3ra-1093/17 — cu privire la anularea actului administrativ

prima instanță: V. Boico dosarul nr. 3ra-1093/17

instanța de apel: M. Guzun, N. Simciuc, I. Cotruță

ÎNCHEIERE

1 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Mihail Șeptelici

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Șeptelici

împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 15 cu

privire la anularea actului administrativ

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 4 aprilie 2017, prin care a fost

respins ca tardiv apelul declarat de Mihail Șeptelici și menținută hotărârea primei

instanțe

constată:

La 5 octombrie 2012, Mihail Șeptelici a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Apă – Canal Chișinău” cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că locuiește în apartamentul nr. 24 situat pe

str. XXXXX mun. XXXXX, unde, în baza contractului de prestare a serviciilor

nr. 301533 din 15 octombrie 1997, SA „Apă-Canal Chișinău” asigură prestarea

serviciilor de alimentare cu apă și evacuarea apelor uzate locatarilor blocurilor de

locuințe, aflate în gestiunea ÎMGFL nr. 15.

Notează că în luna februarie 2012 a primit factura nr. 101504340 pentru

consumul de apă de la ÎM „Infocom” unde era indicată suma spre plată în mărime

de 82774,33 lei, echivalentul consumului de 9007 m3 de apă, ceea ce nu

corespunde realității privind consumarea acestei cantități de apă.

Relatează că la 2 ianuarie 2012 de către SA „Apă-Canal Chișinău” a fost

efectuat un control în urma căruia s-a depistat volumul de 20588 m3, susținând

că contorul de tip Premex VLX 1.5/40 nr. 7929298 nu arată greșit.

Afirmă, că la 5 ianuarie 2012, la solicitarea sa, comisia ÎMGFL nr. 15 a

efectuat un control repetat, ce a permis să depisteze că este spre pornire de a se

roti cifra „3” în compartimentul „zeci de mii”, după care a fost luată decizia de a

scoate contorul și al prezenta SA „Apă-Canal Chișinău” pentru control. La care

1

nu i s-a eliberat niciun certificat de verificare sau alt document ce atesta această

verificare, însă susținând în continuarie că contorul nu e defectat.

Susține că la data de 2 februarie 2012, a fost efectuat raportul de constatare

tehnico - științifică de către Centrul Național de Expertize Judiciare.

Prin scrisoarea nr. 450 Centrul National de Expertize Judiciare indică că:

„contorul nu corespunde parametrilor prestabiliți de uzina producătoare și lipsa

panionului cu palete de legătură, care asigură angrenajul dintre rotilele cu

indicații „zeci de mii m3” și „mii de m3” în anumite condiții (acțiunea unor

perturbații hidraulice în conductele de aprovizionare cu apă, rotirea tamburului

cifrat din vecinatate s.a.) puteau condiționa schimbarea bruscă a indicațiilor

primului tambur din stingă atât în creștere cât și în descreștere...).

Evidențiază că prin scrisoarea nr. S-66/12 din 21 februarie 2012, SA „Apă-

Canal Chișinău” invocă că expertiza judiciară nu poate servi drept temei pentru

efectuarea recalculului, deoarece expertiza nu a fost făcută în prezența

reprezentantului SA „Apă-Canal Chișinău”.

Menționează că împreună cu familia sa consumă în mediu 5-7 m3 de apă,

fapt confirmat prin facturile de plată și plățile efectuate din anul 2002 până în

prezent, însă contorul a dat greșit cifra „2” în compartimentul „zeci de mii m3”,

figurând cu 20000 de m3 de apă mai mult.

Invocă că la 16 martie 2012 a depus la ÎM „Infocom” cerere privind

acordarea informației despre sumele calculate, achitate, datoriile la serviciile

locativ – comunale pentru apa potabilă, la apartamentul nr. 24 din str. XXXXX

mun. XXXXX, iar prin răspunsul primit la 19 martie 2012, se evidențiază

consumul de 588 m3 și achitarea acestui consum regulat.

Argumentează că prin scrisoarea Direcției generale locativ - comunale și

amenajare al Consiliului municipal Chișinău nr. S-1925/1/12, recepționată la

6 septembrie 2012, copia căreia a fost expediată și administrației SA „Apă-Canal

Chișinău”, se face trimitere la scrisoarea nr. 1971 din 28 februarie 2011 emisă de

ÎM „Infocom”, în care se constată că consumul de apă potabilă care a fost

înregistrat de contorul comun al blocului pentru luna februarie este de 508 m3.

