2ra-1956/17 — incasarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-1956/17 — incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: I.Gorlenco dosarul nr.2ra-1956/17
(Judecătoria Cahul)
instanța de apel: V.Movilă, N.Veleva, Ev.Dvurucenschii
(Curtea de Apel Cahul)
Î N C H E I E R E
08 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova
Judecători: Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
Întreprinderea de Stat ”Calea Ferată din Moldova”,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ceban Ina împotriva
Întreprinderii de Stat „Calea ferată din Moldova” privind încasarea cheltuielilor de
asistență juridică
împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 13 iulie 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de avocatul Todorov Maxim în interesele apelantei Ceban Ina,
fiind modificată hotărârea Judecătoriei Cahul din 12 septembrie 2016, în partea
cuantumului sumei adjudecate cu titlu de cheltuieli de judecată suportate la
examinarea cauzei civile,
c o n s t a t ă:
La data de 27 iunie 2016 Ceban Ina s-a adresat cu cererea de chemare în
judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” solicitând
încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 15000 lei suportate în cadrul
procesului civil intentat de Ceban Ina împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată
din Moldova”, Secția de întreținere a Căii Ferate Basarabeasca, intervenienți accesorii
Pavlenco Anatoli, Tomac Leonid, Lomonovschi Aurel, cu privire la încasarea
indemnizației unice în caz de deces al salariatului în urma accidentului de muncă și a
prejudiciului cauzat prin pierderea întreținătorului, încasarea indemnizației pentru
întreținerea copiilor.
În motivarea pretențiilor formulate a reiterat că împreună cu copiii ei, sunt
beneficiari ai indemnizației lunare pentru pierderea întreținătorului, stabilite de
instanța de judecată în baza art. 1419 Codul civil pînă la împlinirea vârstei de 18 ani,
iar în cazul continuării studiilor pînă la 23 ani. În temeiul deciziei Curții de Apel
Cahul din 15 decembrie 2015, a fost stabilit cuantumul despăgubirii lunare pentru
pierderea întreținătorului începînd cu 01 aprilie 2015 suma de 4010,7 lei, a fost
dispusă încasarea indemnizației unice în caz de deces, inflație la indemnizația unică și
prejudiciu moral.
Relatează că cheltuielile de judecată, cu titlul de asistență juridică nu au fost
solicitate în cadrul procesului civil de bază, din motiv că reclamanta se afla în situație
1
financiară deplorabilă, este mamă a patru copii minori, nu are careva surse de venit,
convenind cu avocatul ca aceste cheltuieli să fie achitate după executarea hotărîrii
judecătorești. Însă, ulterior după executarea hotărîrii judecătorești, a achitat avocatului
onorariul avocatului Maxim Todorov suma de 15000 lei, cu titlul de asistență juridică
acordată în apel și recurs, fapt confirmat prin bonul de plată.
Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 12 septembrie 2016 s-a admis parțial
cererea de chemare în judecată înaintată de Ceban Ina.
S-a încasat din contul Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” suma
de 7000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cadrul procesului
civil privind recuperarea prejudiciului material și moral cauzat prin decesul
întreținătorului și suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate
în prezentul proces civil, în total suma de 8000 lei. În rest acțiunea s-a respins ca
neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Cahul din 13 iulie 2017 s-a admis apelul declarat de
către avocatul Todorov Maxim în interesele apelantei Ceban Ina.
S-a modificat hotărârea Judecătoriei Cahul din 12 septembrie 2016, în partea
cuantumului sumei adjudecate cu titlu de cheltuieli de judecată suportate la
examinarea cauzei civile privind repararea prejudiciului prin decesul întreținătorului,
prin majorarea acesteia de la suma de 7 000 (șapte mii) lei la suma de 10 000 (zece
mii) lei.
În rest hotărârea Judecătoriei Cahul din 12 septembrie 2016, s-a menținut.
S-a încasat de la Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” în
beneficiul Inei Ceban suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică
suportate la judecarea prezentei pricini în instanța de apel.
