază” a

MAI este succesor de drepturi și obligații a Serviciului Pază de Stat, în măsura în

care nu contravine legislației în vigoare. Astfel, conform hotărârii menționate,

Serviciul Pază a MAI reprezintă un serviciu de ramură al Ministerului Afacerilor

Interne și face parte din sistemul serviciilor de asigurare a ordinii publice în

societate. Prin urmare, pe lângă transferarea drepturilor și obligațiilor care se indică

în actul de transfer, constă și în realizarea de către ÎS „Servicii Pază” a MAI a

sarcinilor specifice ale Serviciului Pază de Stat și, anume, realizarea de către

întreprindere a sarcinilor specifice Serviciului Pază de Stat, după reorganizarea, cu

exploatarea și folosirea girofarurilor. În consecință, Ministerul Afacerilor Interne

nu are nici o corelație cu exploatarea și folosirea de către ÎS „Servicii Pază” a MAI

a girofarurilor, dreptul în cauză fiindu-i conferit ÎS „Servicii Pază” a MAI prin

Hotărâre de Guvern. Respectiv, ÎS „Servicii Pază” a MAI a aplicat regula: ceea ce

nu este interzis este permis. Totodată, ÎS „Servicii Pază” a MAI consideră că

Consiliul Concurenței în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu acționează în interesul

unei agenții de pază particulară, în detrimentul ÎS „Servicii de Pază” a MAI, iar

nota informativă nr. AAP-16/36 din 02 martie 2015, unde a fost înaintată nota de

inițiere a investigației din oficiu și raportul de investigație pe baza notei

menționate, urmează a fi calificate ca decizii neimparțiale și ilegale, din care

considerente solicită anularea deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. AAP-

39 din 18 iunie 2015, ca fiind emisă cu încălcarea legislației și a procedurii

stabilite.

La 27.06.2015, Ministerul Afacerilor Interne s-a adresat în instanța de

judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Concurenței cu

privire la anularea aceiași decizii a Plenului Consiliului Concurenței nr. AAP-39

din 18 iunie 2015.

În motivarea acțiunii a indicat că deși în partea motivată a deciziei contestate

s-a menționat că, „inacțiunea Ministerului Afacerilor Interne constă în tolerarea

încălcărilor menționate, prin care se creează condiții privilegiate ÎS „Servicii Pază”

a MAI față de agenții economici concurenți, care prestează servicii de pază pe

piața relevantă”, nu s-a indicat legea, prin care este interzisă dotarea girofarurilor

pe autoturismele din dotare a grupelor operative a ÎS „Servicii Pază” a MAI.

Prin urmare, la caz, a mai fost menționat că noțiunea de privilegiu este

definită drept avantaj, scutire de obligații, drept sau distincție socială care se

acordă, în situații speciale unei persoane, unui grup sau unei clase sociale. Astfel,

pentru a privilegia pe cineva, MAI urma să întreprindă acțiuni, care nu au fost

întreprinse.

Potrivit art. 23 alin. (6) din Legea nr. 283 din 04 iulie 2003, pe autovehiculele

din dotarea organizațiilor particulare de pază se inscripționează numai denumirea,

sigla și numerele lor de telefon. Folosirea de girofaruri sau sirene pe autovehiculele

acestor organizații este interzisă. Totodată, în temeiul art. 23 alin. (10) din Legea

nr. 280 din 14 decembrie 2007, în vigoare din 30 mai 2008, statuează că, în

Republica Moldova activează: pază de stat; pază particulară și detectivi. Respectiv,

în activitatea sa, Ministerul Afacerilor Interne nu poate să deroge de la Legile

adoptate de Parlament, ci le execută așa cum sunt prescrise. Mai mult ca atât, ÎS

„Servicii Pază” a MAI, conform prevederilor Legii nr. 146 din 16 iunie 1994 cu

privire la întreprinderea de stat, este un agent economic independent cu drepturi de

persoană juridică, care pe baza proprietății de stat transmise ei în gestiune,

desfășoară activitate de întreprinzător și poate practica orice genuri de activitate

prevăzute în statutul ei, cu excepția celor interzise de legislație.

De altfel, potrivit Legii privind traficul rutier, cu modificările intrate în

vigoare la 25 ianuarie 2015, Consiliul Concurenței nu are competență în

exercitarea controlului interdepartamental asupra traficului rutier, competența

exclusivă a Ministerului Afacerilor Interne fiind exercitarea controlului

interdepartamental asupra respectării prevederilor actelor legislative și ale actelor

normative din domeniul traficului rutier, coordonarea activităților de ridicare a

gradului de organizare și de siguranță a traficului rutier, exercitarea controlului

tehnic de stat asupra vehiculelor în privința corespunderii cerințelor de siguranță, a

traficului rutier.

