2ra-577/17 — cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcţie, încasarea salariului, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-577/17 — cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: N. Costin dosarul nr. 2ra-577/17
instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu
ÎNCHEIERE
05 aprilie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
Grigore Pînzari, reprezentat de către avocatul Georgeta Anușca
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Grigore Pînzari
împotriva Secției Administrare Construcții Infrastructură filiala din Chișinău a
Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”, Întreprinderii de Stat „Calea
Ferată din Moldova” cu privire la anularea ordinelor, restabilirea în funcție,
încasarea salariului, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de
judecată
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2016, prin care
a fost respins apelul declarat de către Grigore Pînzari și menținută hotărârea
Judecătoriei Grigoriopol din 20 iulie 2016, prin care acțiunea a fost respinsă ca
neîntemeiată
constată:
La 06 martie 2015, Grigore Pînzari a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Secției Administrare Construcții Infrastructură filiala din Chișinău a
Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”, Întreprinderii de Stat „Calea
Ferată din Moldova” cu privire la anularea ordinelor, restabilirea în funcție,
încasarea salariului, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că activează la Întreprinderea de Stat „Calea
Ferată din Moldova” din 02 decembrie 2002, iar conform contractului individual
de muncă nr. 33 din 05 martie 2013 și ordinului nr. 40 din 05 martie 2013 a fost
angajat în calitate de inginer coordonator în Secția Administrare Construcții
Infrastructură filiala din Chișinău a Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din
Moldova” pe o perioadă nedeterminată, prin transfer de la Secția de întreținere a
edificiilor civile Chișinău, cu salariu lunar în mărime de 3210 lei.
Explică că prin ordinul nr.146/SACI din 12 decembrie 2014, Șeful Secției
Administrare Construcții Infrastructură filiala din Chișinău a Întreprinderii de Stat
„Calea Ferată din Moldova”, Marin Gherghi l-a sancționat disciplinar în baza
prevederilor art. 206 alin.(1) lit. c) Codul Muncii, aplicându-i mustrare aspră
pentru neexecutarea indicațiilor conducerii. Ordinul respectiv i-a fost adus la
cunoștință la 18 decembrie 2014, deci cu încălcarea procedurii.
Relevă că întru executarea ordinului Directorului general al Întreprinderii de
Stat „Calea Ferată din Moldova” nr. 592/H din 16 octombrie 2013, a fost formată o
comisie cu reprezentanți ai Secției Administrare Construcții Infrastructură filiala
din Chișinău a Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” din care făcea
parte el și reprezentanți ai Stației Chișinău a Întreprinderii de Stat „Calea Ferată
din Moldova”. Astfel prin actul de primire – predare urma să fie efectuat transferul
documentației tehnice a mijloacelor fixe transmise de la balanța Secției
Administrare Construcții Infrastructură filiala din Chișinău a Întreprinderii de Stat
„Calea Ferată din Moldova” la balanța Stației Chișinău a Întreprinderii de Stat
„Calea Ferată din Moldova”.
Menționează că actul de primire – predare nu a fost semnat de către membrii
comisiei din partea Stației Chișinău a Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din
Moldova”, fiind întocmit proces – verbal și indicate neajunsurile ce urmau a fi
înlăturate de către contabilitatea Secției Administrare Construcții Infrastructură
filiala din Chișinău a Întreprinderii de Stat „ Calea Ferată din Moldova ” și nu de
către el. Susține că obligațiunile sale el li-a îndeplinit prezentând toate seturile de
documente pentru cele 18 obiecte ce urmau a fi transmise.
Mai indică că ulterior prin ordinul nr. 151/SACI din 23 decembrie 2014 al
Secției Administrare Construcții Infrastructură filiala din Chișinău a Întreprinderii
de Stat „Calea Ferată din Moldova”, în baza prevederilor art. 86 alin. (1) lit. h)
Codul Muncii, a fost concediat din funcția de inginer coordonator din
24 decembrie 2014, pe motivul lipsei mai mult de 4 ore consecutive de la locul de
muncă.