La adoptarea soluției imstanța de apel a invocat că au fost prezentate probe,
care ar confirma că avocatul a acordat asistență juridică Inei Ceban, la materialele
dosarului fiind anexat mandatul avocatului (f.d.36); ordinul de plată, potrivit căruia
Ceban Ina a achitat suma de 15 000 lei avocatului Todorov Maxim (f.d.50), în
evaluarea timpului de lucru utilizat de avocat pentru acordarea asistenței juridice în
baza contractului de asistență juridică nr. 006 din 26.01.2015, fiind descifrată suma
onorariului avocatului (f.d.37).
Instanța de apel analizând situația de fapt a prezentei spețe, consideră oportun
de a reitera faptul că art. 82 Cod de procedură civilă stipulează că ”cheltuielile de
judecată se compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a pricinii”. În
conformitate cu art. 90 lit. i), l) Cod procedură civilă ”din cheltuielile de judecare a
pricinii fac parte cheltuielile de asistență juridică, alte cheltuieli necesare, suportate de
instanță si de participanții la proces”.
Instanța de judecată, însă pentru a dispune încasarea cheltuielilor de judecată
este necesar să dea eficiență normelor legale naționale și opiniei CEDO, care indică că
reclamantul este obligat să dovedească faptul că cheltuielile pentru asistența juridică
au fost reale, necesare și rezonabile ca mărime. Or, în cazul nejustificării mărimii
cheltuielilor de asistență juridică, aceasta nu poate fi încasată în valoarea solicitată,
urmând a fi respinsă această pretenție integral sau parțial. În acest context, instanța de
2
apel, punând accent pe noutatea și complexitatea chestiunilor de fapt și de drept puse
în discuție, a reținut că costul asistenței juridice solicitate nu poate fi încasat integral,
fapt ce determină, deci acordarea unei compensații mai mici pentru asistența juridică,
și anume suma în mărime de 10 000 lei așa cum, cheltuielile de asistență juridică
trebuie să fie realmente angajate, necesare și rezonabile, principii pe care instanța de
apel nu le poate lăsa în umbră la pronunțarea hotărîrii.
Ajungând la această concluzie, instanța de apel a pus accent și pe complexitatea
cauzei, noutatea și dificultatea întrebărilor juridice ridicate în speță, aportul avocatului
la soluționarea cauzei, timpul și munca depusă, care de avocat a fost evaluat în
raportul anexat la 26 de ore. Așa cum, nu au fost confirmate toate acțiunile invocate și
luând în considerație Recomandările privind cuantumul onorariilor avocaților și
compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică,
aprobate prin Decizia Consiliului Uniunii Avocaților din Republica Moldova nr. 2 din
30.03.2012. În aceste recomandări menționându-se că un diapazon rezonabil și
recomandabil pentru mărimea tarifelor orare ale avocaților din Republica Moldova
este între 50 și 150 euro/ora. Așa cum, nu a fost confirmat cu probe toate acțiunile
indicate în evaluarea timpului de muncă anexat la dosar, precum că avocatul ar fi avut
nevoie de 26 ore pentru studierea dosarului în cauză, instanța de apel a invocate că
urmează a fi încasată suma de 10 000 lei, care este o sumă reală, necesară și
rezonabilă
La 23 august 2017 Întreprinderea de Stat ”Calea Ferată din Moldova” a declarat
recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
În motivarea recursului s-a indicat practica Curții Europene a Drepturilor
Omului referitoare la cheltuielile de asistență juridică care relevă că, cheltuielile
pentru asistența juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca
mărime.
Conform art. 63 alin. (5) din Legea cu privire la avocatură, cheltuielile
suportate în legătură cu acordarea de către avocat a asistenței juridice în organele de
urmărire penală și instanțele de judecată în cauzele penale, civile și administrative se
încasează concomitent cu soluționarea cauzei în fond, fară o procedură litigioasă
prealabilă.
În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție consideră că recursul declarat de Întreprinderea de Stat ”Calea Ferată din
Moldova” este inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
3
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Întreprinderea de Stat ”Calea
Ferată din Moldova” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)
și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de
o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de
Întreprinderea de Stat ”Calea Ferată din Moldova” ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)
Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de Întreprinderea de Stat ”Calea Ferată din Moldova” se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova
Judecători: Dumitru Mardari
Iurie Bejenaru
4