Conform art. 58 alin (1) și (4) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie

2012, înainte de adoptarea deciziilor prevăzute la art. 65 alin. (1), Consiliul

Concurenței, în cadrul procedurilor de investigație, garantează pe deplin drepturile

la apărare ale părților în cauză prin acordarea dreptului de a-și exprima punctul de

vedere cu privire la concluziile și propunerile din raportul de investigație, prin

asigurarea accesului la dosar și dreptului la audieri.

La studierea dosarului, reprezentantului ÎS „Servicii Pază” a MAI,

reprezentanții Consiliului Concurenței, i-au refuzat prezentarea notei informative

nr. Aap-16/36 din 02 martie 2015, prin care a fost înaintată propunerea de inițiere a

investigației privind presupusa încălcare a concurenței din oficiu. În așa mod,

Ministerului Afacerilor Interne i-a fost lezat dreptul de a face cunoștință cu nota

informativă nr. AAP-16/36 din 02 martie 2015, prin care a fost înaintată

propunerea de inițiere a investigației din oficiu, respectiv pentru a-și expune

obiecțiile potrivit art. 49 lit. b) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012.

Potrivit pct. 12 din Statutul ÎS „Servicii Pază” a MAI, patrimoniul

întreprinderii aparține în totalitate statului. Totodată, conform pct. 4 din Hotărârea

Guvernului nr. 2 din 16 ianuarie 2010, ÎS „Servicii Pază” a MAI este succesor de

drepturi și obligații a Serviciului Pază de Stat, în măsura în care nu contravine

legislației în vigoare. Astfel, conform hotărârii menționate, Serviciul Pază a MAI

reprezintă un serviciu de ramură al Ministerului Afacerilor Interne și face parte din

sistemul serviciilor de asigurare a ordinii publice în societate.

Prin urmare, pe lângă transferarea drepturilor și obligațiilor care se indică în

actul de transfer, constă și în realizarea de către ÎS „Servicii Pază” a MAI a

sarcinilor specifice ale Serviciului Pază de Stat, și anume, realizarea de către

întreprindere a sarcinilor specifice Serviciului Pază de Stat, după reorganizarea, cu

exploatarea și folosirea girofarurilor. În consecință, Ministerul Afacerilor Interne

nu are nici o corelație cu exploatarea și folosirea de către ÎS „Servicii Pază” a MAI

a girofarurilor, dreptul în cauză fiindu-i conferit IS „Servicii Pază” a MAI, prin

Hotărâre de Guvern. ÎS „Servicii Pază” a MAI nu are interdicții prevăzute de lege

la folosirea girofarurilor, respectiv a aplicat regula: ceea ce nu este interzis este

permis. Totodată, ÎS „Servicii Pază” a MAI, consideră că Consiliul Concurenței în

îndeplinirea atribuțiilor de serviciu acționează în interesul unei agenții de pază

particulară, în detrimentul ÎS „Servicii de Pază” a MAI, iar nota informativă nr.

AAP-16/36 din 02 martie 2015, unde a fost înaintată nota de inițiere a investigației

din oficiu și raportul de investigație pe baza notei menționate, urmează a fi

calificate ca decizii neimparțiale și ilegale. Astfel, a solicitat anularea deciziei

Plenului Consiliului Concurenței nr. AAP-39 din 18 iunie 2015, ca fiind emisă cu

încălcarea legislației și a procedurii stabilite.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28 octombrie 2015,

pricinile civile menționate, au fost conexate într-un singur proces.

Prin hotărârea Judecătoriei mun. Chișinău din 07 octombrie 2016, menținută

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2017, acțiunile au fost respinse.

La 18.08.2017, ÎS „Servicii Pază” a MAI a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2017, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a aplicat o normă care nu

trebuia aplicată și anume, la pronunțare, s-a bazat pe art. 23 alin. (6) din Legea

privind activitatea particulară de detectiv și de pază, care nu sunt aplicabile speței.

La 27.10.2017, Consiliul Concurenței a depus referință la cererea de recurs,

prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către ÎS

„Servicii Pază” a MAI, ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de argumentarea circumstanțelor

de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot

duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432

din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-

a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestuia

cu soluția dată de instanța de judecată, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de apel, care ar impune declararea

recursurilor ca fiind admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererile de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către ÎS „Servicii Pază” a MAI.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari