2r-1139/16 — încasarea cheltuielilor de asistenta juridica

Dosarul nr. 2r-1139/16

prima instanță: (Judecătoria Cahul) I. Corlenco,

instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) T. Dimitriadi, E. Dvurecenschii, V. Movilă

D E C I Z I E

28 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

examinînd recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din

Moldova” în pricina civilă la cererea înaintată de Ceban Ina împotriva Întreprinderii de

Stat „Calea ferată din Moldova” privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva încheierii Curții de Apel Cahul din 10 noiembrie 2016, prin care s-a

restituit cererea de apel depusă Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”,

c o n s t a t ă:

La 27 iunie 2016 Ceban Ina s-a adresat cu cererea de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” solicitând încasarea

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 15000 lei suportate în cadrul procesului

civil intentat de Ceban Ina împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din

Moldova”, Secția de întreținere a Căii Ferate Basarabeasca, intervenienți accesorii

Pavlenco Anatoli, Tomac Leonid, Lomonovschi Aurel, cu privire la încasarea

indemnizației unice în caz de deces la salariatului în urma accidentului de muncă și a

prejudiciului cauzat prin pierderea întreținătorului, încasarea indemnizației pentru

întreținerea copiilor.

În motivarea pretențiilor formulate a reiterat că împreună cu copiii ei sunt

beneficiari ai indemnizației lunare pentru pierderea întreținătorului, stabilite de

instanța de judecată în baza art. 1419 Codul civil pînă la împlinirea vârstei de 18 ani,

iar în cazul continuării studiilor pînă la 23 ani. În temeiul deciziei Curții de Apel Cahul

din 15 decembrie 2015, a fost stabilit cuantumul despăgubirii lunare pentru pierderea

întreținătorului începînd cu 01 aprilie 2015 suma de 4010,7 lei, a fost dispusă încasarea

indemnizației unice în caz de deces, inflație la indemnizația unică și prejudiciu moral.

Relatează că cheltuielile de judecată, cu titlul de asistență juridică nu au fost

solicitate în cadrul procesului civil de bază, din motiv că reclamanta se afla în situație

financiară deplorabilă, este mamă a patru copii minori, nu are careva surse de venit,

convenind cu avocatul ca aceste cheltuieli să fie achitate după executarea hotărîrii

judecătorești. Însă, ulterior după executarea hotărîrii judecătorești, a achitat avocatului

1

onorariul avocatului Maxim Todorov suma de 15000 lei, cu titlul de asistență juridică

acordată în apel și recurs, fapt confirmat prin bonul de plată.

Prin hotărîrea judecătoriei Cahul din 12 septembrie 2016 s-a admis parțial

cererea de chemare în judecată înaintată de Ceban Ina.

S-a încasat din contul Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” suma de

7000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cadrul procesului civil

privind recuperarea prejudiciului material și moral cauzat prin decesul întreținătorului

și suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică supurate în prezentul

proces civil, în total suma de 8000 lei. În rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

La 15 septembrie 2016 Ceban Ina a depus cerere de apel prin care a solicitat

modificarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de

chemare în judecată să fie admisă integral.

Ulterior la 25 octombrie 2016 Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din

Moldova” a depus apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii judecătoriei Cahul din 12

septembrie 2016, admiterea recursului și emiterea unei noi hotărâri de respingere a

cererii de chemare în judecată înaintată de Ceban Ina.

Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 10 noiembrie 2016 s-a restituit apelul

declarat de către Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”, ca depus în afara

termenului legal.

La 14 decembrie 2016 Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” a

declarat recurs împotriva încheierii solicitând admiterea recursului, casarea încheierii

Curții de Apel Cahul din 10 noiembrie 2016 și restituirea pricinii spre rejudecare.

Recurentul a reiterat că nu este de acord cu încheierea instanței de apel. Susține

că hotărârea instanței de fond a parvenit la adresa instituției la 26 septembrie 2016 și

consideră că termenul de declarare a apelului a început să curgă din această dată. În

opinia recurentului cererea de apel a fost depusă în termen.

Conform art. 425 Codul de procedură civilă termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Referitor la termenul de declarare a recursului instanța de recurs constată că,

Curtea de Apel Chișinău a emis încheierea la, 10 noiembrie 2016. Potrivit scrisorii de

comunicare încheierea a fost expediată părților la 23 noiembrie 2016 (f.d.96) și

recepționată de către recurent la 13 decembrie 2016 (f.d.100). Recurentul a depus

recurs la 14 decembrie 2016, respectiv reieșind din prevederile art.425 în coroborare

cu prevederile art. 111 din Codul de procedură civilă, colegiu consideră că recursul

este depus în termen.

Examinînd încheierea recurată prin prisma criticilor formulate în recurs în raport

cu materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și pasibil de a fi respins din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și

să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

2

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

Materialele cauzei atestă că la caz, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Cahul a

fost pronunțat la 12 septembrie 2016. Potrivit scrisorilor de comunicare a instanței de

fond, copia dispozitivului hotărârii Judecătoriei Cahul din 12 septembrie 2016 a fost

expediată în adresa Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”, la 13 septembrie

2016 (f.d.65) și ulterior la 19 septembrie 2016 copia hotărârii motivate (f.d.68).

Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” a depus apel la 31 octombrie

2016 împotriva hotărârii Judecătoriei Cahul din 12 septembrie 2016.

În conformitate cu art.362 alin.(1) Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii,

dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, reieșind din norma citată mai sus termenul legal de declare a apelului,

pentru apelant a expirat la 12 octombrie 2016, inclusiv.