Consideră că ordinul menționat la fel este neîntemeiat, ilegal și care urmează
a fi anulat pe motiv că la 24 noiembrie 2014, dânsul își îndeplinea obligațiunile de
serviciu deplasându-se la Întreprinderea de Stat „Cadastru”, iar apoi pentru
verificarea obiectului la fața locului, fapt ce se confirmă prin datele din Registrul
de evidență a lucrătorilor Secției Administrare Construcții Infrastructură filiala din
Chișinău a Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” și răspunsul
Întreprinderii de Stat „ Cadastru ” nr. 01/05/145 42 din 09 decembrie 2014.
Susține că ordinul nr. 151/SACI din 23 decembrie 2014, i-a fost adus la
cunoștință abia la 24 decembrie 2014, ora 15:40, astfel la 24 decembrie 2014 pe
parcursul zilei el a îndeplinit obligațiile de serviciu executând însărcinarea nr. 1443
din 23 decembrie 2014, fapt ce se confirmă prin raportul depus către Șeful Secției
Administrare Construcții Infrastructură filiala din Chișinău a Întreprinderii de Stat
„Calea Ferată din Moldova”, Marin Gherghi și Registrul de evidență a lucrătorilor.
Consideră că ordinul de concediere a fost emis cu încălcarea procedurii,
contrar prevederilor art. 208 alin. (1) Codul Muncii, fiindu-i încălcat dreptul la
apărare.
La fel, consideră că a fost lipsit ilegal de dreptul de a munci, prin urmare a
suferit moral, deoarece a rămas fără careva surse de existență fiind nevoit să
împrumute de la rude și prieteni sume de bani pentru a se întreține, neavând
posibilitatea de a se angaja în câmpul muncii.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 20 din Constituția
Republicii Moldova, art. 5, 6, 7, 8, 85 alin. (1) lit. a), 94, 166, 167, 256 alin. (1)
lit. b), alin. (2) CPC, art. 9, 89, 128, 208, 209, 210, 329, 330 alin. (1) lit. b), 349,
353, 354, 355, 356 Codul muncii.
Solicită admiterea acțiunii, anularea ordinului nr. 146/SACI din
12 decembrie 2014 emis de Secția Administrare Construcții Infrastructură filiala
din Chișinău a Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la
sancționarea lui disciplinară, considerându-l neîntemeiat și ilegal, anularea
ordinului nr. 151/SACI din 23 decembrie 2014 emis de Secția Administrare
Construcții Infrastructură filiala din Chișinău a Întreprinderii de Stat „Calea Ferată
din Moldova” cu privire la concedierea lui, considerându-l neîntemeiat și ilegal,
restabilirea lui în funcția anterior ocupată de inginer coordonator al Secției
Administrare Construcții Infrastructură filiala din Chișinău a Întreprinderii de Stat
„Calea Ferată din Moldova” cu executarea imediată a hotărârii în baza prevederilor
art. 256 alin. (1) lit. b), alin. (2) CPC, art. 356 din Codul muncii, încasarea în mod
solidar din contul Secției Administrare Construcții Infrastructură filiala din
Chișinău a Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” și Întreprinderii de
Stat „Calea Ferată din Moldova” în beneficiul lui a salariului de 3210 lei lunar,
începând cu data de 24 decembrie 2014 până la data emiterii hotărârii, pentru lipsa
forțată de la serviciu în baza prevederilor art. 330 alin. (1) lit. b) din Codul muncii,
încasarea în mod solidar din contul Secției Administrare Construcții Infrastructură
filiala din Chișinău a Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” și
Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” în beneficiul lui a prejudiciul
moral în cuantum de 5 salarii medii, a cheltuielilor de asistență juridică în mărime
de 4000 lei și altor cheltuieli de judecată și încasarea în mod solidar din contul
Secției Administrare Construcții Infrastructură filiala din Chișinău a Întreprinderii
de Stat „Calea Ferată din Moldova” și Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din
Moldova” în beneficiul statului a taxei de stat.
Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 20 iulie 2016, acțiunea a fost
respinsă ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2016, a fost respins
apelul declarat de Grigore Pînzari și menținută hotărârea primei instanțe.
La 30 ianuarie 2017, Grigore Pînzari, reprezentat de către avocatul Georgeta
Anușca a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din
01 decembrie 2016, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei
instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de
admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și a
hotărârii primei instanțe considerându-le ilegale și neîntemeiate.