Astfel, consideră că nu a putut să consume 20000 m3 de apă, deoarece

aceasta avea să se observe și pe contorul comun al blocului, iar ÎMGFL nr.15 și

ÎM „Infocom” nu au ținut cont de aceasta situație și au inclus spre plată în mod

abuziv un volum de 9007 m3 de apă.

Afirmă că la 17 septembrie 2012 a primit răspuns de la SA „Apă-Canal

Chișinău” cu nr. S- 342/12 în care se menționează că suma este calculată corect

și temei pentru anularea actelor expediate privind volumul expus spre plată nu

sunt.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 8, 1398, alin. (1),

1422 alin. (1) Cod civil, art. 166 – 167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, anularea facturii nr. 101504340 din februarie

2012, anularea actului ÎMGFL nr. 15 din 5 ianuarie 2012, obligarea

SA „Apă – Canal Chișinău” să efectueze recalculul pentru luna februarie 2012 și

2

obligarea reparării prejudiciului moral cauzat prin includerea spre plată în mod

abuziv volumul de 9007 m3 de apă prin încasarea în beneficiul lui echivalentul

bănesc în sumă de 12000 lei.

La 13 octombrie 2014, în cadrul ședinței de judecată, Mihail Șeptelici a

depus cerere de concretizare a acțiunii prin care a concretizat calitatea procesuală

a părților, înaintând pretențiile față de ÎMGFL nr. 15, intervenient accesoriu

SA „Apă – Canal Chișinău”, solicitând admiterea acțiunii, anularea facturii

nr. 101504340 din februarie 2012, anularea actului ÎMGFL nr. 15 din

5 ianuarie 2012, obligarea ÎMGFL nr. 15 să efectueze recalculul pentru luna

februarie 2012 și obligarea încasării prejudiciului moral cauzat prin includerea

spre plată în mod abuziv a volumului de 9007 m3 de apă prin încasarea în

beneficiul lui a echivalentului bănesc în sumă de 32000 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 13 octombrie 2014,

cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Șeptelici împotriva

ÎMGFL nr. 15, intervenient accesoriu SA „Apă – Canal Chișinău” cu privire la

anularea actului nr. 15 din 5 ianuarie 2012, anularea facturii nr. 101543340 din

februarie 2012, efectuarea recalcului pentru luna februarie 2012 și repararea

prejudiciului moral, a fost strămutată spre judecare după competență la

Judecătoria Buiucani mun. Chișinău.

La 6 martie 2015, Mihail Șeptelici a înaintat cerere de concretizare a

pretențiilor prin care a solicitat prelungirea termenului de procedură stabilit de

instanța de judecată, anularea facturii nr. 101504340 din februarie 2012, anularea

actului ÎMGFL nr. 15 din 5 ianuarie 2012, obligarea SA „Apă – Canal Chișinău”

la efectuarea recalcului pentru luna februarie 2012, obligarea SA „Apă – Canal

Chișinău” la repararea prejudiciului moral cauzat prin includerea spre plată în

mod abuziv a unui volum de 9007 m3 de apă prin încasarea în beneficiul lui a

echivalentului bănesc în sumă de 12000 lei și încasarea a tuturor cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 mai 2015,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 4 aprilie 2017, a fost respins ca

tardiv apelul declarat de Mihail Șeptelici și menținută hotărârea primei instanțe.

La 10 august 2017, prin intermediul Oficiului Poștal, Mihail Șeptelici a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 4 aprilie 2017, prin

care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu remiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a încălcat prevederile

art. 369 CPC.

Susține că instanța de apel urma să verifice la etapa primirii cererii de apel

dacă aceasta întrunește condițiile prevăzute la art. 369 alin. (1) lit. b) CPC odată

ce a fost invocată tardivitatea cererii de apel dar nu să admită pe rol cererea de

apel și să examineze fondul cauzei.

3

Indică că instanța de apel urma să se expună la faza incipientă de punere pe

rol a cererii de apel printr-o încheiere, fără a pătrunde în fondul cauzei asupra

problemei date.

Consideră că odată ce a primit cererea de apel pe rol, examinând în fond

cauza, incorect a respins cererea de apel ca fiind depusă tardiv.

La 10 octombrie 2017, SA „Apă - Canal Chișinău” a depus referință, prin

care a solicitat respingerea recursului declarat de Mihail Șeptelici ca neîntemeiat,

nefondat cu menținerea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 5 iunie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 166) careva date despre recepționarea acesteia de către recurent la

materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 4 aprilie 2017,

în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mihail Șeptelici nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

4

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de Mihail Șeptelici asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Mihail Șeptelici ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Mihail Șeptelici se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

5