Prin urmare, soluția instanței de apel este legală și întemeiată, or Întreprinderea

de Stat „Calea Ferată din Moldova” depunând apel, la 31 octombrie 2016 urma să

solicite și repunere în termen.

Potrivit alin. (2) art.362 Codul de procedură civilă termenul de apel se întrerupe

prin decesul participantului la proces care avea interes să facă apel sau prin decesul

mandatarului căruia i se comunicase hotărîrea. În astfel de cazuri, se face o nouă

comunicare la locul deschiderii succesiunii, iar termenul de apel începe să curgă din

nou de la data comunicării hotărîrii. Pentru moștenitorii incapabili și pentru cei limitați

în capacitatea de exercițiu sau pentru cei dispăruți fără urmă termenul curge din ziua în

care se numește tutorele sau curatorul.

(3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în

ordinea prevăzute de art.116.

Respectiv, conform prevederilor art. 116 Codul de procedură civilă repunerea în

termen este posibilă în caz dacă se depune cerere de către persoana, care a omis acest

termen din motive întemeiate cu anexarea probelor, ce argumentează această cerere.

Deci, se deduce cert că, Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” în

cazul în care a înaintat apel în afara termenului de 30 zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărîrii, considerînd că din motive întemeiate a fost în imposibilitate de

a se adresa în termen, urma să solicite cert instanței de apel „repunerea în termenul de

declarare a apelului”, odată cu celelalte solicitări.

Instanța de recurs notează că, instanța de apel, corect a concluzionat despre

restituirea cererii de apel declarată de Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din

Moldova”, deoarece apelantul a omis termenul legal de contestare a hotărîrii

judecătorești și nu a solicitat repunerea în termen.

Instituția repunerii în termen este condiționată de formularea unei cereri în acest

sens, de către partea interesată, întrucât nu există o dispoziție legală expresă, care să

abiliteze instanța de judecată să se pronunțe din oficiu.

Prin urmare, chiar admițând că apelantului nu i-a fost comunicată hotărârea

instanței de fond, neexistând la dosar dovada de comunicare, împiedicarea mai presus

de voința părții care a determinat-o să nu exercite calea de atac a apelului în termenul

3

legal, acesta urma să formuleze o cerere prin care să solicite instanței repunerea în

termenul de declarare a apelului.

În acest context, susținerile recurentului că termenul de prescripție curge de la

data când au luat cunoștință cu dispozitivul hotărîri, adică din 27 septembrie 2016, nu

pot fi reținute, întrucât, prevederile art. 362 alin.1) Codul de Procedură Civilă prevede

expres începerea curgerii termenului de contestare, cât și motivele obiective de

repunere în termen.

Potrivit art. 6 § 1 din Convenție orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil a cauzei sale, de către o instanță, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și

obligațiilor sale cu caracter civil.

Noțiunea „drepturi și obligații cu caracter civil” nu poate fi interpretată doar

printr-o trimitere la dreptul intern al statului pârât; este vorba de o noțiune

„autonomă”, care reiese din Convenție. Art. 6 § 1 se aplică indiferent de calitatea

părților sau de natura legislației de reglementează modul de stabilire a „contestației” și

a autorității competente să judece (Georgiadis împotriva (Greciei, pct. 34).

Potrivit jurisprudenței CtEDO Contestația poate avea, ca obiect atât existența

dreptului, cît și întinderea sa sau modalitățile de exercitare (Benthem împotriva Țărilor

de Jos, pct. 32).

Dreptul de acces la instanță trebuie să fie „concret și efectiv” (Bellet împotriva

Franței pct. 38). Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ „să beneficieze

de a posibilitate clară și concretă de a contesta un act ce constituie o ingerință în

drepturile sale Bellet împotriva Franței, pct. 36; Nunes Dias împotriva Portugaliei

(dec.) în privința normelor privind citare de a compărea în instanță.

Dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acest este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Dreptul de acces la o instanță poate fi astfel supus, în anumite circumstanțe,

unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale pentru prescripție (Stubbings și alții

împotriva Regatului Unit, pct. 51 -52), ordinele care stabilesc plata unei cauțiuni

pentru garantarea cheltuielilor de judecată (Tolstoi Miloslavsky împotriva Regatului

Unit, pct.62-67, cerința privind reprezentarea (R.P. și alții împotriva Regatului Unit,

pct. 63-67).

În situația dată, apelantul putea formula cerere de repunere în termenul

exercitării căii de atac, însă nu a formulat.

Astfel, soluția instanței de apel privind restituirea cererii de apel este

compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art.

6 § 1 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, avînd în vedere că, ține de obligația apelantului de a lua măsurile

necesare privind protejarea dreptului său de acces la instanță (cazul Van Hani versus

Germania nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Curtea Europeană a Dreptului Omului a evidențiat că accesul la justiție trebuie

să fie asigurat în mod efectiv și eficace. Principiul accesului liber la justiție implică și

respectarea termenelor în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale.

4

În această privință, Colegiul de asemenea menționează că, prin prisma

jurisprudenței CEDO (Cauza Melnic împotriva Republicii Moldova (Hotărârea din 14

noiembrie 2006), Cauza Ceachir împotriva Republicii Moldova (Hotărârea din 15

ianuarie 2008), neprezentarea de către instanța de judecată a motivelor pentru

repunerea apelului în termen sau repunerea neîntemeiată în termenul de apel reprezintă

o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, încheierea instanței

de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

încheierea Curții de Apel Cahul din 10 noiembrie 2016.

În conformitate cu art. 427 lit. a) art. 428 Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din

Moldova”.

Se menține încheierea Curții de Apel Cahul din 10 noiembrie 2016, prin care s-

a restituit cererea de apel depusă Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

5