Indică că instanțele de judecată ierarhice inferioare la emiterea actelor au
încălcat normele de drept material și procedural care au determinat o soluționare
greșită a pricinii, precum și au interpretat arbitrar probele și au încălcat drepturile
omului.
Remarcă că în ceea ce privește pretenția privind anularea ordinului de
sancționare nr. 146/SACI instanțele de judecată ierarhice inferioare au apreciat
arbitrar probele, contrar dispozițiilor art. 130 CPC, fără a analiza probele invocate
de el în ceea ce privește faptul că actele solicitate de angajator nu se aflau în
posesia lui.
Totodată consideră că au fost aplicate eronat prevederile art. 208 alin. (1)
Codul muncii, care stipulează obligația angajatorului de a solicita explicații
salariatului până la aplicarea sancțiunii disciplinare. Astfel, consideră că instanțele
de judecată ierarhic inferioare au considerat această obligație a angajatorului
îndeplinită referindu-se la procesul - verbal din 11 decembrie 2014, deși de fapt
acest proces - verbal viza un alt subiect și nicidecum sancționarea lui.
Invocă că atât prima instanță, cât și instanța de apel au ignorat argumentele
și probele prezentate de el și au făcut trimitere doar la obligația lui de a executa
indicațiile superiorilor, care în mod evident depășeau sfera lui de competență.
Relatează că până la aplicarea sancțiunii disciplinare nu i s-a solicitat nicio
explicație referitor la neîndeplinirea ordinului nr. 592/H iar în ședința de judecată,
reprezentantul angajatorului nu a prezentat niciun proces – verbal care să confirme
refuzul lui de a da explicații scrise.
Susține că procesul – verbal din 11 decembrie 2014 prezentat de
reprezentantul angajatorului nu are nicio legătură cu cauza, deoarece se referă la
transmiterea celor 18 obiecte și locului aflării acestora și nu de explicațiile lui.
La fel, cu referire la cerința privind anularea ordinului de sancționare
nr.151/SACI, subliniază că aceasta iarăși a fost examinată prin administrarea
arbitrară a probelor, încălcarea normelor de drept material și lipsa motivării în
privința la o serie de argumente decisive invocate de el.
Consideră că decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe i-au
încălcat dreptul la un proces echitabil.
Susține că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au interpretat în mod
corect faptul că dânsul la 24 noiembrie 2014 nu se afla la serviciu, or obligația de a
efectua înregistrările și verificările necesare la stația „Visterniceni” derivau din
obligațiile de serviciu, fapt ce nu poate fi interpretat ca o absență de la locul de
muncă.
La fel, remarcă că nu este deacord cu faptul că instanțele de judecată ierarhic
inferioare au făcut referire la o fișă de post, anexată la materialele cauzei, pe care el
nu a semnat-o și a văzut-o doar în ședința de judecată.
Susține că prin neglijarea argumentelor și probelor prezentate de către el,
instanțele de judecată ierarhic inferioare au încălcat dreptul lui la un proces
echitabil, care include dreptul la o hotărâre motivată.
La 03 aprilie 2017, Grigore Pînzari, reprezentat de către avocatul Igor
Litvinenco a declarat supliment la cererea de recurs împotriva deciziei Curții de
Apel Chișinău din 01 decembrie 2016, prin care face analiza actelor anexate la
dosar.
La 04 aprilie 2017, Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” a
depus referință, prin care a solicitat de a considera recursul declarat de Grigore
Pînzari, reprezentat de către avocatul Igor Litvinenco ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în
adresa părților la 12 decembrie 2016, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire
(f. d. 25 vol. II), careva date despre recepționarea acesteia de către recurent la
materialele dosarului lipsesc.
Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2016, în
termen.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Grigore Pînzari,
reprezentat de către avocatul Georgeta Anușca nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat de Grigore Pînzari, reprezentat de către avocatul Georgeta Anușca,
asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Grigore Pînzari, reprezentat de către avocatul
Georgeta Anușca ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
dispune:
Recursul declarat de Grigore Pînzari, reprezentat de către avocatul Georgeta
Anușca se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță